• Cum reușesc să fac tot ce fac?

    Cum reușesc să fac tot ce fac?

    Cum reușesc să fac tot ce fac? 

     

    E, probabil, întrebarea pe care o aud cel mai des. Indiferent că sunt apropiații mei sau oameni care mă urmăresc de pe margine, sunt întrebată zilnic: "Da' tu cum reușești să faci atâtea… Ba chiar să le faci pe toate!?" 

    Mi-am dat seama că reușesc pentru că le fac pe rând. Nu mă grăbesc să trăiesc în octombrie, planurile din decembrie. Nu-mi fac griji în martie, pentru ce o să fac în iulie, nu tânjesc după concediu, atunci când sunt la treabă, nu mă gândesc cum o să fie fără copil, în timp ce el e cu mine… nu visez la o viață perfectă, refuzând să trăiesc viața pe care o am. Nu aștept să vină o eclipsă ca să îmi schimb regimul alimentar.

     

    "Astăzi este despre astăzi" nu e doar titlul unei cărți. E principiul meu de viață. Mi-a intrat în subconștient acum mai bine de 30 de ani. Am înțeles exact ce a vrut să spună artistul, cu ultima replică din “Pe aripile vântului”.  "After all, tomorrow is another day."  O să mă gândesc mâine la asta… nu e doar un mod de a încheia filmul. Este un mesaj pe care l-am luat de acolo și l-am aplicat în fiecare zi traită de mine.

    Pot să rezolv acum problema x? Nu. Pot să o rezolv poimaine. Atunci, mă voi gândi la ea, poimâine. 

    Pot să am acum relația perfectă care să mă facă fericită? Nu. Atunci, să acceptăm că această relație imperfectă este cea potrivită… astăzi… și ori o perfectăm, ori o trăim până când o să apară în viața noastră perfecțiunea.

    Pot eu să plec în vacanță maine? Nu, că am treabă. Atunci, să mă bucur de treabă și o să mă gândesc la vacanță când o să pot pleca.

    Nu îmi plâng de milă și nu visez cai verzi pe pereți.

    Nu mă pedepsesc pentru ce nu am, mă felicit pentru ce am obținut.

    Nu mă cert pentru ce nu sunt, mă iubesc pentru cine am reușit să devin. 

    Sunt bună și înțelegătoare (și cu mine) și mă gândesc la mine ca la cea mai importantă variabilă a relației pe care o am cu viața, cu divinitatea și cu tot restul lumii.

    Îmi dau voie să fiu și îmi permit să-mi trăiesc viața, zi de zi, luând toate lucrurile pe rând. Unul câte unul.

     

    "After all, tomorrow is another day." 

  • Care a fost cea mai bună decizie din viața ta?

    Care a fost cea mai bună decizie din viața ta?

     

    Am luat câteva decizii bune. Acum, așa le privesc. Atunci, păreau pentru cei din jur cele mai proaste alegeri, iar eu le-am simțit drept acțiuni disperate.

     

    Am fugit de acasă la 19 ani, convinsă fiind că nu am de ales… Știam că fug să-mi trăiesc iubirea vieții, fără să-mi imaginez că acolo îmi voi găsi, de fapt, minunea vieții (am fugit cu un bărbat, ca să-l întâlnesc pe cel cu care aveam să fac un copil) . 

     

    Altă decizie importantă a fost mutarea în București. Credeam că fug (din nou, am fugit) de niște oameni mici, care încercau să-mi pună piedici în viața profesională… când, de fapt, eu trebuia să ajung în București și să construiesc cea mai frumoasă poveste posibilă: Zurli! 

    "Care a fost, mamaie, cea mai bună decizie din viața ta?" am întrebat-o pe bunica prietenului meu, o femeie înțeleaptă, care are 84 de ani și este bunătatea întruchipată. "Să mă despart, la timp, de bărbatul care mă făcea nefericită…"

     

    Mi-am amintit toate lucrurile astea zilele trecute, când am auzit povestea unei femei care, la peste 80 de ani, spunea: "Dacă știam că vom trăi atât de mult amândoi, ne despărțeam măcar la 60!”

     

    Gândindu-mă la cele două femei de peste 80 de ani, nu pot să nu observ că prima e plină de viață, se bucură din toată inima de nepoți și strănepoți, are tabieturi, are viața ei perfect senină, în timp ce a doua se luptă, și la cei 80 de ani, cu aceleași nemulțumiri… sperând ca bărbatul ei să se schimbe, într-o bună zi.

