• Povestea Zurli

    Povestea Zurli

    Zurli este cea mai mare companie privată de evenimente pentru copii, din România. Spectacolele noastre sunt despre magia care apare când li se spune copiilor povestea potrivită sufletului lor. Noi am transformat ideea de educație (plictisitoare, neatractivă pentru copii) într-un spectacol al imaginației, pe care cei mici îl pot accesa oricând pentru a face lumea din jurul lor mai bună și mai frumoasă.

    Povestea Zurli s-a născut pe o nevoie existentă – dorința creatoarei Mirela Retegan de a-i explica fiicei ei lumea din jur într-un context pozitiv, educativ, care să-i dezvolte imaginația și să-i dea încredere în ea. Mirela a ridicat dragostea pentru copilul ei la nivel de fenomen național.

    „Ne-am transformat spectacolele într-o platformă pentru a le da mai multă încredere copiilor, pentru a-i învăța lucruri care să-i motiveze și să-i ajute să relaționeze mai ușor cu cei din jur.” 

    Zurli e prima companie din România care și-a conceput spectacolele și evenimentele luând în considerare și efectul post spectacol. Zurli integrează părinții în lumea copiilor. Zurli construiește pentru copilul tău, împreună cu tine, cele mai frumoase amintiri din copilărie.

    Gașca Zurli este trupa fenomen naţional pentru copiii din România. Este cel mai mare brand  pentru copii 100% românesc.

    Gașca Zurli are un success răsunător pentru că a transformat educaţia formală într-un spectacol magic al imaginaţiei.

    Peste 850.000 de abonaţi pe canalul de YouTube, 2 producţii de televiziune la TVR1 si NaţionalTV, 5 DVD-uri în tiraj de peste 20.000 unităţi. Peste 700.000.000 de milioane de vizualizări. Peste 300.000 de urmăritori pe paginile de Facebook.

    Record la bilete vândute – în medie 55.000 de spectatori pe un turneu. Au ajuns în peste 40 de oraşe din România, UK, Ungaria, Republica Moldova, Danemarca, Germania. Record de săli sold-out în România şi străinătate. Hit-ul AM O CĂSUŢĂ MICĂ le aparţine şi a adunat peste 70 de milioane de vizualizări.

    Cd-urile, cărţile, jocurile, sunt cele mai căutate produse româneşti pentru copii. 

    Gașca Zurli reuşeşte să adune la spectacole zeci de mii de părinţi şi copii, a umplut Sala Palatului, 5.000 de spectatori, şi a adunat de 1 iunie 2016 peste 10.000 de oameni la Palatul Știrbey, fără nici un alt nume pe afiş. 

    Gașca Zurli s-a născut în mintea şi în inima Mirelei Retegan, femeia care a dus dragostea pentru copilul ei la rang de fenomen naţional. Lumea din spectacolele Gașca Zurli este o lume magică, plină de bucurii și zâmbete. De nerăbdare, micuții spectatori vin și cu o oră înainte de începerea show-urilor. Pentru noi fiecare copil este unic, așa că îi tratăm pe toți cu aceeași atenție și dragoste.                        
    Gașca Zurli are 16 spectacole diferite care au făcut înconjurul ţării şi au schimbat relaţiile dintre părinţii şi copiii din România. La spectacolele Zurli familiile descoperă că  “joaca e limbajul iubirii dintre părinţi şi copii”, aşa cum ii place Mirelei să-şi descrie creaţia.

    • 2 milioane de fani la nivel national;
    • 200.000 de spectatori/ an;
    • Peste 100 de reprezentatii/ an in toata tara;
    • 50 de orase acoperite;
    • Sute de mii de fani activi pe retelele de socializare;
    • Peste 200.000 de fani pe conturile de Facebook Gasca Zurli, Fetita Zurli;
    • Peste 800.000 de abonati pe YouTube;
    • 80.000 DVD-uri vandute in toata tara; 80.000 de CD-uri vandute la nivel national;
    • 100  de cantece originale;
    • 16 spectacole productii proprii; 6 personaje originale.

