Am dreptul să aleg cu cine mă mărit. E dreptul meu sa călătoresc. E dreptul meu să fiu respectat. E dreptul meu să muncesc, e dreptul meu la vacanță, e dreptul meu să fiu tratat corect, e dreptul meu să visez... Și toate drepturile din lume ar putea fi doar capitole din cea mai importantă materie care ar trebuie studiată în toate Universitățile din lume: dreptul de a fi fericit. Îi învățăm pe copii, de mici, care le sunt drepturile: toate cele câte credem noi că ar fi bine să le știe. "Ai dreptul sa fii fericit!" De câte ori i-ați spus asta copilului vostru? Ne temem să formulăm așa ceva pentru că el ar putea să interpreteze greșit și să-i crească niște aripi pe care noi să nu le putem stapâni. Ne temem că am putea pierde controlul asupra copiilor noștri și atunci le deschidem doar ușile încăperilor pe care noi vrem să le vadă. Doar că încăperile au și ferestre și copiii noștri se uită peste gard în cămăruțele interzise. Și, vrem nu vrem, ei află totul despre lume și viață. Și lucrurile care nouă ne plac și cele cu care nu suntem de acord. Și-atunci de ce să nu fim fix noi cei care le predau alfabetul celor mai importante lucruri de urmărit in viață? Părinții ar putea să-i învețe pe copii, încă de mici că dreptul cel mai important al unui om e dreptul la fericire. Că dacă iți vei urmări fecirea si menținerea acestui drept vei face cele mai bune alegeri și în relațiile de cuplu și în alegerea activităților care îți aduc bani și în parteneriate. Dacă vei fi primul care-și respectă dreptul la fericire vei alege pentru tine cele mai interesante destinații și cele mai bune opriri. Dacă tu vei fi primul care îți garantezi dreptul la fericire, nu vei mai permite nimănui să ți-l încalce. Nici părinților, nici copiilor, nici partenerilor, nici angajatorilor nici măcar celor care apără toate celelalte drepturi. Dreptul la fericire ți-l iei singur. Ceilalți nu trebuie să ți-l dea. Ei trebuie doar să ți-l respecte.