     

    Sunt în jurul meu atât de mulți oameni nefericiți în relațiile lor… Știu însă și cupluri care au soarele în casă, care fac echipă și care își bucură zilele, reciproc, sunt cuplurile în care partenerii își sufla în aripi și își iartă, cu ușurință, stângăciile și greșelile.

     

    Uneori, cele mai importante decizii din viața noastră pot părea cele mai dezastruoase. 
    Am scris asta acum, aici, ca răspuns la multele întrebări care vin în căsuța mea de mesaje.
    Există fericire după căsătorie, așa cum există fericire și după divorț!
    Și în căsătorie, și în despărțire e despre viață!  Viața e "pe persoană fizică". Deciziile trebuie să fie personale. Pentru că, din păcate, și consecințele (indiferent că alegem să plecăm sau să rămânem) sunt tot personale. 

  • (10) #JocurileMirelei- Jocuri de jucat toamna

  • Ce pui în relațiile tale?

    Ce pui în relațiile tale?

    Ce pui în relațiile tale?

     

    Pui lucruri bune sau mai puțin bune? Cu ce hrănești relațiile pe care le ai? E apă vie sau apă moartă?! 

    Relațiile sunt ca Făt-Frumos! Exact ca în povești, se nasc, cresc într-un an ca alții în zece sau… mor. Depinde cu ce balauri luptă sau ce Ilene Cosânzene le ies în cale.
    N-aș vrea să vorbim despre relațiile care mor, pentru că ne rămâne doar pomenirea lor… în vecii vecilor! 
    Dar ne-am putea opri asupra celorlalte. Gândește-te la cele pe care le ai: cu partenerul, cu copiii, cu părinții, cu colegii, cu șefii, cu vecinii, cu oamenii cu care intri în contact… Cu fiecare dintre ei stabilești o relație. Unele sunt mai importante, altele, mai puțin importante. Indiferent de priorități, relațiile care trăiesc se împart în relații bune și relații proaste (eufemismele n-au loc aici). Ele nu au devenit așa, brusc… Ele au crescut așa! Relațiile cresc pentru că noi le hrănim. Și, în funcție de meniu, cresc frumos sau dezvoltă deviații.

    Ce pui în relațiile tale? Gândește-te la oamenii cu care ai relații bune… ce-ai pus acolo? Iubire? Atenție? Răbdare? Generozitate? Timp? Emoție? Creativitate?

     

    Relațiile bune au crescut cu lucrurile bune pe care le-ai oferit. Așa cum îngrijești un copil, cu iubire și răbdare, la fel trebuie să îngrijești o relație. Te va răsplăti, transformându-se în cel mai sigur și mai primitor loc de pe pământ. Vei putea, oricând, să te ascunzi în relația ta bună. Ai o prietenă cu care ai construit o relație frumoasă? Există cel puțin un om în viața ta, care să plângă doar de dorul tău sau pentru fericirea ta? 

    Câtă grijă ai de acele relații bune care au nevoie, zi de zi, să pui gânduri frumoase și acțiuni plăcute în pământul în care cresc? Dacă uiți să uzi florile câteva zile, încep să se ofilească. Dacă în solul relațiilor tale bune plasezi ingrediente nepotrivite (reproșuri, gânduri negative), vei simți cum scade intensitatea bucuriei de a fi în această relație… Vertiginos! Și dacă menții acțiunea negativă, mai devreme sau mai târziu, relația va muri.

     

    Avem relații proaste cu anumiți oameni. Uneori, sunt chiar cei care au același sânge cu noi. Sunt oameni despre care spunem că îi iubim, că sunt importanți, oameni pe care îi apreciem din multe motive și de la care ne alimentăm cu lucruri importante, cu stări aparte… Și totuși, în relațiile cu ei, nu punem nici răbdare, nici atenție, nici timp! Astfel că, în ciuda tuturor aspectelor care ne leagă, relațiile sunt proaste.

     

    Noi construim relațiile pe care le "naștem". De fiecare om cu care suntem într-o relație, ne leagă un cordon ombilical invizibil. Așa cum fătul se hrănește și crește grație acelui cordon, exact așa se întâmplă și cu relațiile noastre. O mamă însărcinată e foarte atentă la alimentație. Pentru că știe că, dacă alege feluri de mâncare iuți, acide, condimentate… în cele din urmă, toate aceste ingrediente, absolut nepotrivite, vor ajunge la cea mai importantă ființă din lume. 

     

    Alege condimentele care să-ți facă relația gustoasă! Să fie cuvinte dulci, gânduri bune, timp de calitate și răbdare! Peste toate, pune mult praf magic de iubire! 