    Povestea Zurli crește în fiecare zi, cu fiecare spectacol jucat, cu fiecare zâmbet pus cu grijă și iubire pe fețele micuților spectatori și pe al părinților. Lumea Zurli are cei mai frumoși părinți și copii. 

  • Am fost în Islanda

    Am fost în Islanda

    Opt zile am trăit pe altă planetă. Eu nu aș spune că Islanda e pe Pământ. La propriu, nici nu e. E o insulă care, parcă, nu are nicio legătură cu țărmul care ar trebui să o lege de continent.

    Aștept de vreo 18 ani să ajung în această țară. Eu sunt o persoană dependentă de soare, născută în mijlocul verii… Nici măcar nu știu de ce mi-am dorit atât de mult să ajung aici. După ce am pus piciorul pe pământ islandez, am înțeles. Am trăit una dintre cele mai puternice experiențe din viața mea. Am fost în Islanda, opt zile. Singură! Fără copil, fără iubit, fără prieteni, fără coordonator de grup… fără grup… Singură-cuc! Toată viața am fugit de singurătate, mi se părea cel mai groaznic lucru pe care poate cineva să-l trăiască. Acum caut momentele în care să țin cont doar de nevoile mele, iar Islanda a fost o provocare fantastică! 

    Mi-am cumpărat, printr-o agenție din București, o vacanță (zbor și hotel). Apoi, am ales câteva excursii pe care le-am luat tot de acasă. Nu trebuia. Poți face asta oricând, la orice pas, chiar acolo. Sunt centre turistice peste tot şi recepționerii de la hotel sunt foarte drăguți. Pentru că nu mi-am dozat corect timpul și disponibilitatea, am ratat două excursii. Dar m-am bucurat de cinci dintre ele și mi-am încărcat, astfel, mintea cu amintiri foarte prețioase.

     

    Islanda este fascinantă! O țară în care vântul și ploaia fac legea, poate fi o țară extrem de plăcută. Condiția este să fii îmbrăcat corespunzător.

    În valiza ta nu au ce căuta lucruri fistichii. Islandezii se îmbracă bine (asta înseamnă haine care să le țină de cald și să-i apere de ploaie). Toată lumea are o haină peste și niște bocanci în picioare.

     

    Eu nu am știut asta, așa că, desi hainele mele erau groase, jumătate din ele au fost inutile.
    Primul lucru: din prima parcare, mi-am cumpărat pantaloni și geacă impermeabile, pe care le-am purtat aproape tot timpul peste hainele mele. Și cizme de cauciuc, îmblănite. Și căciulă de lână!

     

    Acum eram pregătită să explorez Insula. Și, abia acum, înțelegeam de ce toți, absolut toți turiștii din sala de mese erau îmbrăcați precum exploratorii. De altfel, islandezii au o vorbă: dacă vezi pe cineva cu umbrelă, sigur e turist.

     

    Am folosit cardul, peste tot. Am scos bani de la bancomat, doar ca să-i aduc în dar unui prieten. Altfel, aș fi putut să nu pun mâna pe ei, deloc.

     

    Taxi-urile sunt conduse de bătrânei (trecuți bine de 70 de ani) care știu așa de multe lucruri despre GPS și POS, cum știu bătrânii noștri despre rețete (cele pentru medicamente). Plesnesc de sănătate, muncesc până tarziu și nu primesc ciubucuri. Sunt foarte amabili și răbdători! Rata speranței de viață e una dintre cele mai ridicate (peste 82) și se declară cei mai fericiți europeni. Islandezii sunt oameni foarte liberi în gândire, își cresc urmașii lăsându-i să se manifeste, fără restricții. I-am văzut și în restaurante foarte frumoase, dar și stând la coadă la hot dog și fish & chips. Sunt, de altfel, singurele fast-food-uri. Nu au cunoscutele multinaționale americane, care vând hamburgeri sau cafea. Nu au nici magazine cu branduri celebre de haine, însă nici nu prea vezi “Made in China” pe produsele lor. Au, în schimb, foarte multe lucruri handmade: de la confecții din lână, la suveniruri făcute din și cu pietre.

