“Trebuie să vedem casa lui Hemingway din Cuba, am auzit că e fabuloasă!”. Așa mi-a spus Fifi, prietena și colega mea de călătorie în Cuba.

De fapt, eu am însoțit-o pe ea.

Cuba era visul ei cel mai mare, în privința destinațiilor. Asă că, iată-mă în Cuba, la Finga Vingia, gata să văd cum a trăit Hemingway. Știam că a stat aici și că a scris cele mai importante cărți în țara asta absolut spectaculoasă, dar ceea ce aveam să descopăr mi-a depășit toate așteptările.

La doar 20 de minute de Havana, într-un loc pe care îl putem numi, simplu, Rai, e casa în care a locuit, a scris, a petrecut, a trăit Ernest Hemingway, din 1939 până în 1960. Casa, mare și amenajată cu bun-gust, te întâmpină cu ușile larg deschise, dar nu poți trece dincolo de prag. De înțeles, dacă te gândești la numărul mare de turiști care ar vrea să calce, la propriu, pe urmele marelui scriitor.

Gazdele cubaneze, foarte amabile, au luat telefoanele noastre și ne-au făcut poze din intimitatea casei: dormitorul, dulapul, baia, locurile în care ochiul simplului vizitator nu ajunge. Am văzut suficient, cât să înțeleg ce fel de aer respira scriitorul.

Ce nu știam și am aflat de la ghidul nostru:

       · Hemingway era adorat de săteni, pentru că, atunci când s-a mutat în casă, le dădea voie copiilor să se joace pe domeniu și le împărțea bomboane.

       · Când nu a mai permis accesul oricui, Ernest Hemingway se plimba gol prin curte, de la casă până la piscină.

       · Musafirii lui făceau baie nud, inclusiv marii actori de la Hollywood, printre care și Audrey Hepburn.

       · Și-a construit un turn lângă casă și, acolo, avea un birou, un pat și un telescop. Cu telescopul, verifica poarta și alegea dacă vrea sau nu să primească vizitatorii.

       · Scria la mașină din picioare, de cele mai multe ori, pe terasă.

       · Barca Pilar, din “Bătrânul și Marea”, cartea care i-a adus, în 1954, Premiul Nobel pentru literatură, se află în curtea casei. Povestea e inspirată dintr-o întâmplare reală, a unui pescar cu care Hemingway obișnuia să meargă la pescuit.

Hemingway a reușit, locuind aici, să devină una dintre cele mai importante personalități ale Cubei. E brand de țară! Există, în satul lui, Piața lui Hemingway, farul lui, locul lui de pescuit, restaurantul lui, cu masa lui preferată și cu Daiquiri, băutura pe care obișnuia să o bea.

În Havana, există un bar în care el obișnuia să bea Mojito și legenda spune că Hemingway eliminase zahărul și reinventase Mojito, doar cu rom, mentă și gheață. În mijlocul capitalei, în zona pietonală, e un hotel la care trăgea Hemingway de fiecare dată când venea să stea în Havana. Nu numai că stătea la același hotel, dar stătea și în aceeași cameră. Aici, în cămăruța pe care am vizitat-o, a scris trei cărți.

Restaurantul “Floridita” e singurul din Havana în care stai la coadă, pe stradă, chiar dacă ai rezervare. Nu e diferit de alte restaurante, dar are spiritul scriitorului care mânca aici, întotdeauna. Sincer, nu mă așteptam să fie atât de importantă întâlnirea cu Hemingway.

Nu mă așteptam să descoperim în cubanezi niște oameni de marketing foarte buni. Au știut cum să împacheteze toată povestea și au profitat din plin de faptul că soția scriitorului a donat casa poporului cubanez.

Fostul președinte american, Obama, a întins și el o mână și casa a fost renovată cu câteva sute de mii de euro, plătite de statul american. Însă, dincolo de asta, cubanezii se laudă cu Hemingway, ca și cum s-ar fi născut, ar fi trăit, și ar fi murit pe insulă. Au știut să facă o super poveste, din anii pe care scriitorul i-a trăit în țara lor. Nimic agresiv, nimic vulgar, nimic deplasat, nimic spectaculos! O rigurozitate în prezentare și “împachetare”, pentru care îi invidiez.

Dacă ajungeți în Cuba, deschideți-vă inima să-l descoperiți pe Hemingway, motiv de mândrie pentru un popor întreg, care și-a creat idoli și modele.

Ați făcut, vreodată, colecție de ceva? Fifi, prietena mea, îmi spunea că fetița ei, Maria, face colecție de evantaie și șervețele. Așa mi-am amintit de colecțiile mele, din copilărie: timbre, șervețele și cutii cu chibrituri. A, au mai fost și vederile cu staruri, după ce am mai crescut puțin!

Dintr-o colecție, în alta, mi-au venit în minte toți băiețeii pe care îi cunosc și care au colecții de mașinuțe. Știți cum e în Cuba? Ca și când s-ar fi împrăștiat pe străzi mașinuțele din toate colecțiile pe care le-am văzut pe rafturi, în camerele prietenilor mei. Datorită acestor mașini ai în permanență senzația că ești pe un platou de filmare și că, în orice moment, cineva o să strige: “motor, acțiune!”