    Indiferent că e relația cu mama, cu iubitul, cu copilul, cu colegii, cu vânzătoarea din colț sau cu șoferul de taxi… cât durează cursa, ține minte că tu alegi ce pui în relația pe care, vrei nu vrei, o construiești… pentru că așa s-a întâmplat să fie! 

     

    Nu pierde din vedere esența: fiecare relație ne poate face ziua mai bună sau mai puțin bună.

    Succes la fericire! 

  • Bunici și copii – altă generație, aceeași alimentație?

    Bunici și copii – altă generație, aceeași alimentație?

    Cineva mi-a spus odată că dragostea părinților pentru copil nu poate fi învinsă decât de dragostea bunicilor. Adevărat!

     

    Știm cu toții că bunicii sunt cei mai pricepuți când vine vorba despre răsfăț. Ei sunt acei oameni minunați care nu le pot refuza nimic nepoților. De la jucării, până la ciocolată și bomboane, tot ce e mai bun pentru cei mai iubiți membri ai fiecărei familii: copiii.

     

    Cum să îi spui tu, ca mamă, bunicii – că i-a dat nepoțelului prea mult să mănânce? Sau cum să îi explici că porțiile pentru copil nu sunt la fel de mari ca cele pentru adulți? Sau că ciocolata nu trebuie consumată dimineața, la prânz și seara? Sau că franzela caldă nu e o masă pentru un copil de 1 an jumătate?

     

    Din experiența mea ca Antrenorul Părinților am înțeles un lucru foarte important: relația cu bunicii e complicată pentru că ei au senzația că știu mai bine decât tine având experiență mai mare de viață.

     

    Dar vremurile s-au schimbat foarte tare, noi ne-am emancipat, avem acces la informaţie și putem să le dăm copiilor cele mai bune alimente, potrivite vârstei lor, și putem face pentru ei cele mai bune alegeri. Alegeri care se vor reflecta în dezvoltarea lor echilibrată, pe termen lung. Cu bunicii trebuie să lucrăm cot la cot, să le explicăm cu multă diplomație că degeaba noi le dăm legume și fructe dacă buni le strecoară o sărmăluță când ei abia au început de câteva luni diversificarea.

     

    Ce nu trebuie să îi lipsească unui copil de peste un an din alimentație? Îi sfătuiesc pe părinți să scrie pe un post it și să lipească pe frigiderul bunicilor această mică listă:

     

    Elementele esențiale:

    –        oligozaharide

    –        probiotice

    –        prebiotice

    –        proteine

    –        acizi grași esențiali.

     

    Vi se pare că sună pretențios? Credeți că bunicii nu vor ști ce au de făcut? Credeți că va fi dificil să le explicați toate aceste aspecte, importante de altfel? Vă ajut eu! Și nu voi fi singură în acest parcurs, ci voi avea alături doi aliați de nădejde: un medic specialist și compania Nestlé!  

     

    Cum? Vă invit să urmăriți  o nouă emisiune de pe îndrăgita platformă Nestlé. Tema emisiunii indică, bineînțeles, răspunsul la tot ceea ce v-am scris mai sus: Generații diferite, același scop: nutriția sănătoasă a copilului. Cum îi facem pe bunici să aleagă o alimentație corectă pentru copiii de vârstă mică? Invitata mea este de această dată dr. Alina Cristescu, un medic excelent, super pregătit, un pediatru care știe să răspundă la toate întrebările voastre legate de tematica abordată. Emisiunea face parte dintr-un proiect-umbrelă educațional, despre alimentația copiilor de vârstă mică. Această emisiune este o continuitate a subiectelor abordate în emisiunile de anul trecut și din acest an, pe care le puteți viziona tot în platforma Nestlé.

     

    În plus, dragilor, vă invit să adresați în platformă toate întrebările care vă frământă, legate de subiectul abordat. Doamna dr. Alina Cristescu va răspunde fiecăreia în parte, într-un material video separat.

     

    Eu sunt aici, mereu la dispoziția voastră cu o vorbă bună, un sfat înțelept. Să aveți o toamnă frumoasă!

     

  • Am confundat de multe ori suflatul în aripi cu căutatul în coarne…⁩

    Am confundat de multe ori suflatul în aripi cu căutatul în coarne…⁩

    Am confundat, de multe ori, suflatul în aripi cu "căutatul în coarne". Târziu, mi-am dat seama că si una și alta mă vor afecta, într-un fel sau altul.

     

    Trebuie să-ți asumi că, suflând în aripile cuiva, indiferent că îți este copil, iubit, coleg, angajat, prieten sau simplă cunoștință, persoana respectivă își va deschide aripile și va câștiga lucrul cel mai de preț din lumea asta: libertatea! Și… e posibil să vină o zi, în care va alege să zboare departe de tine! 