     

    Islandezii nu se sfiesc să regurgiteze sau să-și elibereze gazele, oriunde și oricând. Ăsta e un semn de sănătate! 

     

    Diana, românca pe care am întâlnit-o și care lucrează la biroul turistic al Primăriei, mi-a povestit că, până acum șase ani, acolo nu era mare lucru. Însă, de vreo trei ani încoace, lucrurile cunosc o transformare fantastică. Tot de la ea știu că, atunci când a ajuns în Reykjavik, număra taxiurile pe degete și nu se găsea o toaletă, pe o rază de sute de kilometri.

    Astăzi, orașul și țara întreagă trec printr-o etapă de dezvoltare absolut spectaculoasă. Au creat spații tip parcare, în care găsești absolut tot ceea ce ar putea să-ți fie de folos: benzină, mâncare, toalete, haine, suveniruri… au și biblioteci, în unele locuri. Accesul către obiectivele turistice e amenajat cu grijă și bun-gust. Pun la dispoziția turiștilor echipamente și pentru plimbarea cu vaporul, și pentru vizitarea ghețarului. Totul este gândit practic și eficient, în cele mai mici detalii.

    Surprinzător, nu vă fac recomandări. Nici un loc nu a fost mai “wow” decât altul. Nu pot să spun că a fost mai spectaculoasă plaja cu nisip negru, decât ghețarul, sau cascadele, sau vulcanul de gheață… sau centrul orașului, sau dansul balenelor… Fiecare m-a impresionat, într-un fel anume!

    Peisajele îți taie respirația. Totul, în Islanda, se întâmplă într-o bulă de pace și energie, pe care eu nu am mai întâlnit-o nicăieri.

    Dacă ajungeți vreodată, nu vă grăbiți să bifați repere turistice. Bucurați-vă de tot ceea ce vă iese în cale.

     

    Cât despre vacanța mea singură, a fost pentru prima oară când a trebuit să îmi ascult instinctele. Să țin cont doar de ceea ce vreau eu. Să nu mai pot da vina pe nimeni, pentru ce fac sau ce nu fac… să pot să-mi fac toate poftele și să nu fiu obligată să țin cont de altcineva! 

     

    Am trăit opt zile, în care m-am așezat pe mine pe primul plan! În care m-am ascultat, m-am iubit și m-am îngrijit, așa cum nu am mai făcut-o de multă vreme. Dacă n-ați încercat niciodată această experiență, vă invit să nu vă temeți. Eu una știu sigur că o să revin în Islanda! 

    Las aici fotografii, care spun mai mult decât vă pot scrie eu. Pe curând, Islanda! Vin să-ți văd și Aurora Boreală. Sunt sigură că mi-o arăți!

    ️Ce e bine să știi dacă mergi în Islanda:

    • – Totul e foarte scump. 
    • – Cumpără-ți haine de ploaie (nu umbrele, nu pelerine) din țară. Acolo, prețurile sunt foarte mari. 
    • – Ia-ți pantofi impermeabili și foarte călduroși. 
    • – Apa este oferită (gratuit, da) peste tot, în carafe. Dacă vrei să-ți cumperi o sticlă de la benzinărie, plătești echivalentul a 4 euro. 
    • – În restaurante, mâncarea este foarte bună. 
    • – La supermarket, găsești de toate, inclusiv fructe și legume. 
    • – Islandezii sunt foarte deschiși, prietenoși, răbdători. 
    • – Toți islandezii vorbesc engleza, e foarte ușor să comunici cu ei. 
    • – Sunt puncte de informare turistică, la tot pasul. 
    • – Îți recomand să păstrezi Laguna Blue pentru ultima zi, dacă avionul tău este seara. E foarte aproape de aeroport.
    • – Nu-ți recomand să cumperi excursii de acasă. Acolo, rezervările se fac foarte simplu: pentru balene, am cumpărat un bilet, în dimineața în care m-am hotărât să merg în larg, direct din port. Am primit echipament special de la ei. E posibil să nu vezi balenele, dar călătoria este foarte plăcută! 
    • – La turul “Game of Thrones” vezi locuri și peisaje unice, dar vei călători cu un autocar plin de fani, care îți vor oferi un spectacol în plus, din dragoste pentru serial! 
    • – Dacă îți place să conduci, închiriază o mașină. Drumurile sunt foarte bune și deloc aglomerate. Pentru anumite zone, e musai să fie mașină de teren. 
    • – Nu-ți propune să vezi tot. Bucură-te de cât reușești să vezi!
    • – Păstrează-ți o zi în care să vezi orașul! Sunt locuri foarte frumoase, iar clădirile sunt spectaculoase.
    • – Suvenirurile au aproximativ aceleași preturi și în aeroport, ia asta în calcul.

    Și ai grijă la cantitatea de pâinea și unt pe care o mănânci. Este foarte, foarte bună și ți se pune pe masă la orice restaurant.

  • Împreună, la bine și la greu! Ușor de promis, când nici măcar nu îți imaginezi greul…

    Împreună, la bine și la greu! Ușor de promis, când nici măcar nu îți imaginezi greul…

    Te-ai gândit vreodată, cum ar fi viața ta, dacă în ea și-ar face loc un scaun cu rotile? Al tău sau al celuilalt… Sau un pat de spital?

    Te-ai gândit, vreodată, că oricând ar putea interveni un accident, care să vă așeze, pe unul sau pe celălalt, într-un scaun care să devină o prelungire a voastră? Care cand intră in viața unui om, nu mai pleacă niciodată…
    Sau o boală nenorocită, care să vă oprească din tot ceea ce faceți sau plănuiați să faceți?

     

    Eu mă gândesc mereu: oare dacă eu sau omul pe care îl iubesc ne-am afla în această situație, celălalt ar reuși să mă facă să privesc viața cu zâmbetul pe buze… sau m-ar face să-mi blestem zilele pe care le mai am de trăit lângă el? Văd tot mai multe cupluri aflate în această situație. Și mă uit cât e de dificil… și pentru unul, și pentru celălalt!

    Nici nu știu dacă e mai greu pentru cel care stă imobilizat și așteaptă grija și atenția celui sănătos sau îi este mai greu celui sănătos care are în minte, în permanență, grija pentru celălalt.

    Să juri să rămâi lângă celălalt, la bine și la greu, o poate face oricine. Să rămâi, cu inima deschisă, și să iei fiecare zi ca pe un cadou, avându-l pe celălalt lângă tine, este cea mai frumoasă dovadă de iubire! Indiferent dacă dansați împreună pe un bar, sau sunteți pe marginea unui pat de spital, sau împingeți un cărucior cu rotile pe drumul vieții… Împreună ar trebui să fie singurul cuvant care să se scrie între numele tău și numele ei sau al lui.

  • Învață-l pe copilul tău să ierte

    Învață-l pe copilul tău să ierte

     

    Tu de unde știi iertarea? Sau neiertarea?

     

    Din cum te-au iertat sau nu te-au iertat ai tăi. Din cum te-au lăsat să-i ierți… Sau nu și-au cerut, niciodată, iertare.