N-aș putea să aleg modelul preferat. Am mers și cu mașina decapotată, și acoperită, și roz, și verde, și roșie… sunt o bucurie, pe termen scurt! Precum cornetele cu înghețată colorată. Dacă nu o mănânci repede, se topește. Așa e și cu mașinuțele din Cuba! Să mergi cu ele pe distanțe scurte, la ora la care soarele nu arde, e o experiență perfectă. Dacă ai făcut greșeala să închiriezi una pentru Havana – Varadero, ia în calcul că te vei “bucura” vreo 5 ore (!), de statul în mașină. Merg încet, nu au aer condiționat (cele mai multe) și pot face surprize! La orice groapă!

Dacă faci un tur sau le folosești ca taxi, de la o destinație la alta, s-ar putea să pleci cu impresia mea. Am jucat, câteva zile, într-un film cu mașini, despre mașini, în mașini, îndrăgostită de mașini! Eu care nu am pus, niciodată, pasiune… în mașină.

Chevroletele colorate, brand de țară în Cuba, motiv de bucurie de dimineața până seara, pentru oricine le întâlnește în trafic!

Fidel, Che Guevara și Hemingway sunt cei trei bărbați care m-au însoțit în vacanța mea din Cuba. Uneori, mi-au ținut companie pe străzi, alteori, s-au înghesuit toți, în câte un bar, în câte o poveste. Băutura lui Hemingway, cântecul lui Che Guevara, măsurile lui Fidel m-au însoțit întreaga vacanță din Cuba.

Eu am crezut, până să ajung aici, că sunt legende… că mitul despre hotelul în care stătea Hemingway, mereu în aceeași cameră, e doar o poveste frumoasă, cu iz romanțios, care vinde… că avea o casă, în care a scris cele mai importante cărți, în piscina căreia Audrey Hepburn făcea baie goală… e o altă legendă. Ei bine, nu! Le-am văzut cu ochii mei! Peste 300 de plante aduse din Africa există, încă, în grădina din Finca Vigia!

L-am rugat pe ghid să mă ducă într-un loc în care se simte cel mai tare spiritul lui Fidel Castro. Și m-a dus. La Mausoleu din Pentagon unde corpul lui, de fapt ce o mai fi rămas din el, există. E obiectiv turistic. Tronează în mijlocul a ceea ce ei numesc Capitoliul din Cuba. Che Guevara îmi amintește, de pe toate clădirile, că nu există lucruri prea grele, ci doar oameni prea leneși. Îl găsești pe Ernesto, peste tot: la piața de fructe, pe aleea principală sau într-un turn vechi, din satul de pescari unde obișnuia să meargă Hemingway.

Dincolo de salsa, Havana Club, Chevroletele colorate și trabucurile făcute manual, Cuba e țara în care legendele au fost scrise de cei trei bărbați. Ei au făcut regulile, fiecare pe bucățica lui. Sunt la fel de vii și de prezenți, în tot ceea ce se întâmplă în Cuba.

Cubanezii cred în ei, în valorile lor, ei sunt cei ce le-au făcut viața un rai… Sunt foarte, foarte, foarte săraci. Foarte! Dar sunt relaxați și mândri de ceea ce reprezintă. Nu au internet în casă. Își cumpară cartelă, pe care o pot folosi doar în anumite parcuri, la anumite ore. Le lipsesc multe, foarte multe dintre lucrurile fără de care noi credem că nu am putea trăi. Dar par mulțumiți cu viața lor. Trăiesc într-o țară frumoasă și sunt onești. Cel puțin cei pe care i-am întâlnit eu, mi-au lăsat impresia că sunt mulțumiți cu viața lor și recunoscători pentru ceea ce trăiesc. Ei chiar cred in doctria comunistă. Conducătorul lor e de-adevaratelea “mult iubitul tovarăș”.

Acestea sunt concluziile mele, după 4 zile în Havana. Un oraș fascinant în care, dacă ai bani, găsești orice. Oamenii sunt drăguți, se cântă peste tot, ai cu ce să umpli 4 zile, timp în care să-ți faci o idee despre viața celor care trăiesc aici. Găsești hoteluri bune, restaurante în care se mănâncă bine, o stradă numai cu magazineși grupuri care cântă, la fiecare pas. Buena Vista Social Club, Trocadero sau simple grupuri din orice restaurant, de pe orice terasă… muzica răsună de peste tot! Bărbați și femei, în Havana, cântă despre iubire.

Un oraș absolut special, plin de culoare și pasiune. Havana e o destinație obligatoriu de bifat, în orice agendă cu ”lucruri de făcut o dată în viață”. Nu e nici mai scump, nici mai ieftin, decât alte locuri din lume. Dar are acel “ceva” absolut unic, acel aer și acele lucruri și stări pe care nu le mai întâlnești nicăieri în altă parte. Hasta la Vista, Havana!