• Cum sunteți voi, cu adevărat?!

    Cum sunteți voi, cu adevărat?!

    Măi, oameni dragi, cum mai sunteți voi? Sincer, nu cu filtru de pe Instagram. 

    Mesageria mea e plină de apeluri disperate de la părinți care îmi spun că nu își permit o pereche de ghete noi pentru copiii lor; că nu o să aibă bani pentru nicio jucărie de Crăciun…

    Oricât de tare vreau eu să țin steagul sus, câte o dimineață ca asta mă întoarce pe dos până și pe mine, întruchiparea optimismului.

     Cum sunteți voi? Cât de tare vă afectează financiar Pandemia? V-ar deranja să primiți un ajutor pentru cadoul de Crăciun? Sau poate sunteți din categoria celor care, desi afectați de pandemie, vă puteți permite să fiți Ajutor de Moș Crăciun?

    Las în comentarii un mesaj primit în dimineața asta ca să înțelegeți și mai bine ce vreau să spun. Aș vrea să generez o discuție la comentarii, pe această temă.

    Mărturisesc, privirea mea era îndreptată spre copiii orfani, bolnavi de cancer, cu deficiențe de auz, copii care trăiesc în centre împreună cu mamele lor abuzate de tați agresivi. Pe acești copii îi aveam în vedere pentru Crăciun. Dar înțeleg că avem o nouă categorie: copiii din familii afectate de Pandemie.

    Hai să învățăm să cerem ajutor. Fără să ne fie rușine că suntem într-un moment greu din viața noastră. Să învățam să le spunem celorlalți, cu adevărat, cum suntem și cine suntem.
    Deschid această discuție cu oameni care vor să ajute și oameni care acceptă și recunosc că au nevoie de ajutor.

    Suntem OAMENI, nu struți.

    Vă mulțumesc și unora și celorlalți. Suntem OAMENI, nu struți. Și nu trebuie să punem capul în pământ . Suntem oameni și chiar dacă avem masca pe față, putem să ne privim în ochi. Cu blândețe și sinceritate.

    Eu sunt gata să facem asta ÎMPREUNĂ .

  • Eu sunt șefă la gesturile mici din care se nasc lucruri mărețe

    Eu sunt șefă la gesturile mici din care se nasc lucruri mărețe

    Raionul ăsta mi l-a dat mie Dumnezeu. Mi-a zis într-o zi: “Măi, femeie, nu mai visa la campanii în care să organizezi serate îmbrăcată în rochii de seară și să strângi milioane de euro, cum ai văzut în filmele americane. În primul rând, tu nu reziști prea mult pe tocuri mai mari de 6 cm, în al doilea rând, nu ai nicio rochie cu corset și trenă (ar trebui să slăbești minim 20 de kilograme), în al treilea rând, trăiești în România. Aici, tot ăia care au mai puțin dau mai repede și mai mult”.

     

    Când îți zice Dumnezeu așa, cu subiect și predicat, ți-e clar că treaba ta e să aduni om cu om în jurul unei cauze. Și din puținul fiecărei case să faci mult pentru casele în care nu există de niciunele.

    Așa am pornit anul trecut prima campanie în care mi-am propus să încalț toți copiii desculți ai României. Și-am strâns împreună 5000 de perechi. Anul acesta ne-am propus să dublăm cifra.

    Așa că, avem la dispoziție toată luna Noiembrie ca săfacem asta. Pare mult,dar nu e.

    Care sunt scopurile mele cu această campanie?

    1. Să ducem ghetuțe călduroase acelor copii din satele românești, care umblă iarna în încălțări rupte, sparte ori găurite, scurte sau prea mari.
    2. Să oferim pentru părinți o ocazie bună în care să îi învețe pe copii ce este generozitatea. Aș vrea să meargă împreună (copil și părinte) și să cumpere o pereche de ghetuțe în care să pună șosete, căciulă, poate o scrisoare cu un contact, niște biscuiți, o cărticică… și să facă pachetul împreună.
    3. Să exersăm împreună grija și atenția pentru cei mai puțin norocoși ca noi.

    Toate lucrurile trebuie să fie noi. Facem daruri, nu dăm de pomană.

     

    Rugăminte: scrieți într-un loc vizibil pe cutie numărul ghetuțelor și dacă pachetul e pentru fată sau băiat. Ne-ar ajuta mult să nu le puneți într-o pungă. Sa găsiți o cutie, chiar dacă le-ați luat fără, și cutia să o sigilați bine. Ar ajuta enorm munca noastră.

     

    Campania a devenit una națională pentru că mi s-au alăturat organizații importante din țară și o mână importantă de femei minunate care replică în zonele lor această campanie extraordinară.

     

    Dacă aveți vreo idee prin care să implicați o firmă sau angajații ei, scrieți-mi chiar mie pe mirela@zurli.ro. Sau poate doriți să ne sprijiniți în vreun fel, dincolo de o simplă pereche de ghetuțe.