     

    Sunt părinți care mor, fără să fi apucat să le spună copiilor, vreodată, "iartă-mă". Pentru că nu știu să facă asta. Pentru că nici lor nu le-a cerut nimeni iertare… pentru că oamenii ascultă ce zice preotul, dar nu fac ceea ce aud. Învață-ți copilul unul dintre exercițiile esențiale pentru o viață fericită! Spune "iartă-mă", până devine reflex. Ori de câte ori greșești, cere-i, repede, iertare. Spune sau scrie sau înregistrează un mesaj. Lasă un bilet, dacă nu poți rosti "iartă-mă" cu toată gura. Sau spune-l șoptit, până te obișnuiești cu gustul lui "iartă-mă".

     

    "Iartă-mă" poate salva sufletul copilului tău. Îi poate da încredere în el, să facă asta cu tine și cu ceilalți. Și să înțeleagă că, uneori, greșelile nu sunt alegerile noastre. Iertările, da! 

    Să ierți e la fel de important cum e să respiri.

    Când ai ceva pe suflet, indiferent cine l-a pus acolo, te apasă. "Iartă-mă" e medicamentul care face răul să treacă. "Iartă-mă" e remediul pentru o zi senină. "Iartă-mă" te face să mergi ușor și drept printre oameni.

    Să ceri iertare, recunoscând că ai greșit, nu e umilință. E înțelepciune!

     

    Să spui "iartă-mă" e vindecator și pentru tine, și pentru cel față de care ai greșit.
    "Iartă-mă" e viza din pașaportul care te duce în Rai. În Raiul de pe Pămant, pe bucățica aceea verde, în care trăiesc oamenii fericiți că știu să ierte.
    Fii tu profesorul copilului tău! Fii tu preotul lui! Fii tu antrenorul cu care exersează, în fiecare zi, una dintre cele mai frumoase trăiri din viața unui om: IERTAREA! 

  • Când iubești spiritul unui om, nu mai contează nimic

    Când iubești spiritul unui om, nu mai contează nimic

    Atunci când iubești spiritul cuiva, nu-i mai vezi nici kilogramele în plus, nici înălțimea, nici burta, nici vârsta, nici cariera, nici posibilitățile materiale…

    Când iubești spiritul unui om, ești fericit să-l ai lângă tine. Să-l ții în brațe sau să-i vorbești. Să râdeți și să plângeți împreună.

    Spiritul omului nu se măsoara nici în centimetri, nici în kilograme. Se măsoara în momentele în care ți se taie respirația, în cele în care ți se face pielea de găină și în cele în care simți fluturi în stomac! 

    Spiritul omului nu caută confort, caută culcuș! Nu vrea mese întinse, se mulțumește cu un colț de masă! Nu vrea mașini cu cai putere, se urcă și pe un măgar…

     

    Când ajungi să iubești spiritul cuiva, atingi nemurirea. Doar iubirea pentru spiritul cuiva are grijă de tine, toată viața! 

     

    Atunci când iubești spiritul, nu înfățișarea, nu te temi că iubirea ta o să îmbătrânească, o să facă riduri și o să-i obosească oasele. E doar carcasa în care spiritul pe care tu îl iubești rămâne tânăr. Poți să iubești un corp sau poți să iubești un spirit. Poți să iubești din amândouă. Ai grijă cu ce alegi să rămâi! Pentru că fiecare an care trece obosește corpul și înalță spiritul. Poți alege: îmbătrânești târându-te sau zburând! Sau poate… nu poți alege. Sunt oameni care au instinctul de supraviețuire mai dezvoltat decât dorința de a face cum/ce simt. Și merg pe mâna instinctului, paradoxal, de dragul lor! 

    Sunt oameni care pot să se înalțe an de an, de mână cu spiritul lor pereche… nu se apleacă, odată cu încheieturile obosite ale trupului pereche pe care l-au ales. 

     

    Când iubești spiritul unui om, îi iubești nemurirea. 

     

  • Spune-i copilului: “Te iubesc!”

    Spune-i copilului: “Te iubesc!”

    Învață-ți copilul să se iubească, așa cum l-ai iubit tu, din prima clipă!

    Mai știi cât de important este pentru tine să ți se spună “te iubesc”? Fă-i toate declarațiile, spune-i lui fiecare "te iubesc" pe care tu încă nu l-ai auzit!

