Anul 2020 ne-a arătat că planurile sunt felul în care îl facem pe Dumnezeu să râdă. Inițial, am zis că nu-mi mai fac niciun plan. M-am răzgândit! O să-mi fac toate planurile care îmi trec prin minte. Măcar să vadă Dumnezeu că m-am străduit, că nu mă las pe tânjală. Că se poate baza în continuare pe mine. Voi include anul acesta în planurile mele, așa cum probabil și el m-a inclus în planurile lui. O să duc planul până la un punct și apoi o să-i spun: Doamne, de aici încolo este al Tău! Eu sunt pregătită să accept felul în care o să transformi planul meu în cel mai bun plan pentru mine.

Dacă un plan de-al meu se întâlnește cu un plan de-al lui Dumnezeu, acela este Planul! Dacă nu, măcar să se distreze cu planurile mele și știu că nu le-am făcut degeaba. Doar că anul acesta voi insista mai mult asupra planurilor care țin de persoana mea. Despre mine, cu mine, prin mine. Planuri despre cum vreau să gândesc, cum vreau să mă simt, cum vreau să arăt. Planuri despre ce cărți vreau să citesc, ce vreau să învăț nou, ce muzică vreau să ascult.

Planuri despre cum vreau să mă raportez la oameni și ce vreau să vadă ei în mine. Planuri despre cum să fac să transmit mesajul meu cât mai multor persoane și să le ofer celor care mă urmăresc posibilitatea de a se inspira din experiențele mele. Planuri despre cum să fac fericiți cât mai mulți copii sau oameni cu nevoi speciale. Planuri despre cum să fiu o bucurie pentru cei care interacționează cu mine.

Vreau să fac planuri despre cum o să mă antrenez să fiu o mamă și mai bună, o fiică și mai răbdătoare, o șefă și mai inspirată, o colegă și mai cooperantă, un partener și mai activ, un colaborator și mai deschis.

Îmi fac planuri despre ce asocieri vreau să fac, lângă cine aș vrea să defilez anul acesta, cu cine vreau să urc pe podium, la sfârșitul lui, și cum voi împacheta tot ceea ce vreau să dăruiesc lumii.

Îmi fac planuri. Dar nu unele care depind de avioane, bani, alți oameni, legi, restricții, cataclisme sau situații de forță majoră.

Dau restart și șterg toate programele care stau acolo, pe desktop-ul minții, de ani întregi, în virtutea energiei… programe care nu-mi folosesc la nimic.

 

Up-date/actualizare. Asta veți găsiți în planurile mele! Se schimbă lumea, schimb și eu planurile. Se schimbă condițiile, îmi fac planuri în noile condiții.

Ca în orice contract, în contractul meu cu 2021, la "Obiectul contractului" voi trece "Să devin un om mai bun".

"Condiții" – cele în care trăim. 

"Durata" – determinată, 31.12.2021.

 

Voi citi cu atenție clauzele privitoare la cazurile de forță majoră. Nu (mai) trec peste ele, pur și simplu, așa cum facem de obicei… 2020 ne-a arătat că "forța majoră" nu este un paragraf inutil.

Țin cont și îmi fac planuri pe care nicio situație de forță majoră nu mi le poate da peste cap: le pot opri când vreau și le voi relua când voi avea chef. 

 

Este un exercițiu pe care vi-l recomand! E bine să îl faceți măcar din când în cand. Eu încerc să îl fac mereu și asta mă ține dreaptă, în echilibristica vieții. Uneori uit, mă aplec mai mult într-o parte și atunci trebuie să mă reechilibrez.

Imaginează-ți o bârnă din sala de gimnastică! Poți face acest exercițiu luând drept reper finalul anului, zilele de sărbătoare, finalul lunii sau chiar finalul unei zile. Trage linie și vezi ce ai dat și ce ai primit. 

Luăm acest an drept exemplu. Încearcă să îți amintești lucrurile importante pe care le-ai dat din ceea ce ești, din ceea ce ai, din ceea ce cunoști. 

