Ne gândim la substantive accesibile celor mici și încercăm să le completăm cu adjective. Adultul începe jocul și spune substantivul, urmând ca partenerul lui de joc să-l completeze cu adjectivul care să i se potrivească.
Adultul spune: Gustoasă ca o… și copilul completează… savarină.
Pufoasă ca o… pernă.
Și tot asa! Exemplele pot fi din ce în ce mai haioase, spre deliciul ambilor parteneri de joacă.
Alegem o zonă, o încăpere sau un obiect în care să poată fi identificate mai multe produse. Fiecare concurent trebuie să indice câte un produs care se găsește în zona sau obiectul ales.
Exemplu:
Frigider: ouă, oala cu mâncare, carne, sticla cu lapte, unt, gheață.
Baie: cadă, duș, crema de față, periuța de dinți etc.
Putem să luăm ca punct de reper: dormitorul, sufrageria, blocul, parcul, casa, mansarda, grădina, orașul, plaja…
Ne gândim la mai multe cuvinte și la originea lor… sau la origini care li se potrivesc. Fiecare spune câte o propoziție.
Adultul spune: mierea vine de la… și copilul completează – de la albine.
Elevul vine de la… școală.
Laptele provine de la… vacă.
Pâinea, apa, ploaia, lumina, muzica, oul… de unde vin?
Alegi un cuvânt, de exemplu „mare”. Trebuie să formulezi apoi o propoziție în care să se regăseasca o dată sau de mai multe ori și cuvântul ales. Copilul trebuie să identifice numărul de repetiții ale respectivului cuvânt.
Exemplu: Am o casă mare, în care camera mare are trei canapele și o masă mare, cu o scrumieră foarte mare..
Dacă ghicește de câte ori ai folosit cuvântul „mare”, formezi tot tu propoziții. Dacă nu ghicește, e rândul lui să facă același lucru.
Avem pornit radioul din mașină, sau un CD cu muzică, eventual pentru copii sau măcar cu melodii ușor de reținut, recunoscut și interpretat. Stabilim cuvântul -comoară – de exemplu talent, iubire, politic, perfect, puțin, mult… orice cuvânt!
Urmărim cuvântul spus de cei care fac emisiunea de la radio sau în cântecele pe care le ascultăm. Cel care îl sesizează primul e declarat câștigător
Dăm startul concursului și alegem prima mașină care vine din fața noastră.
Are numărul B 20 BJM
Toți cei care sunt în mașină trebuie să formeze propoziții care au sens și care încep cu cele trei litere care compun numărul mașinii respective: Bunica e jucăria Mayei, Bianca jumulește maimuța.
Acest joc este extrem de amuzant, încurajează diversificarea vocabularului, îmbinând perfect latura educativă cu cea ludică. Când nu se mai pot forma propoziții cu cele trei litere alese inițial, jocul continuă prin alegerea unui alt număr de mașină.
La fiecare semafor, mami sau tati aleg un cuvânt sau poate o imagine din cele zărite în imediata apropiere: pe panouri, inscripționate pe mașini, pe pereții magazinelor etc. ex: Unde scrie MULT? Dacă nu știe să citească și nu se descurcă, puteți da indicii. E un panou galben, are desenată o inimă și chiar sub inimă este scris un slogan. Prichindelul va descoperi, folosindu-se de indicii, propoziția Mult mai sănătos. E rândul lui să găsească un cuvânt și o imagine. Tot ritualul trebuie să se desfășoare cu viteză, pentru că durează doar cât se stă la culoarea roșie a semaforului.
…. joaca e limbajul iubirii dintre părinţi şi copii.
Dacă ești un părinte care nu ştie ce jocuri să mai inventeze ca să petreacă frumos, distractiv și educativ timpul pe care îl are cu copilul său, relaxează-te. Hai să facem cunoștință:
Sunt Mirela și cel mai mult pe lumea asta iubesc copiii. Copilul meu și copiii tuturor. Ador să-i văd fericiți. Cel mai plăcut sunet pentru mine e râsul în hohote al copiilor atunci când sunt fericiţi. Iar bucuria lor vine din joacă.