     

    Spune-i cât îți este de drag, spune-i că e Soarele tau, care-ți luminează chipul, viața, când îți apare în față. Spune-i că-ți face zilele mai frumoase și că îl iubești, așa cum nu credeai că o să iubești vreodată. Spune-i lui toate cuvintele de iubire pe care ai fi vrut să ți le spună părinții tăi, jumătățile tale, oamenii la care ții. Dimineața, la prânz și seara, spune-i că îl iubești!

     

    Scrie-i mesaje în care să-i amintești că iubirea ta e un foc ce arde mereu și cu fiecare gând îndreptat spre el, mai pui un lemn care ține focul treaz! 

     

    Spune-i "te iubesc" în toate felurile: desenează-i, roagă-i pe alții să-i spună din partea ta, surprinde-l cum te pricepi tu mai bine! Dacă ești prieten cu cerul, scrie-i pe cer "te iubesc". Să vadă și să fie sigur că nu te temi să știe toată lumea că e iubirea vieții tale! 

     

    Nu, nu e prea mult! Iubirea ta o să-l ajute să aleagă corect, în viață. O să știe că e de iubit, că merită oameni care nu se tem să simtă, să-i spună și să-i arate că îl iubesc. O să ai un copil care nu va suspina la toate cântecele și la toate filmele, de dorul de a auzi "te iubesc"! O să ai un copil care, știind că este "de iubit", o să se iubească! Pe el, în primul rând, și, apoi, pe toți ceilalți.

     

    Folosește-l pe "te iubesc", în loc de "mulțumesc, te rog frumos și iartă-mă"! Va face minuni în sufletul lui și în inima ta, deopotrivă! 

     

    Exersează asta cu copilul tău. Și apoi, după ce n-o să te mai temi să te auzi spunând aceste cuvinte, spune-le "te iubesc" tuturor oamenilor pentru care simți asta. Cu toată încrederea și din toată inima! 

    "Te iubesc" îi face pe ceilalți să înflorească! Lipsa lui ofilește și florile, darămite oamenii… 

     

  • Atât timp cât ești viu, nu ai niciun motiv să te oprești

    Atât timp cât ești viu, nu ai niciun motiv să te oprești

    Acordăm o grămadă de timp și energie, lucrurilor din jurul nostru. Consumăm mai mult timp să îngrijim casa și mașina, decât să ne îngrijim pe noi. Investim mai mulți bani în instalațiile electrice și sanitare ale locuinței, decât investim în sănătatea circulației sângelui.

    Cheltuim mai mult să avem cele mai bune servicii în casă și la munca și, cei mai mulți, nu am fost, niciodată (!), la o "revizie" a organismului și, eventual, o recondiționare.

    Cât suntem tineri, considerăm că nu avem nevoie. După ce trecem de 40, ni se pare că nu mai are rost…Până într-o zi, când îți apare în fața ochilor un om care, dintr-un accident, a rămas fără picioare și fără o mână. Și care arată impecabil: frezat, bărbierit, bine îmbrăcat, cool, trendy, mirosind a viață proaspătă…

     ⁃ Cum ai mers mai departe? l-am întrebat.

     

    ⁃ Atât timp cât sunt viu, nu am niciun motiv să mă opresc... În jurul meu, sunt o grămadă de oameni care s-au oprit. Nu le lipsesc nicio mână, niciun picior, nici copiii, nici familia, nici casa, nici mașina, nici vacanțele, nici hainele, nici mâncarea, nici jobul… Și, totuși, s-au oprit! I-a obosit viața. S-au așezat pe margine și se uită la cei care nu au renunțat… și încearcă să afle ce motive au să trăiască.

     

    ⁃ Suntem vii!, i-am răspuns unui prieten care spune că a făcut și a văzut tot ce și-ar fi dorit.