Ca să îți fie mai ușor să-ți amintești, gândește-te la tot ce ai dat anul ăsta celor din familie – timp, muncă, emoție, răbdare, iubire, răspunsuri, efort, sentimente. Ce ai primit de la ei? 
Gândește-te la tot ceea ce ai dat pentru serviciul  tău – timp, efort, răbdare, creativitate, implicare, adaptare, asumare. Ce ai primit? 

Încearcă să îți amintești ce ai dat prietenilor tăi: timp, atenție, răbdare, surprize, bucurie. Ce ai primit? 

Acum ducem exercițiul și mai departe. Gândește-te la tot ceea ce ai făcut pentru societatea în care trăiești, pentru oamenii cu care conviețuiești – în ce te-ai implicat, ce ai susținut, pentru ce ai luptat, cât timp, câtă atenție și răbdare ai oferit? Ce ai primit în schimb? 

Știu că nu este ușor, dar încearcă să îți amintești tot ce ai făcut anul acesta pentru țara ta. Ce i-ai dat? Cum te-ai implicat? În ce fel ai fost un locuitor activ al țării în care trăiești? Acum vizualizează ce primești tu de la ea.

Și ca să închidem la scară mare, gândește-te la tot ceea ce ai făcut tu anul acesta pentru Pământ. De câte ori ai avut grijă să folosești resursele conștient? De câte ori ai oprit apa care curgea inutil, de câte ori ai stins becurile sau ai adunat gunoaiele tale sau pe ale altora?

Uită-te la mâna cu care iei. Apoi, gândește-te bine ce dai și ce iei.

E ultimul din listă, dar știm că este cel dintâi. Ce ai făcut anul acesta pentru Dumnezeu? Ce I-ai dat și ce ai luat din ce ți-a trimis El? 

Dacă în viața ta există domenii în care o mână te trage mai tare decât cealaltă și te simți aplecat într-o parte, nu te mira că îți ții cu greu echilibrul acolo, pe scândura aia îngustă, pe care suntem cocoțați toți. Fericirea nu stă în dezechilibru. Fericirea se construiește în pace, bucurie cu bucurie. Când bucuria de a da echivalează bucuria de a primi, rămâi în echilibru.

Din păcate, nu poți plăti pe nimeni ca să facă asta în locul tău. Tu ești pe bârna asta, cu mâinile întinse. Ceilalți te pot aplauda sau pot ofta, de pe margine. Cel mult ar putea, la un moment dat, să te susțină. Dar sigur vine ziua în care trebuie să te descurci singur. În funcție de modul în care reușești să-ți menții echilibrul, termini exercițiul cu o aterizare perfectă, de 10, sau cu fundul pe saltea.

Cu cât realizezi mai repede că viața este un antrenament perpetuu pentru a reuși să stai în echilibru, cu atât ai șanse mai mari să aterizezi perfect, la final.

Este anul în care încasările firmei au scăzut cu 95%, însă încrederea publicului în mine și în tot ce înseamnă Fenomenul Zurli a crescut cu 200%.

Anul în care am pierdut câțiva parteneri, dar i-am câștigat definitiv pe cei care au rămas. Anul în care echipa s-a redus, dar au crescut spiritul de echipă și, implicit, încrederea pe care o avem unii în ceilalți.

Anul în care am pierdut spectatorii, dar am câștigat telespectatorii.

Anul în care am pierdut legătura cu exteriorul, dar am găsit calea de a ne cunoaște și de a accepta tot ce ține de interiorul nostru.

Este anul în care mi-am amintit că toate sunt legate între ele și toți suntem conectați.
Anul în care am înlocuit conceptul de bulă cu noțiunea de sferă și, în loc sa văd fiecare om închis în bula lui, văd multe sfere pline de lumină, care se interconectează.

A fost un an în care, pe mine, Dumnezeu m-a ținut în brațe și mi-a trimis pe toate căile îngeri păzitori, care să mă ajute. Iar eu i-am văzut și m-am agățat de aripile lor. Așa am reușit să zbor deasupra tuturor fricilor și să văd de acolo adevăratele probleme în care puteam să intervin, astfel încât să conteze.