    Dacă sunteți din București, puteți aduce ghetuțele la noi la sediu. Adresa noastră pe care puteți trimite prin curier este strada Intrarea Tudor Ștefan nr 57, sector 1, București, Compania de Evenimente Zurli, tel 0728.143.173.

    Dacă sunteți din alte orașe, puteți să vă implicați cu tot ce aveți la îndemână într-o asociație apropiată vouă.

    CLUJ NAPOCA

    Mamprenoarele din România strâng anul acesta bani pentru a cumpăra ghetuțe noi, prin intermediul Runners Club și al lor cros caritabil, ”Provocarea Spiridușilor”. Ghetuțele vor fi duse copiilor din satele aflate in evidența lor, dar și din alte locuri și comunități defavorizate semnalate de comunitățile locale din fiecare zonă în care Mamprenoarele au reprezentante.

    Crosul se va desfășura în perioada 15 noiembrie– 15 decembrie. Participanții (din toată țara) au misiunea de a alerga în total 7041 km, adică distanța din Cluj-Napoca până în Laponia și înapoi, într-o lună. Mai multe detalii despre alergarea caritabilă găsiți aici: http://runnersclub.ro/provocarea-spiridusilor/

    CLUJ NAPOCA 2

    Partener World Vision România

    Puteți adce ghetuțe la sediul World VisionRomânia situat în str. Republicii nr. 70, Cluj-Napoca. Persoana de contact este Cristina Mihăilă, tel 0731 042 377.

    TIMIȘOARA

    Coordonator campanie – Bianca Potyesz, comunitatea MMTCG

    O sa va rugam sa cumpărați ONLINE și sa Trimiteți încălțările achiziționate direct către centrele/ ONG-urile pe care vi le vom indica noi pe baza listelor primite din partea acestora prin curier. Așa nu interacționăm cu cei de acolo, nu părăsim casele, avem grija de noi toți. Vom pune liste cu nume/ adresa ONG, inițiale copil și numar necesar la papucei. SE ACCEPTA DOAR ÎNCĂLȚĂRI NOI!

    Lângă ghetuțe/ bocancei/ puteți pune și una, doua, perechi de sosetute. Nu strica niciodată.

    Pe masura ce se trimit papuceii, tăiem de pe liste și ne îndreptam spre alte cereri și tot așa.

    Cine dorește totuși sa ducă undeva papuceii in Timisoara și de acolo sa ii direcționăm noi către locații, adresa este:

    Asigurări Creative – Timișoara, strada Gh. Lazar, nr.9, et. 2, corp C, birou 201 (aproape de centru). Persoana de contact Alexandra Molodoi, tel 0752 060 075. Interval orar 10.00 – 17.00, de luni până vineri, cu un telefon înainte.

    CRAIOVA 1

    Partener – Oltenia TV prin Anca Ochianu

    Centrul Multifunctional Craiova – Cladirea Bussines Center, redactia Lupa, intre orele 9 – 17.00, luni – vineri.

    Persoana de contact Anca Ochianu: 0799.708.333

    CRAIOVA 2

    Partener – WORLD VISION ROMÂNIA

    Ghetușele se pot aduce în Str. Mirceşti nr. 24, bl. M5, sc. 1, ap. 1, Craiova, contact Florian (Daniel) Dobrovolschi, telefon 0731.444.667

    ARAD

    Coordonator – Bianca Morariu

    Detalii despre locație se primesc de la Bianca Morariu, tel 0735398249.

    SIBIU

    Partener campanie Sibiu – Asociația Mâini Unite , mainiunite@yahoo.com.

    • Micu Ana-Maria -0733515686
    • Ada Rusu-Milea 0774 687 192
    • Lavinia Albu -0741 232 015

    Locații partenere :

    1) DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ SIBIU – Birou Protecția Copilului

    mun. Sibiu B-dul Victoriei nr.1-3 , Camera P46

    Program LUNI-JOI: 8.00 -16.00 Vineri:8.00.-13.30

    2) Eleven by Jul , B-dul Victoriei nr. 32
    Program Luni-Vineri 11-19, Sâmbăta 11-15
    3) Ma'damme , Arhivelor nr. 1
    Program Luni-Vineri 10-19, Sâmbăta 11-15
    4) CURLY Boutique

    Alexandru Odobescu nr 3, Sibiu
    Program Luni-Vineri 11-19, Sâmbăta 11-15
    5) Iony – Henri Coandă nr.63B

    Program: Magazin L-V – 8:00-18:00, S – 8:00-13:00
    6) Zwergenhaus Sibiu, str. Teilor nr. 38, 0757776404
    Program Luni-Vineri 07.30-17.00
    7) Iony – Vasile Cârlova nr.26
    Program: Magazin Luni-Vineri – 8:00-18:00
    8) Cartier Avangarden – Lavinia Albu – 40 741 232 015
    Program Luni -Vineri 10-13 , 15 -18

    CONSTANȚA

    Partener – Asociația Dăruiește Aripi

    Ghetuțele pot fi trimise prin curier sau duse personal la sediul asociației din Constanta, str. Miron Costin, nr 36, Sc A, parter. Persoana de contact: Ana Maria Toma, tel: 0745864034.