     

    – Si ce mai pot sa-mi doresc. Am avut tot, am facut tot si tot nu sunt fericit.

     

    ⁃ Atunci, mai trebuie să-ți dorești să vezi cum e să trăiești fericit!

     

     Ridicați-vă! Atât timp cât suntem vii, nu avem niciun motiv să ne oprim! Tot înainte, prieteni!

     

  • ÎNCEPE SĂNĂTOS, CREȘTE SĂNĂTOS

    ÎNCEPE SĂNĂTOS, CREȘTE SĂNĂTOS

    Cu telefon sau fără telefon la masă? Cu tableta cu ochii în desene animate pe masă când îi dai copilului să mănânce? Sau pus în fața televizorului?

    Sunt întrebări pe care le-am auzit de foarte multe ori. Și pentru asta am acceptat cu mare bucurie propunerea Nestlé de a mă alătura campaniei „Începe Sănătos, Crește Sănătos”.

     

    În acest context, vă invit să urmăriți prima emisiune, pe care am avut plăcerea să o moderez, dintr-o serie care vă va oferi răspunsuri ce frământă multe dintre mămicile cu copiii mai mari de un an, pe tema alimentației.

     

    La această primă ediție a emisiunii online pe care v-o propun am vorbit despre tehnologie. Mai precis, despre cum se reflectă inovațiile tehnologice în alimentația copiilor de vârstă mică.

    Mi-a făcut o mare plăcere să o am invitată pe doamna doctor Alina Popp – Medic Primar Pediatrie. Împreună cu dânsa, am aflat mai multe despre amprenta părinților asupra alimentației copiilor, având drept aliat tehnologia, precum și despre beneficiile inovațiilor tehnologice în nutriția copiilor de vârstă mică.

     

    Un alt subiect dezbătut au fost oligozaharidele din laptele uman. Oligozaharidele din laptele uman sau human milk oligosaccharides reprezintă a treia componentă solidă din laptele matern, după grăsime și lactoză. Acestea sunt componente protectoare ale laptelui matern, fără valoare nutritivă, dar cu un impact foarte, foarte mare asupra dezvoltării imunității copilului, încă de la început. Presupun, dragii mei, că vă întrebați de ce?! Pentru că determină dezvoltarea bacteriilor benefice din intestinul celui mic. Iar în contextul în care, între 70% și 80% din sistemul imunitar al copiilor noștri se află în intestinul lor, oligozaharidelele din laptele matern vin ca un „prieten de nădejde”, ca un soldat ce protejează și face mult mai dificilă dezvoltarea bacteriilor care pot afecta sănătatea celui mic. 

     

    Iar pentru a lega tehnologia de oligozaharidele din laptele matern, tot în cadrul emisiunii am aflat cu bucurie că, în acest moment, oamenii de știință, după ani întregi de cercetare și analiză, au descoperit alternative alimentare pentru oligozaharidele din laptele uman, odată ce alăptarea nu mai este posibilă. 

     

    Dar o să mă opresc aici. Și vă invit să intrați pe site-ul https://primele1000dezile.nestlebaby.ro/lapte/conferinte/cand-tehnologia-sta-la-masa-cu-micutul-tau și să urmăriți emisiunea pentru a descoperi voi înșivă mai multe despre oligozaharidele din laptele matern și despre beneficiile pe care inovațiile tehnologice le aduc în acest context.

     

    Totodată, vă invit să adresați întrebări despre subiect în secțiunea de comentarii din platforma Nestlé. Ulterior, dna. Dr. Alina Popp va reveni cu răspunsuri, tot printr-un material video, postat în cadrul platformei.

     

    Iar eu vă promit că acesta este doar un frumos început. Lunar, în platforma Nestlé, o să găsiți un video care să vă poarte într-o călătorie frumoasă despre alimentația copiilor cu vârsta mai mare de un an. În această călătorie vă vom fi alături atât eu, cât și alte mămici celebre și, mai ales, medici specialiști.