A fost anul în care am dăruit, necondiționat, din cine sunt și ce am, cât n-am dat în toată viața mea.

Pentru mine, 2020 este anul în care am crescut în bucurie și armonie, ca Făt Frumos: într-o zi, cât în șapte!

M-a scos din zona de confort în care moțăiam și m-a așezat în zona de nesiguranță, unde sunt obligată să țin ochii larg deschiși.

În 2020, văd cu inima și aud cu sufletul.

2020 este anul care m-a învățat că bunătatea este invincibilă. Și, dacă mai este susținută și de iubire, nimeni nu-ți poate sta în cale. Faci tot ceea ce ai de făcut! Tot.

2020 este anul în care mi-am sărbătorit primii 50 de ani în pijamale, cu oamenii mei cântându-mi distanțați “La mulți ani!”, în șoaptă. 

Este anul în care nu am împodobit bradul împreună cu Maya, dar ne-am făcut cele mai frumoase cadouri.

E primul an în care, de Crăciun, nu am avut casa plină de oameni, însă preșul de la intrare a fost “Poarta surprizelor”.

Rămâne anul în care eu am devenit un om matur: gândesc bine, acționez cumpătat, mă încred 100% în ceea ce simt și răspund întrebărilor așa cum aș vrea să mi se răspundă.

2020 este cel mai bun an greu din viața mea.

Pentru tine cum a fost?

Găsirea sufletului pereche nu e neapărat pentru toată lumea. Nu din prima. Nu pentru totdeauna.

Nu vă mai uitați cu superioritate la persoanele care nu și-au găsit acel partener cu care să trăiască o poveste de iubire adevărată.

Să fii în cuplu nu înseamnă neapărat să fii fericit. Să trăim doi câte doi nu implică obligatoriu și împlinirea pe care o vedem în filmele romantice.

Sunt oameni pentru care să fie singuri este mai greu de acceptat decât să fie cu cineva cu care nu sunt fericiți. 

Sunt femei pentru care presiunea socială este mult prea mare și nu îi fac față singure. Și atunci se mărită cu oricine, doar ca să scape de gura lumii.

Sunt oameni care nu au de ales. Și sunt și oameni care preferă să împartă toate cheltuielile de întreținere cu cineva, să locuiască în casa cuiva, să se bazeze pe sprijinul financiar al cuiva, decât să se descurce singuri.

Sunt oameni pentru care confortul și siguranța sunt mai importante decât sunt iubirea, împlinirea, trăirea în adevăr.

Dar sunt și oameni care preferă să se trezească singuri dimineața și să își bea cafeaua fără noduri în gât. Oameni care își organizează zilele și nopțile fără să fie obligați să țină cont de toanele, apucăturile, prioritățile unui partener pe care nu îl iubesc, dar pe care trebuie să îl suporte.

Sunt oameni care aleg să fie fără pereche, pentru că ei chiar așa sunt: unici, fără pereche, speciali, altfel. 

În calea lor nu au apărut, încă, acele persoane care să le completeze viața, să le facă diminețile mai frumoase, zilele mai blânde și nopțile mai pasionale.
Nu toată lumea are norocul să își găsească jumătatea. Căsătoria nu e pentru toată lumea, cuplul nu e pentru toți, așa cum bogăția nu e pentru toți, celebritatea nu e pentru toți, iar succesul este doar pentru unii.

Din toate bunătățile lumii, Universul a împărțit: câteva firicele într-o parte, câteva firimituri în partea cealaltă, o bucățică aici, câteva grame dincolo…

Uită-te bine, vezi ce a pus la tine și acceptă că nu primim toți același dar! Pe unele ni le putem face singuri (mai tot ce ține de partea materială), dar cu inima nu te poți pune. Ea simte sau nu. Și unele inimi sunt foarte încăpățânate. Oricât ar spune mintea: “Lasă, e bun și așa, oricum nu există perechea perfectă… Uite, nu le are pe toate, dar putea fi și mai rău”, sunt inimi care se încăpățânează să nu cedeze.