     

    Totuși, libertatea rămâne cel mai frumos dar pe care îl poți face cuiva pe care îl iubești! Nu există nicio stare care să facă mai fericit un om! Nici îndrăgosteala, nici succesul, nici bunăstarea, nici sănătatea nu sunt apreciate la adevărata lor dimensiune, dacă nu suntem liberi.

    Eu am ales să suflu în aripile celor pe care îi iubesc și să îi ajut, astfel, să-și câștige libertatea! Cei care m-au iubit, cu adevărat, s-au întors la mine sau n-au plecat niciodată! 
    Uneori, chiar în cazul aceleiași persoane, am confundat suflatul în aripi cu "căutatul în coarne".

     

    Și, cu cât le căutam eu mai mult, cu atât creșteau drăcușorii, bine ascunși undeva, în spatele cornițelor… Până când, într-o zi, m-am trezit cu o imagine pe care nu-mi doream să o văd vreodată!  Nu i-am ajutat cu nimic pe cei cărora le-am suflat în coarne. Ba, mai mult, mie mi-am făcut mult rău! De unii dintre ei a trebuit să mă despart, pentru că înțepau foarte tare cornițele lor… supradimensionate!

     

    Astăzi, sunt atentă ce dau mai departe, în relațiile mele: dau însetatului apă vie sau apă "nevie" (ca să nu folosim acel cuvânt…). Izvorul meu e nesecat.

     

    Puterea mea de a sufla în aripi e cu atât mai mare, cu cât suflu mai des! 

     

    Aleg să am în jurul meu oameni liberi, oameni fericiți! Lângă mine pot crește și își pot deschide aripile. Nu e o promisiune, e o certitudine!

  • Scăpați de văicărelile moștenite de la părinți!

    Scăpați de văicărelile moștenite de la părinți!

    “Facem sacrificii să ducem copilul la cursuri de balet!”
    “Am investit atât în el… și… m-a dezamăgit!”
    “Renunțăm la noi, de dragul copiilor!”
    “Viața mea nu mai există, tot ce fac e pentru el!”
    “Pun deoparte și o să-i rămână lui, când mor!”
    “Eu plătesc o grămadă de bani pe meditații și el vrea să joace fotbal!”
    “Trebuie să fie primul în clasă, ca să simt că nu m-am sacrificat degeaba!”
    “Nu îmi permit să mergem în vacanțe, prefer să plătesc creditul făcut pentru casă… o să le rămână lor, copiilor!”
    “Fac sacrificii să-l duc la un spectacol!”
    “Fac eforturi să-i iau o jucărie!”

    Din păcate, aceste replici rostite, în tinerețea lor, de părinții noștri le aud de la părinți în 2018! Mame și tați care le-au moștenit de la părinții lor și, în ciuda faptului că le-au urât în perioada în care îi vizau direct, le-au preluat și, mai mult, acum le folosesc de parcă le-ar aparține.

    Cred că ar cam trebui, noi, părinții români, care avem copii mici (mă includ, din solidaritate) să trecem la o nouă etapă… Aproape toți părinții pe care eu îi cunosc au o mașină de familie. Au televizoare, plasme și cablu TV.  Mulți dintre ei fumează. Toți au telefoane și sunt desigur conectați la internet…
    Pentru niciunul dintre aceste lucruri nu fac sacrificii. La oricare dintre ele ar putea renunța… 

    Dar nici măcar nu e vorba despre asta, ci despre a accepta că aducerea pe lume a unui copil sănătos, creșterea lui și dorința de a-i oferi cele mai bune condiții de viață, pentru a fi fericit, nu implică niciun sacrificiu. Poate că implică efort, de acord! Poate că impune o mai bună organizare a vieții, o reconfigurare a priorităților… Dar nu "sacrificii"!

    Vă rog, scăpați de toate expresiile care ne-au amărât sufletul, ne-au otrăvit copilăria… scăpați de tentația de a face la fel ca părinții noștri, care ne-au pus în cârcă tone de saci plini cu sentimentul vinovăției! 
     

    Nu puneți pe copiii voștri aceeași presiune pe care au pus-o părinții, în neștire, asupra voastră! Fiți părinți ai anului 2020! Știți mult mai multe decât știau ei, aveți mult mai multe posibilități… nu aveți nicio scuză, dacă faceți la fel… din "obișnuință"! 

    Înainte de a spune că faceți eforturi, întrebați-vă dacă ați făcut tot, absolut tot ce ați fi putut face! Nu ce v-a fost comod, la îndemână, ușor, lejer, simplu și fără complicații.
     

