“Nu mai am nicio poză de-ale copiilor..."

12 Februarie 2019, 04:07    •   
comentarii
Galerie

“Nu mai am nicio poză de-ale copiilor..."


Altfel spus, mama celor 7 copii rămași fără casă, plângea cel mai mult după amintirile lor... Viața le-a dat restart... Într-o dimineață, la ora 6, au ieșit în fugă din mijlocul flăcărilor, desculți, în pijamale... Au apucat să-și salveze doar actele.

7 copii și cei 2 părinți, pisicile și calul. Iepuraşii, pe ei n-au mai avut timp să-i salveze. Este cel mai mare regret al copiilor.

Când au început să vină mesajele prin care sătmărenii mă rugau să dau o mână de ajutor, nici n-am stat pe gânduri. Mie, Satu Mare mi-a dat enorm. Era momentul să fac și eu ceva: să pun umarul într-o campanie în care foarte mulți oameni se implicaseră deja.


Când trebuie să iasă ceva, treburile merg de la sine: am dat câteva telefoane, am găsit liberă Casa de Cultură a Sindicatelor, am obținut-o pe o sumă modică, am găsit sonorizare gratuită, cazare și, deja verificasem, Gașca era disponibilă! Așa că mi-am propus ca, în 3 martie, să mergem la Satu Mare și să facem unul sau două spectacole, iar banii să îi donăm pentru cumpărarea unei case noi, tot acolo, în satul Tatărești.

Mi-am luat bilete de avion și am zburat la capătul țării, să cunosc întreaga familie. Copiii m-au cucerit! Mă așteptau, emoționați, în curtea bisericii, împreună cu Marcela Papici - inițiatoarea campaniei și cu doamna preoteasă. Erau timizi și... sceptici. Se bucuraseră să afle că ajung la ei, dar nu îndrăzneau să creadă că ei chiar o să primească o nouă casă.

Am mers împreună să vedem casa care a ars... mi-au arătat care, ce colț avea, mi-au povestit despre iepurași și depre pisici... despre spaima trăită.

Apoi, am plecat împreună la casa pe care vrem să o cumpărăm. Acolo ne aștepta proprietarul, căruia eu i-am garantat că, până la 1 martie, va primi toți banii pentru casă: 22.000 de euro. Deja s-au strâns 12.000! Mai strângem împreună încă 10.000, cel puțin, și le dăm mărțișorul care le va schimba viața. “Aici o să fie camera fetelor, aici a băieților, aici vor sta părinții și aici, va fi bucătăria..."

Deocamdată, sunt visuri, proiecții. Dar când proprietarul a dat jos plăcuța pe care scrie "Casă de Vânzare” și a spus: "Gata, acum e a voastră!", am văzut lacrimi de fericire în ochii lor. Ne-am despărțit cu promisiunea că, până în 3 martie, când e spectacolul, învață toți “Am o căsuță mică!” Le-am spus că vor urca pe scenă și că ziua aceea va fi despre ei.

“Casa Oamenilor Buni”, așa se numește! E și a celor care vor locui în ea, și a celor care au donat bani și au cumpărat câte o cărămidă, pentru a susține campania.

O mobilizare fantastică le va da acestor copii, înapoi, casa de care au atâta nevoie! Bunătatea tuturor oamenilor care au contribuit va transforma drama acestei familii într-o rampă, o adevărată trambulină, care îi va duce către o viață mai bună!

Campania "Casa Oamenilor Buni" este, pentru noi toți, dovada că minunile le fac oamenii. Oamenii care știu că forța stă în a face echipă!

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Să muncești, ca să ajungi sus, e mai important decât teama de a cădea

Am auzit toată viața expresia: “Cu cât cazi mai de sus, cu atât te lovești mai rău.” Urmarea? Firește, am urcat cu frâna de mână trasă! Mai mult, m-am asigurat mereu că și plăcuțele de frână sunt...

citeste mai mult  

Cine sunt cele mai importante persoane din viața ta?

E un exercițiu perfect pentru începutul de an. Pune mâna pe o hârtie (ca pe vremuri!) și scrie, cu nume și prenume, cele mai importante persoane din viața ta. Te-ai gândit vreodată câte sunt? Păi, să le luăm...

citeste mai mult  

Dacă tu nu-ți apreciezi locul de muncă, nici angajatorul tău n-o să te aprecieze

De-a lungul timpului, am schimbat puține locuri de muncă. Eu sunt un om de construcție. Îmi plac locurile în care se pleacă de la zero sau poate chiar de la minus, pentru că așa simt că sunt parte din fiecare cărămidă pe care o...

citeste mai mult  

Avem un an întreg să nu ne vedem

Ne vedem în februarie, la o cafea...“ asta mi-a scris un prieten, cu care am băut ultima cafea în luna iulie. I-am răspuns instant: “Avem un an întreg să nu ne vedem.” Am avut destule zile în care să ne...

citeste mai mult