Până pe la 7 ani, joaca e cel mai important lucru din tot ce fac ei. S-ar juca tot timpul. Știu asta de la Maya pentru care am inventat nenumărate jocuri. Sunt Mirela şi ştiu să mă joc cu cei mici, cu sau fără accesorii, cu sau fără ajutoare.
Nu m-a învăţat nimeni să fac asta, nu am citit nicăieri că aşa se procedează în astfel de situaţii, nu am dormit sub pernă cu niciun manual de rezolvat conflictele din familie în şapte paşi. Pur şi simplu mi-am dat seama că în mintea mea se află aceste soluţii şi le-am lăsat să iasă la suprafaţă.Toate jocurile mele sunt autentice. De aceea le-am şi numit SUPERJOCURI. Pentru că au super puteri care produc super efecte. Jocurile pentru Maya le-am dat mai departe celor care m-au rugat.
Am ales să le împart cu alți părinți pentru că mi-au rămas în urechi cuvintele unei prietene extrem de ocupată care m-a sunat disperată într-o seară că nu are nervi şi răbdare să se joace cu copiii ei. Mi-a cerut disperată să o învăţ JOACA. “Nu vrei să fii antrenorul meu?”, m-a întrebat. Și am fost, sunt în continuare pentru ea şi pentru mulţi alții.
Acum câţiva ani am pus câteva SUPERJOCURI într-o carte absolut originală intitulată "Mami, tati – joacă-te cu mine". Peste 10,000 de părinți o au în torpedoul maşinii şi scot la nevoie din cutia magică jocuri de ţinut copiii veseli în lungile ore din trafic. Mii de mămici o au în poşetă şi folosesc câte un joc în supermarketuri când sunt nevoite să ţină copilul după ele ore întregi la cumpărături. Sunt mii de părinţi care din această cărticică rezolvă conflicte în familie când toată casa e un haos şi nimeni nu se mai înţelege cu nimeni.
Toate jocurile le-am inventat unul câte unul pentru fata mea. În loc să ţip la ea am scos din mânecă o provocare. În loc să mă supăr am mai găsit trei firicele de energie şi am lansat un concurs. Decât să-mi pun mâinile în cap sau să plâng de câtă dezordine era în casă am dat drumul la muzică, mi-am pus mâinile în şold şi-am făcut ordine împreună cu ea în ritmul muzicii.
După 14 ani de practică non stop ca mamă și după 20 de ani de emisiuni, petreceri, evenimente, spectacole de animație – toate pentru copii, mă simt pregătită să fiu Antrenorul Părinților.
În 2016 am scos pe piață JOCURI DE JUCAT ÎN TRAFIC, un super cd care îi scoate din încurcătură pe părinții care petrec ore multe cu cei mici în mașină.
PLEDOARIE PENTRU MAMI ȘI TATI este cartea pe care am lansat-o anula acesta în slujba părinților. A fost un succes chiar înainte de lansare, fiind precomandată în o mie de exemplare.
Sunt Mirela Retegan și antrenez părinții pentru joacă.
Știu despre Balena Albastră de la Maya. Mi-a povestit într-o seară despre acest joc și mi-a citit regulile nebune.
Balena Albastră nu e un joc. Balena Abastră e un monstru care înghite copii care cresc singuri. Pentru că părinții lor sunt prea ocupați cu treburile oamenilor mari. Pentru că părinții lor muncesc ca să le asigure cele necesare traiului zilnic, mai puțin atenția de care au nevoie.
Copiii cresc singuri pentru că profesorii lor nu observă ce e dincolo de temele și lecțiile de la clasă. Balena Albastră este un monstru care se hrănește cu frica unor copii de judecata oamenilor mari.
Balena Albastră există. Este în fiecare debara. Doar că în unele debarale este doar un colac dezumflat de curajul părintelui de a avea o relație deschisă și sinceră cu copilul lui. În alte debarale, balena albastră se umflă zi de zi, cu fiecare minciună care își face loc în relația dintre mamă și fiica ei, dintre tată și copiii din casă.