     

    Sunt sigură că, la final, o să știți mult mai multe despre o nutriție sănătoasă și echilibrată a copiilor voștri.

    Așa că…spor la vizionat și o viață sănătoasă pentru voi și copiii voștri!

     

  • Azi e prima aniversare, din noua mea viață

    Azi e prima aniversare, din noua mea viață

    De câțiva ani, am tot amânat rezolvarea unor probleme strict personale. Și spun personale, pentru că țin de persoana mea. Exclusiv. Le-am văzut, le-am știut și le-am tot amânat, programând, undeva în timp, rezolvarea lor…

    Despre fiecare spuneam: o să mă ocup după… Ca și cum “după” ar fi fost un sertar, în care eu îndesam problemă cu problemă, asteptând momentul ideal ca să mă ocup de ele. A venit timpul lui “după”, dar eu mai aveam ceva de făcut… Ghinion! Dumnezeu te păsuie, cât te pasuie, dar dacă îi întinzi coarda mai mult… ți-o rupe. La începutul acestei veri, Doamne – Doamne mi-a arătat cartonașul roșu. Unul mare, mare, să-l văd și să mă duc singură pe banca de rezerve. Am simțit lemnul rece de sub mine și am realizat că nu glumește deloc… și că, deocamdată, mă ține pe tușă… câteva meciuri, dar sunt la un pas de eliminare.

    Am știut, din prima secundă, că sunt la o răscruce și că mi se dă voie să aleg încotro mă duc mai departe. Și, pentru că iubesc viața și tot ceea ce trăiesc, am înțeles să iau foarte în serios acest avertisment.

    Cred că Doamne – Doamne ne dă tot felul de semnale, dar suntem prea ocupați ca să le vedem. Și-atunci, vin cartonașele roșii, niște ultimatum-uri: pierdem oameni dragi, stăm o vreme prin spitale sau prin închisori, ne târâm în procese interminabile, suntem implicați în accidente de mașină, de o parte sau de alta a problemei, dăm falimente, facem câte “un mic infarct”, o comoție cerebrală sau trecem prin incendii, inundații… astea sunt cartonașele roșii… cele mai grave.

    Am întâlnit oameni care au văzut aceste cartonașe și, după ce și-au revenit, au făcut fix aceleași greșeli pe care le făceau înainte de situația dramatică din viața lor. Dar am văzut și oameni care au schimbat, complet, felul în care se raportau la lume și viață… Cartonașul roșu a fost cumpăna care i-a adus în echilibru.

    Eu vreau să fie, astăzi, prima aniversare din noua mea viață. Am înțeles de ce mi-a dat Doamne – Doamne cartonașul roșu. Și știu exact ce trebuie să schimb. Și cum vreau să fac, de acum înainte. Știu exact cine sunt și spre ce mă îndrept. Știu la ce trebuie să fiu atentă și cu ce și, mai ales, cu cine să-mi consum energia.

    Banca de rezerve nu înseamnă ca ești scos din joc… înseamnă că ți se dă ocazia să-ți refaci strategia.

    Și ești norocos, când te trimite pe banca de rezerve, până să te fi accidentat și să fii scos de pe teren, cu targa.

    Aleg să fiu bună! Cu mine, eu, cea dintâi dintre toți, si-apoi, cu toate ființele și vietățile ce-mi ies în cale. Aleg să fiu bună cu inima mea, cu fiecare bucățică din corpul meu, cu visele mele, cu somnul meu, cu hrana mea, cu nevoile mele. Aleg să fiu bună și sper că am ales calea bună.

    Vă doresc să fiți conștienți de momentul pe care îl trăiți!

    Astăzi, închin un pahar în cinstea voastră, a tuturor oamenilor care, la un moment dat, ați trecut prin viața mea – cea care s-a încheiat la începutul acestei veri. Și vă invit să ne întâlnim și să ne cunoaștem în noua mea viață. Sau nu.