    Fiți pentru copiii voștri, exact așa cum ați fi vrut să fie ai voștri pentru voi! 

  • Dincolo de toate lucrurile în care te-ai blocat, e toată lumea

    Dincolo de toate lucrurile în care te-ai blocat, e toată lumea

     

    Sunt momente, chiar perioade din viață, în care rămânem blocați în niște locuri și în niște relații. Şi ne luptăm cu ele, dacă nu merg firesc și curat, de parcă de victoria aia ar depinde pacea lumii. 

     

    E de ajuns să faci un pas în lateral sau să te întorci cu spatele la toate lucrurile care te fac să te simți ca un hamster pe roată… Imediat vezi că, dincolo de cușca în care ești captiv, e o lume întreagă. E o altă lume! Sunt alți oameni. Sunt alte întâmplări. Alt ritm. Alte evenimente! 

     

    Dă-ți o pauză! Deconectează-te de la tot ce poți! Încearcă, în urmatoarea perioadă, să mergi în alte locuri decât mergi de obicei. Încearcă să te întâlnești cu alți oameni, încearcă să faci lucruri pe care nu le faci în mod curent… Schimbă-ți rutina! Ieși din zona de confort! Fă lucrurile altfel, cu alți oameni! Închide ochii, trage aer în piept, gândește-te că sari dincolo de geamul de sticlă care te desparte de viața ta! 

    Uneori, noi rămânem blocați în anumite locuri, în anumite relații, cu anumiți oameni, în timp ce viața noastră o ia înainte și trăiește în altă parte… Prinde-o din urmă! Fă lucrurile altfel! Construiește-ți singur fericirea din fiecare zi! 

    Astăzi este despre astăzi! Astăzi vreau să fie altfel decât fiecare "ieri” din viața mea.

  • 2 ani de Fix la Fix pentru Mirela Retegan și 400 de mii de oameni

    2 ani de Fix la Fix pentru Mirela Retegan și 400 de mii de oameni

    Sute de oameni au fost prezenți la aniversarea a 2 ani de Fix la Fix, cea mai mare comunitate de oameni din România care își schimbă viața, urmând principiile unui stil de viață sănătos.

    Fix la Fix este un proiect marca Mirela Retegan, care a prins viață în urmă cu doi ani. Pentru a marca evenimentul, sute de membri au fost invitați, alături de Mirela, la Muzeul Satului "Dimitrie Gusti" din București, pentru a sărbători 2 ani în care peste 400.000 de oameni și-au schimbat viața, în bine, mâncând la ore fixe, slăbind astfel și ducând un stil de viață sănătos.

    Pajiștea de la Muzeul Satului a devenit neîncăpătoare odată cu sosirea invitaților. Starea de bine și bucuria a domnit preț de câteva ore, iar toți cei prezenți s-au bucurat de momentele artistice pregătite de organizatori și de premiile oferite de partenerii evenimentului. Oameni veniți din toate colțurile țării să își spună povestea au cântat, s-au felicitat reciproc și au promis că anul viitor, vor reveni cu povești de viață și mai impresionante. La finalul petrecerii, fiecare a plecat acasă cu daruri și cu cel mai sincer zâmbet pe față.

    Grupul de Facebook creat de Mirela Retegan în urmă cu fix 2 ani este un fenomen pe rețelele de socializare, devenind in timp record grupul oamenilor care atunci când au renunțat să creadă că pot să aibă forma fizică dorită fără să se înfometeze sau să țină diete drastice, au reușit să-și facă ordine în trup și suflet mâncând la FIX. O comunitate de oameni în care respectul față de ceilalți membri primează, care se susține reciproc și se încurajează permanent.

    Fix la Fix este despre cum poți avea o viață echilibrată, mâncând la ore fixe, și cum acest concept reușește să schimbe viața tuturor celor care îl adoptă. Zeci de exemple de voință și reușită sunt adunate în cartea cu același nume, scrisă de Mirela în colaborare cu membri ai grupului. Poveștile lor se regăsesc în paginile acestei cărți, pentru că Fix la Fix este un stil de viață.

    Mulțumim partenerilor și sponsorilor care au intrat în cea mai frumoasă comunitate, aceea a “fixiștilor”. Mulțumim, Sissi România! Mulțumim, Aqua Carpatica și Domeniile Sâmburești! Mulțumim, Carrefour România! Mulțumim, Douglas și Pierre Fabre! Mulțumim, Sempre Sano și DeliCake. Mulțumim prietenilor de la Muzeul Satului care ne-au deschis, din nou, poarta și ne-au primit  cu brațele deschise.