"Copiii nu au curaj sa le vorbească parinților despre lucrurile de care se tem. Nu au curaj să-și recunoască greșelile, pentru că părinții îi ceartă, îi bat, îi pedepsesc și îi consideră pe ei singurii vinovați de tot ceea ce li se întâmplă. Mamă, cum să-i spui mamei tale că ai intrat într-un joc în care ești amenințat cu moartea în fiecare zi, când nu ai curajul să-i spui că ai băut o bere sau că ai fumat? Cum să vadă mama ta că ești tăiat pe mâini, dacă ea nu te-a mai văzut dezbrăcat de câțiva ani și crede că stai cu mânecile lungi până peste degete pentru că ești rebel? Părinții nu sunt atenți la problemele copiilor lor pentru că nu le consideră probleme."
Asta mi-a zis fetița mea de 16 ani când încercam să aflu de la ea cum reușesc să aibă succes în rândul unor tineri genul ăsta de acțiuni.
Am fost sa vedem împreună “Frumoasa și Bestia”. E filmul copilăriei ei. S-a visat Bell, și-a imaginat mereu că ar putea chiar ea să îmbrace rochia galbenă și să transforme monstrul într-un prinț, doar prin iubire. Încă mai crede în iubire. Dar, până să intrăm la film, mi-a povestit cu lux de amănunte ultimul serial la care s-a uitat.
Era despre o fată care s-a sinucis lăsând în urmă 12 casete. Câte una pentru fiecare om din cauza căruia a ajuns în acel punct în care a ales să-și ia viața. Apoi la Cărturești a vrut să-și cumpere o carte. Despre o fată adolescentă care se sinucide din cauza faptului că…
Maya, nu găsim și noi ceva despre o adolescentă care dezvoltă o mare pasiune și devine celebră sau măcar fericită, făcând ceea ce îi place și fiind susținută de toți cei care o iubesc?
Știți ce m-a întrebat?
Și unde-i drama?
Da. Dupa vârsta de 10 ani încep să caute drama. Vor senzaționalul. Vor să fie unici, altfel decât toți ceilalți. Vor să le fie recunoscută identitatea. Sunt greu de gestionat. Sunt greu de dibuit și de înțeles. Tu, ca adult, ai nevoie de foarte, foarte multă răbdare. Răbdare cu tine, ca să îl înțelegi și să îl accepți.
Eu am fost acolo. Am trecut prin criza părintelui care nu crede că merită să i se ascundă lucruri, să fie tratat cu sarcasm, să i se răspundă superior, să i se trântească ușa în nas și să nu primească nicio reacție atunci când o cere.
Și cu cât ego-ul meu creștea mai mare, cu atât probabil că balena din debaraua noastră se umfla. Dar n-am așteptat să spargă ușa și să intre în sufragerie. M-am oprit din tot ce făceam și m-am uitat puțin la mine. La cine eram și la cine aș fi vrut să fiu. Și mi-am privit copilul care avea nevoie de toată atenția, răbdarea, iubirea și înțelegerea din lume. Și deși nu-mi plăceau foarte multe lucruri, încercam să-mi amintesc în fiecare minut că ea e tot ce iubesc eu mai mult pe lumea asta. Și că nimeni și nimic nu merită mai multă atenție și răbdare din partea mea.
Eu am învins balena albastră. Acum e o rățușcă mică și galbenă care se plimbă din când în când prin apa ei din cadă.
Părinții pot să-și salveze copiii. Și profesorii pot să le dea o mână de ajutor. Deschideți-vă bine ochii și uitați-vă la sufletele de pe lângă voi. Destupați-vă urechile și ascultați-le strigătul disperat. Vor ATENȚIE ! Vor să fie crezuți. Vor să fie iubiți și acceptați.
Dacă o să reușiți să-i strângeți la piept atunci când ei greșesc, în loc să-i pedepsiți, nicio balenă albastră, verde, roșie sau neagră nu o să-i mai înghită vreodată. Am zis.