    Interval orar in care se pot primi pachete: 09:00-15:00

    BRAȘOV

    Parteneri – Asociația Happy Moms, Fundația Bucuria Darului.

    Fundația Bucuria Darului, Strada Gospodarilor, nr. 5,cartier Bartolomeu, Brașov. Persoana de contact Claudia Stanulet, tel 0744665399.

    FOCȘANI

    Coordonator – Diana Cristina Enache

    Bulevardul Independentei nr 60, magazin Artech( în sensul giratoriu din Obor), program 8:00-19:00, L-V. Persoana de contact, Diana Cristina Enache, tel 0736090004.

    BAIA MARE

    Partener – Mica Svab

    Ghetuțele se pot lăsa la Magazinul Madeline, aflat în B-dul București nr.7, Baia Mare. Persoana de contact din locație – Mateșan Adriana. Pachetele cu ghetuțe se pot lăsa de Luni – vineri, între 08: 30 -20:00 și sâmbătă între 09:00-16:00.

    BOTOȘANI

    Partener – Asociația Babywering Botoşani.

    Casa Tineretului, Asociatia Babywering Botoşani.

    Persoana de contact: Gabriela Venedict, tel 0742341350 sau Nichifor Diana, telefon 0742051798.

    RM. VÂLCEA 1

    Partener – Asociația Mămici din Vâlcea

    Sediul Asociatiei Mamici din Valcea, zona Lenin Sud, str. Florilor nr 8 ( cu apel telefonic înainte de a duce ghetuțele )

    Persoana de contact: Cristina Andronache, telefon 0751674382.

    RM. VÂLCEA 2

    Partener – World Vision România

    Ghetuțele se pot aduce la adresa str. Henri  Coandă nr. 12A, Râmnicu Vâlcea. Sediul World Vision. 

    IAȘI 

    Partener – Comunitatea Mamprenoare Iași

    Centrul Medical Kinetera, str. Colonel Langa, nr.15 ( in spatele Mitropoliei ), program luni -vineri 10.00 -19.00, persoana de contact: Gabriela Vasiloiu, tel 0746070063,

    Bulevardul Poitier nr.43, (in spatele cladirii Coselli) : Joli Bebe, program Luni-vineri 8.00 -16.00, persoana de contact: Iuliana Șoșu, tel 0758866306 si Design Pathways, persoana de contact Anamaria Popa, tel. 0742 403 006

    Anca Beșliu – Asigurări și Credite, Strada Bazei, nr 2.2.F , Valea Adâncă ( Capăt Cug -Tehnopolis) – persoana de contact Anca Besliu , tel 0756.557.111

    Atelier Fleurir – Stradela Silvestru nr.11, clădirea Flanco, persoana de contact Oana Fotache, tel 0740077215

    SATU MARE

    Coordonator – Marcela Papici

    Strada Retezatului nr 27, la Clinica Cezarmed (în centru, pe strada din spatele fabricii Mondiala).

    Persoana de contact: Marcela Papici 0747089509

    CĂLĂRAȘI & BUCUREȘTI 2

    Partener – WORLD VISION ROMÂNIA

    Pentru orașele București și Ialomița, ghetuțele se pot aduce la sediul organizației din str. Rotașului nr. 7, sector 1, București. Persoana de contact -Nicu Georgescu, telefon 0731.444.774

    VASLUI & IAȘI 2

    Partener – World Vision România

    Pentru orașele Vaslui și Iași pachete se pot trimite sau aduce la sediul World Vision România aflat în str. Mihail Sadoveanu nr. 4, Negreşti, jud. Vaslui. Persoana de contact este Anca Todica, telefon 0758308447, e-mail anca_todica@wvi.org sau Florentina Cretu – 0731444795, florentina_cretu@wvi.org 

    DEJ

    Pachetele se pot trimite sau lăsa la MEDIASAT DEJ, în strada Florilor nr 17, vis-a-vis de Spitalul Municipal. Persoana de contact – Alina Suciu, tel 0762814859.

    GIURGIU

    Centrului Educațional, de Recreere și Dezvoltare Personală HAPPY FUN AND GYM : Aleea CFR nr 57  Giurgiu, persoana de contact Ana Sivu-Daponte, tel 0741206886 , zilnic între orele 08:00 – 17:00 

    BUZĂU

    Partener – Asociația Atelierul de Bine, cu sprijul Fundației Comunitare Buzău

    Ghetuțele se pot aduce la sediul Fundației Comunitare Buzău, în timpul săptămânii (L-V între 9-14), cu un telefon inainte: 0750.720.049. Adresa: strada Victoriei nr 9, Buzău.

    Pe parcurs o să mai completăm cu informații și despre alte orașe partenere. 