Aleg să trăiască singure și liniștite, până când, într-o zi, apare în viața lor cineva care să le facă să își dorească să fie ÎMPREUNĂ!

Pregătiți Ajunul Crăciunului cu bucuria specifică sărbătorilor din casa voastră! Aveți însă grijă ca pregătirile să nu dureze mai mult decât sărbătoarea în sine. La asta nu ne întrece nimeni! Pregătim până obosim și când trebuie să sărbătorim suntem gata bosumflați… Normal, ne-am spetit muncind pentru organizarea celul mai frumos Crăciun.

Țineți minte: sărbătorile frumoase le fac oamenii veseli, nu oamenii perfecți! 

Puneți pe masă cea mai frumoasă față de masă, aprindeți două-trei lumânări. Alegeți cele mai bune farfurii și pahare și nu uitați să pregătiți pahare și pentru copii. Pahare cu picior, dacă se poate! Ideal ar fi să aveți chiar o sticlă de șampanie pentru copii, ca să nu simtă nicio diferență. 

Ordonați casa, în așa fel încât să aveți acel sentiment de curățenie! Apoi, gândiți-vă la momentul desfacerii cadourilor! Dincolo de conținut, copiii iubesc surprizele. 
Cum ar fi să le scrieți două-trei scrisori? Să fie ca din partea oamenilor care nu pot fi acolo, cu voi, de sărbători. Poate îi rugați chiar pe ei să vă spună ce ar vrea să le transmită copiilor. Dacă nu, scrieți voi ce credeți că ar vrea copiii să audă. 
Scrieți gânduri din partea bunicilor, nașilor și verișorilor, din partea doamnei învățătoare…
Scrieți câteva rânduri din partea lui Moș Crăciun și a lui Rudolf. Scrieți scrisori din partea personajelor pe care ei le iubesc. Scurte, dar în care să menționați numele copiilor.

Exemplu:
Pentru Mara 
Bunica te iubește! Anul acesta sunt foarte mândră de tot ceea ce ai reușit să faci. Știu că te-ai străduit să îi fii mamei de ajutor. Asta mă face foarte fericită! M-aș bucura ca la anul să încerci și mai mult. Ține minte: ai fost grozavă, în cel mai ciudat an de până acum! Crăciun Fericit!
Bunica 

Dacă aveți cum să le puneți în plicuri e minunat! Dacă nu, rulați hârtia și legați-o cu o ață vesel colorată, sclipitoare! 
Găsiți un moment bun pentru scrisori. Ideal, ar trebui să fie separat de cel al deschiderii cadourilor. Puteți face un moment aparte, mult după emoția deschiderii darurilor de la Moș Crăciun. Sau, dacă Moșul vine în prima zi de Crăciun, puteți desface scrisorile în ajun. Astfel, ați putea chiar să scrieți și răspunsul, dictat de copii. 
Colindați-vă unii pe alții! Puteți să alternați rolurile de gazdă și colindători. Când mami e gazda, tati pleacă la colindat cu copiii. Se pot echipa, cu fular și căciulă, clopoțel și apoi vor bate la ușă. 
Mami primește colindătorii și le oferă ceva, orice are la îndemână. Apoi copiii rămân gazde și părinții ies la colindat… bat la ușă și sunt primiți în calitate de colindători. Faceți asta cât au ei chef! Poate fi momentul memorabil, care va aduce, și peste ani, multă bucurie în casa voastră.
Pregătiți răvașe ascunse în coșul de pâine! Să fie mesaje vesele, care să îi distreze. Iar la finalul mesei, nu uitați de provocări! Le trageți la sorți, dintr-un borcan. Pot fi ghicitori, cântecele, diverse porunci, orice se poate face la finalul unei mese copioase.

Mai mult decât orice, fiți simpatici! Fiți bucuroși! Nu lăsați toanele, stările de moment, micile nemulțumiri să pună stăpânire pe Crăciunul vostru! 
Oamenii fericiți fac sărbătorile frumoase. Iar fericirea și-o construiește fiecare.