    Cei care doresc să susțină campania financiar o pot face folosind datele de mai jos:

    Benficiar: Fundația Noua Generație

    Cont LEI RO70INGB0000999906701090

    Banca: ING Bank. Detalii tranzacție: campanie “ Încalță un copil, de iarnă!”

  • Născuți în Inimă, webinar despre adopții

    Născuți în Inimă, webinar despre adopții

    Cum poate fi adoptat un copil? Care sunt pașii?

     

    Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă o persoană care vrea să adopte un copil și care sunt cele mai grele lucruri de care se lovește familia în care intră un copil luat dintr-un spital sau dintr-un centru de plasament.

    Pare o lume cu multe încâlcituri. Și, totuși, Sarah are acum grijă de 8 copii. Cum a reușit Sarah să primească în grijă atâția copii? Cum se descurcă ea cu toți micuții? Care au fost criteriile după care a ales, care sunt copiii pe care îi salvează?

    De când am descoperit-o, viața mea s-a schimbat mult. Încerc să fiu aproape de ei, să contribui cât pot de mult în ajutarea lor.

    Împreună cu voi le-am cumpărat o mașină cu care ei pot să se deplaseze. O prietenă dragă, Diana Apostoiu, le-a oferit celor mici gratuitate la cursurile de înot. Roxana Cozubaș – medicul oftalmolog îi consultă gratuit pe cei mici. Mihaela Dumitru, prin firma ei de catering – Sempre Sano – le livrează masa de prânz în fiecare zi, de luni până vineri. Eugenia Pop – prietena mea de la Satu Mare, și-a dedicat o jumătate de an apropierii de ei și încearcă să fie de ajutor. Vă puteți imagina cum e să pui pe masa și câteva gustări pe zi pentru 8 copii? O banană pentru ei înseamnă 7 banane, adică aproape 2 kilograme!!! Sarah este pentru mine un model de curaj și determinare. Este exemplul de credință 100% că Dumnezeu te ține de mână atunci când mergi pe calea ta.

    “Nu știu cât vrea Dumnezeu să-i lase la mine. Dar atât cât stau la mine vreau să se simtă iubiți, îngrijiți, în siguranță și să învețe cât mai multe lucruri care îi pot ajuta în viață”. Așa privește Sarah relația ei cu copiii născuți în inima ei, pentru a doua oară în viață.

    Ea a ales calea de a rezolva repede și bine problemele copiilor abandonați, copii părăsiți de cei care le-au dat viața, copii găsiți în cele mai nepotrivite locuri în care putea să stea un copil.

     

    De când scriu despre Sarah și cei 7 pitici (acum sunt 8), primesc nenumărate întrebări.

    Am rugat-o pe Sarah să facem un webinar în care să vă răspundă, chiar ea, la aceste întrebări. Aș vrea să fie începutul unui șir de întâlniri în care Sarah să vorbească online cu părinții care au adoptat copii sau care vor să facă asta. Sunt multe aspecte care pot fi luate rând pe rând.

    Pentru voi, cei care căutați răspunsuri, ar fi o ocazie minunată să le primiți direct de la ea (nu știu pe nimeni mai potrivit să facă asta), iar pentru Sarah ar putea să devină o sursă constantă de venit (absolut necesar pentru a le asigura celor mici lucrurile de care au nevoie).

    Prima întâlnire e gratuită. Se întâmplă pe 7 noiembrie 2020, de la ora 11.00. Trebuie să vă înscrieți pe contact@zurli.ro pentru a putea participa. Webinarul se ține pe Zoom, acolo o să ne vedem cu sarah, iar numărul de locuri e limitat. Așa că vă rog să vă rezervați un loc. O să primiți un email de confirmare și apoi un link cu detalii tehnice și îndrumări pentru logare, în apropierea datei de 5 noiembrie.

    Webinarul e gratuit. Dar, dacă doriți, m-aș bucura să faceți o donație în pagina de pe Galantom, deschisă special pentru aceast proiect — CLICK AICI.

    Născuți în Inimă este proiectul inițiat de mine și susținut de Fundația Noua Generație pentru susținerea copiilor abandonați.

     

  • Mi-e dor să mă bucur de succesul cuiva

    Mi-e dor să mă bucur de succesul cuiva

    Mi-e dor să mă bucur de succesul cuiva! Al oricui. Un succes din acela răsunător. O competiție, o luptă, o bătălie pentru care cineva a muncit mult.

    Mi-e dor să ia o nouă Nadia 10 și să plâng de fericire pentru succesul ei.

    Mi-e dor să apere Duckadam lovituri de la 11 metri, iar eu să mor și să renasc la fiecare șut spre poartă.

    Mi-e dor să bată fetele la handbal și eu să mă bucur împreună cu ele.

    Mi-e dor să fiu parte din succesul cuiva, cunoscut sau necunoscut .

    Asta a trezit în mine “Gambitul Damei”. Am căzut și m-am ridicat împreună cu Elisabeth Harmon – eroina principală, pe tot parcursul seriei, dar la final, când i-am văzut pe toți prietenii ei acolo, respirând emoția concursului împreună cu șahistă, mi-am dat seama cât de tare imi lipsește sa o văd pe Gabi Szabo alergând tira de onoare, cu steagul României în mână, și apoi pe treapta cea mai înaltă, să mă duc la un concert și să-mi bată inima în același ritm cu inimile care au umplut un stadion…

    Mi-e dor de finalul ultimei ediții de la Zurlandia când ne-am adunat toți cei care am muncit în aceeași echipă și ne-am sărbătorit succesul.

    Mi-e dor să văd că oamenii se bucură unii pentru alții, mi-e dor să mă bucur pentru ei și să-i văd bucurându-se pentru mine.

    Vorbim în șoaptă despre lucrurile bune din viața noastră pentru că sunt atât de mulți în jurul nostru cărora li se întâmplă lucruri rele, încât nu îndrăznim să spunem cu voce tare: am reușit.

    Niciun succes nu mai e complet, nicio reușită nu e întreagă. Pentru că lucrurile bune, mai mult decât celelalte, trebuie împărtășite .

    Când o să ajungem pe malul celălalt, eu una o să dau o petrecere mare, să ne bucurăm, pentru că acela va fi să fie primul mare succes de după Pandemie. Saă trecem cu bine și cu toți cei dragi teferi peste ea.

  • Ești VIU sau ești “ÎN VIAȚĂ”? 

    Ești VIU sau ești “ÎN VIAȚĂ”? 

    Ești viu, așteptând să treacă astăzi și să vină mâine, sau ești în viață: astăzi, acum, aici.

    Ești în viață, respirând toamna, bucurându-te de ceea ce ai, de cine ești, de ce cunoști sau aștepți ziua în care o să te poți bucura? Ești prezent astăzi sau aștepți să treacă pandemia, să-ți schimbi casa, să divorțezi, să pleci din țară, să ai un nou job, să slăbești, să ai bani, să faci un copil…

    Când o să te bucuri că ești În Viață? Mâine? De Crăciun? La primăvară? Peste doi ani? Când o să-ți fie mari copiii? La pensie?

     

    E luni. Astăzi e luni. O nouă șansă să spui “de astăzi”. De acum, de aici.

    Propune-ți ceva ce să înceapă acum. Pentru astăzi. Și bucură-te că faci ceea ce ți-ai propus. Că duci la capăt ceva care la sfârșitul zilei o să te facă să simți Mulțumirea de tine. Și de-ar fi doar să te gândești să bei apă, o cană la fiecare oră. Atât de simplu. Și în fiecare oră să te oprești din orice (și din nimic) și să bei apă. Cu tot corpul și cu toate gândurile prezente în paharul de apă.

    Frica o învingem mergând spre ea, nu stând într-un colț și așteptând să plece. Frica se teme de apă. Pentru că apa te ține viu în timp ce tu ar trebui să mori de frică.

    Atâta timp cât trăim, suntem în viață.

    De ce ne e frică, de fapt? Că o să murim?

    Cum să-ți fie frică de singurul lucru care e sigur în lumea asta? Nici căsniciile, nici job-urile, nici casele, banii din bancă, internetul, nici vremea, nici relațiile… nimic nu e sigur. Într-o secundă poți să pierzi tot și tot o secundă poate să-ți schimbe viața și să te ridice pe cele mai înalte culmi. Faptul că trecem prin lume fără nicio garanție că o să primim numai lapte și miere e mai evident ca oricând.

    Sigurul lucru pe care îl aflăm, foarte devreme, este că o să murim. Din fericire nu deodată, nu împreună, nu din aceleași motive, nu în același mod. Dar din asta nu a scăpat nimeni, din ce știm noi.

    Așa că, oameni buni, până murim, hai să trăim. Cu grijă și cu respect pentru problemele de sănătate ale celor care sunt mai expuși. Dar să trăim, zic. Să muncim, să ținem legătura, să ne susținem și să fim unii pentru alții bucurie.

    Astăzi, aici, acum. Doar Dumnezeu știe cine-l apucă pe Mâine. De ce să ne facem griji pentru ceva ce nu cunoaștem? Mai bine să trăim tot ce știm!

  • Gata! Am reușit să finalizăm Campania Ziua Eșarfelor Colorate. Acum putem să vă spunem cum a ieșit

    Gata! Am reușit să finalizăm Campania Ziua Eșarfelor Colorate. Acum putem să vă spunem cum a ieșit

    Atunci când eu îmi propun o campanie, mă bazez pe ceea ce pot să fac, cu resurse proprii, ca să-mi duc la îndeplinire intenția. Până în pandemie mă bazam exclusiv pe resurse proprii. Am reușit să fac multe campanii, împreună cu colegii mei, susținând din veniturile Zurli și acțiunile de caritate. Acum, din cauza scăderii activității de spectacole (cu 99%), am căutat alte surse de finanțare pentru a nu opri campaniile. Din fericire, în toată pandemia am reușit să duc la bun sfârșit 5 campanii mari și diverse.

    Pentru Ziua Eșarfelor Colorate mi-am propus să facem 1000 de pachete ( personalizate, potrivite pentru nevoile copilului care primește cadoul).

    Am început să adunăm date de la spitalele din țară (câți copii, ce vârste, ce măsuri, sex, detalii care contează enorm).

    Am deschis pagina de donații pe Galantom și am rugat oamenii să doneze. Colega mea, Ana Brezeanu, a început să prezinte proiectul companiilor care ne-ar fi putut ajuta. Eu am vorbit cu 55 de persoane publice care mi-au donat eșarfe.

    Mi s-au alăturat personalități recunoscute pe scena publică din România, modele pentru români, oameni precum Andreea Răducanu, Mihaela Geoană , Andreea Esca, Diana Cosmin, Ana Morodan, Otilia Ostrovsky, Anna Lesko, Petronela Rotar, Ioana Ginghină, Camelia Șucu, Irina Spîrlea, Alina Popa, Narcisa Suciu, Lorena Buhnici, Raluca Moianu, Irina Binder, Prințesa Urbană – Ioana Chicet Macoveiciuc, Paula Chirilă, Cătălina Porumbel, Delia Matache, Olga Gudyyn, Mihaela Călin, Anamaria Ionescu, Oana Roman, Simona Gherghe, Andreea Bălan, Gina Pistol, Lora, Sorina Dumitrescu, Mirela Bucovicean, Monica Cadogan, Oana Moraru, Raluca Michailov, Elvira Deatcu, Andreea Paul, Maria Obretin, Anca Sigartău, Sore, Paula Seling, Andreea Berecleanu, Ioana Maria Moldovan, Andreea Remetan, Daciana Sârbu, Ileana Badiu, Atena Boca, Stephan Pelger, Nadine, Laura Olaru, Irinia Fodor, Ionela Năstase, Amalia Năstase, Alina Sorescu, Cristina Ghivnici, Cristina Stănciulescu.

    Am avut nevoie de ajutor în spitalele din țară si ne-am bucurat de susținerea Asociației Little People, Asociația Dăruiește Aripi și Asociația Magic (MagiCAMP). Sunt asociații cu care Mirela Retegan și Gașca Zurli au mai colaborat cu success și în trecut.

    Mi-am mai propus, împreună cu colegii mei, ca în ziua de 12 octombrie, când brandul Zurli a sărbătorit 14 ani de existență, pe lângă cele 1000 de kituri de toamnă pentru pentru copii, românii să poarte și o eșarfă colorată în semn de solidaritate cu ei. Și am reușit.

    Pot să spun că ne-am atins obiectivul, iar finalul campaniei m-a prins în curtea spitalelor din capitală, cu pachete pentru micii pacienți de la Institutul Oncologic București, Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Marie Curie și centrul Robănescu.

    Pe 12 Octombrie licitația încă era în desfășurare și donațiile pe pagina Galantom nu erau închise. Dar pachetele erau deja ajunse la copii.

    Am pus în fiecare pachet produsele pe care ni le-am propus. O parte din pijamale le-am primit de la Sofiaman și Liloo.ro, papucii, șosetele, prosoapele de baie, sticlele pentru ceai, șervețele, le-am cumpărat din supermarketuri (colegii mei au alergat vreo 3 zile sa găsească mărimile potrivite fiecărui copil). Produsele de igienă dentară au venit de la Zdrovit și Lacalut, bandanele roșii au venit de la Vaxicuum și Worwag Pharma. Fiecare punguță a avut apă de la Aqua Carpatica Kids. Am completat pachetele cu câte o jucărie, un halat de baie și o carte de povești luate de la Magazinul Zurli, la preț de producător. Elena Pavel de la Sweeteria ne-a ajutat cu câte o gustare dulce, fără zahăr. 

    Ne-au ajutat cu bani CEC Bank și DS Market, astfel încât să putem susține și cheltuielile logistice de deplasare, cazări, transport, pachete.

    La sfârșitul licitației am avut o surpriză imensă. Pe cele 55 de eșarfe s-au strâns 10.000 de euro, bani care au fost achitați integral de către cei care au licitat.

    Acești bani au rămas în contul Fundației și vor fi folosiți tot pentru acești copii, la cadoul de Crăciun.

    Zilele acestea vom deschide o pagină dedicată pe platforma Galantom, de donații permanente, pentru această cauză. O să se numească Mesaje de Iubire pentru Copiii cu Branule. Intenția mea este să ajungem la ei în fiecare lună cu pachete care să le aducă părinților un strop de liniște. La început reușeam de Crăciun și de Paște. Apoi și de 1 Iunie. Apoi am mai adăugat 2 vizite primăvara și toamna. Iar din 2021 sperăm să reușim să mergem la ei lunar.

     

    Vă mulțumim din toată inima tuturor celor care sunteți alături de noi.

    Mesajele pe care le-am primit de la părinții lor și de la cadrele medicale ne dau putere să mergem mai departe. Pentru noi toți e un efort mic. Pentru ei înseamnă o zi cu soare între atâtea zile pline de nori. Iar noi prețuim fiecare zi din viața noastră și a semenilor noștri.

  • Înotați! Vom ajunge pe malul celălalt

    Înotați! Vom ajunge pe malul celălalt

    Le povesteam zilele astea colegilor mei că eu nu am sentimentul de supraviețuire. Aud foarte mulți oameni în jurul meu, care, întrebați ce fac, răspund "Supraviețuiesc!" 

    Eu nu supraviețuiesc. Eu înot. Și oamenii de la mine înoată. E singura șansă să ajungem pe malul celălalt, cu mintea întreagă și încrezători în forțele noastre.

    Imaginați-vă că s-a rupt malul și am căzut toți într-o apă mare. Și undeva, în depărtare, se zărește țărmul celălalt. Ce faceți în apă? Uitați-vă în jurul vostru! O să vedeți oameni care nu știu să înoate, oameni care dau din mâini și din picioare, disperați să nu se scufunde. Mai vedeți câțiva, care stau cu mâinile întinse și așteaptă un colac de salvare. Câțiva au prins o barcă și s-au înghesuit în ea. Dar o să vedeți mulți oameni care înoată. Unii mai bine, alții mai greu, unii bras, alții fluture…

     

    Gândește-te ce faci tu în apa asta, în care suntem toți. Uită-te în jurul tău și identifică-i pe cei de care ai putea să te sprijini când obosești. Uită-te în jurul tău pe unde sunt vârtejuri și ocolește-le! Ferește-te de cei care ar fi în stare să facă orice, ca să se agațe de tine. Vezi cine are cu adevărat nevoie de ajutor și cine, de fapt, nu vrea să înoate.

     

    Suntem toți în aceeași apă. Viitura e același pericol pentru noi toți. Nu vrem sa ne prindă pe niciunul.

    Înoată! Respiră! Înoată și respiră! Nu te mai uita în spate. Tot ce avem e în față, pe malul celălalt. 

    Înoată, respiră și imaginează-ți că dincolo o să fie nisip fin și soare. Și chiar dacă ajungem în chiloți, important e să ajungem! 

    Înoată! Înoată și respiră!

  • Aș face școli de educare și reeducare pentru părinți și copii

    Aș face școli de educare și reeducare pentru părinți și copii

    Să fii de partea copilului tău nu înseamnă să-i ții partea. Înseamnă să stai de aceeași parte cu el și să răspundeți împreună pentru faptele lui.

    La scene cum sunt cele în care fata din Târgu Jiu e umilită, eu nu pot să mă uit, nici în filme. Nu găsesc nicio scuză, nu există nicio explicație pentru ca o ființă să batjocorească o altă ființă, profitând de faptul că nu se poate apăra.

     
    De câteva zile ascult reacții, citesc o mulțime de comentarii și caut să văd dacă sunt și alți oameni care gândesc ca mine.

     

    Am auzit oameni care apără agresoarea, care o acuză, care o scuză, care acuză școala, societatea. Fiecare are bucățica ei de vină. Mi s-a tăiat filmul când tatăl a ieșit cu o scuză absolut ireală: părinții au fost la muncă și nu au putut-o supraveghea. Mai ales mama! 

    E normal ca orice părinte să își apere copilul, până în pânzele albe. Să fie de partea lui! Da! Dar nu să-i găsească scuze! Fata aceea nu are nicio scuză, așa cum nici părinții ei nu au nicio scuză. Părinții și agresoarea sunt pe aceeași bancă, a acuzării. Ei trebuie, ca mamă și ca tată, să stea acolo, cu ea, în "boxa acuzaților" și, când li se va solicita pledoaria, să-și recunoască vina. Vina de a nu fi făcut tot ce a ținut de ei, ca fiica lor să nu ajungă niciodată un delincvent. Vina de a nu fi știut că au un copil capabil de așa ceva. Vina de a nu-i fi cunoscut apucăturile și anturajul. Vina de a nu o fi supravegheat.

    Un părinte care știe că are un copil agresiv trebuie să bată la toate ușile psihologilor, psihiatrilor, educatorilor, doctorilor, preoților, vracilor… Să încerce tot ce le stă în putere! Și, dacă rezultatele sunt aceleași, să se gândească la ce ar putea face pentru a-i apăra pe ceilalți de ceea ce ar putea să li se întâmple.

    Nimeni și nimic nu-i va "repara" acelei fete sufletul, după umilința trăită. Nimeni și nimic nu va șterge experiența asta din mintea ei. O să trăiască toată viața cu asta! Și părinții acestei fete trebuie să rămână de partea ei. Să facă tot ce ține de ei, să o ajute, să o susțină, să învețe împreună cu ea cum să se vindece. Și, totodată, să se asigure că depun toate plângerile necesare, pentru ca agresorul să nu mai aibă nicio altă victimă. 

    Știți la ce mă mai gândesc? Ați recunoscut discursul, modul în care a fost umilită copila? Câți dintre voi, adulții de astăzi, n-ați fost puși în genunchi și bătuți, ca să vă cereți iertare sau să recunoașteți ceea ce oameni cu mai multă putere decât voi își doreau să spuneți? Mie, secvențele mi-au amintit scene pe care le-am văzut în copilăria mea. Părinții de astăzi sunt copiii bătuți cu cruzime, în copilărie. Puși în genunchi, pe cuie sau pe coji de nuci, puși la colț, trași de păr, ridicați de urechi, loviți cu palmele peste față, bătuți cu cureaua, cu sucitorul, cu lingura de lemn sau cu furtunul mașinii de spălat.

     Copiii fac ce văd.

    Copiii imită comportamentul oamenilor mari. Copiii duc mai departe ceea ce aud sau trăiesc. E atât de trist, încât mi se face inima ghem, când mă gândesc la copiii ăștia, care, din păcate, cresc în familii nepregătite să le facă față. 

    Părinții trebuie să-și asume atât succesul, cât și insuccesul rolurilor de mamă și tată! Să rămână lângă copilul lor-agresor, să caute să facă tot ce pot, ca el să plătească pentru răul pe care l-a făcut, într-un mod în care să și învețe ceva din asta. Sunt situații în care copiii ar trebui să meargă la școala de corecție, împreună cu părinții. De mână! Să stea în aceeași bancă! Eu nu i-aș închide. I-aș obliga să vină în fiecare zi, câteva ore, o lungă perioadă de timp și le-aș preda lecții despre legi și reguli, care te obligă să-i respecți pe ceilalți, să le respecți drepturile.

    Psihologi, educatori, polițiști – i-aș face profesori la scoala de reeducare cu frecvență zilnică, unde copiii care ar putea deveni infractori vin de mână cu părinții lor. Vor absolvi, numai când vor înțelege că sunt oameni, că trebuie să se comporte ca atare. Și că a fi om EXCLUDE comportamente agresive, umilitoare! Fără excepții!

  • Am fost în Ezeretz – o plajă superbă, din Bulgaria

    Am fost în Ezeretz – o plajă superbă, din Bulgaria

    Am descoperit în Bulgaria, la 20 de km de graniță, un loc de poveste. Un loc sălbatic, o plajă ascunsă în spatele unui țărm foarte înalt despre care nu-ți vine să crezi ce minunăție de întindere ascunde.

    Am fost în vârf de sezon așa că era destul de multă lume.

    90% dintre turiști erau români. Românii ăia pe care îi iubesc eu foarte tare, românii care ar face cinste oricărei nații.

    Mi-a plăcut atât de tare locul și atmosfera, că m-am gândit să vă spun și vouă.

     

    Daaaaar:

    Aceasta este o recomandare doar pentru românii care caută un loc special. Un loc în care nimeni nu aruncă pe jos niciun gunoi, oamenii vorbesc pe un ton normal, cu grijă pentru urechile celorlalți, nu urlă muzica și nimeni nu face scandal.

    Un loc în care oamenii merg cu cortul și stau într-o pădure de pini, pe țărmul Mării Negre, la bulgari.

    Își duc de toate: scaune, masă, vase, tacâmuri, apă, mâncare… fac focul și gătesc. Cu mare grijă pentru viața lor și-a celorlalți, cu grijă pentru natură.

    Pădurea e plină de hamace. Oamenii și-au înveselit locul cu tot felul de decorațiuni handmade. Cortul e casa lor de vară, pădurea le e cartierul și marea le e starea.

    Am avut senzația că sunt într-o rezervație de indieni. Așa pace și armonie am simțit acolo.

    Plaja e superbă. Niciun șezlong. Niciun bar. Nicio muzică. Oamenii vin cu umbrelele lor, cu prosoapele de acasă, se joacă împreună cu mingi, palete… Nisip perfect, intrarea în mare fără nicio piatră. Copiii aleargă fericiți cât e plaja de lungă.

    E unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut în toate călătoriile mele. M-am îndrăgostit de pădurea de pini. Mi-a părut rău că nu eram pregătită pentru experiența asta. Aș fi vrut să stau în pădurice, la umbră și să citesc.

    Sigur o să revin acolo.

    Dacă sunteți în căutarea unui astfel de loc, vă recomand cu toată inima Ezerets. Așa se numește. E un sat cu câteva sute de locuitori.

    La marginea pădurii de pini e o crâșmă, n-am intrat în ea, dar oamenii beau bere la mese. În sat mai sunt vreo 2 taverne unde se poate mânca. Dar e de preferat să mergeți pregătiți.

    De pe șosea treci pe un drum pietruit desprins parcă din filmele lui Almodovar. La el m-a dus gândul. Ai sentimentul că la capătul drumului ți se poate întâmpla orice.

    Mi-a plăcut mult. Sorina Dumitrescu, prietena mea fotograf, e pasionată de locuri cu imagini frumoase. Ea îmi spune mie, eu vă spun vouă. Dacă ajungeți acolo, să-mi dați și mie de veste.