Ca să te concentrezi pe tine, nu trebuie să te desparți de nimeni.
Dar trebuie să te desparți de obiceiurile care nu-ți fac bine, de tentațiile care îți aduc regrete, de nevoia de a controla tot și pe toți.
Ca să te concentrezi pe tine, nu trebuie să renunți la ceilalți. Trebuie să renunți să-i faci prioritate în viața ta pe cei pentru care nu ești prioritate, trebuie să renunți să mai faci din cei pe care îi iubești scopul pe care nu ai curajul să ți-l faci din ceea ce îți dorești de fapt, trebuie să renunți să-i faci pe ei obiectul fericirii tale.
Să te concentrezi pe tine înseamnă să îi lași pe ceilalți să trăiască așa cum e în firea lor și tu să trăiești în firea ta. Să nu te mai străduiești să pari fericit/fericită când nu ești, să nu te prefaci mulțumită când nu ești, să nu dai vina pe ceilalți pentru neîmplinirile tale.
Să te concentrezi pe tine înseamnă să îți dai ție libertatea de a fi așa cum ești și să îi lași și pe ceilalți să fie așa cum sunt. Și, din acest punct zero al libertății ființei, să începi să lucrezi cu mintea, sufletul și corpul tău, ca să le pui în adevăr pe fiecare dintre ele și, apoi, în armonie.
Ce înseamnă în adevăr?
Mintea. Să te gândești la ce ai în acest moment, nu la ce nu ai, și să te concentrezi pe prezent. Gândurile tale să fie în cea mai mare parte în locul în care ești, cu oamenii cu care ai treabă acum, la lucrul pe care îl faci astăzi.
Sufletulsă-ți fie ușor. Iartă tot ce e de iertat, dă drumul celor care simți că nu mai sunt acolo pentru tine, identifică-i pe cei pe care îi iubești și găsește bucurie în tot ceea ce ți se întâmplă.
Corpul. Adu-l în forma în care îți dă o stare de bine. Renunță la alimentele care îți fac rău, te moleșesc, te indispun, te lenevesc. Renunță la hainele și la pantofii în care nu te simți bine, renunță să îți supui corpul la eforturi pe care nu le poate susține. Începe un program în care să readuci viața în corpul tău.
Să le pui în armonie înseamnă să asculți corpul, ca să înțelegi ce simți. Gândurile tale să fie o continuare a ceea ce simți și să faci ce gândești din ce ai simțit.
Când una vine mai în față, celelalte se retrag și o lasă să-și facă numărul. Apoi, când ți-e lumea mai dragă sau mai grea, ies celelalte de prin tot felul de cotloane ale sufletului și își cer drepturile.
Emoțiile nu dispar. Când simți bucurie, când fericirea pune stăpânire pe viața ta, când trăiești un om, o întâmplare, o poveste lapte și miere – cu cerul pictat în culorile celui mai frumos apus – paf!, de nicăieri se întâmplă ceva și toată starea se schimbă.
Tristețea a stat ce a stat cuminte, spectator la spectacolul fericirii. Da' cât să stea? Vrea și ea să fie băgată în seamă. Și, atunci, are grijă să aducă niște nori și o ploicică, atât cât să aibă un tobogan pe care să coboare până în mijlocul întâmplării fericite.
– Am venit! Mă vedeți? Mă simțiți? Mă trăiți? Ce, ați crezut că fericirea durează până la capăt? V-ați plictisi fără mine… Într-o zi vi s-ar lua pur și simplu de atâta lapte și miere.
Același lucru se întâmplă și cu furia. Stă cât stă în spatele calmității și, când crezi că nimic nu poate să strice pacea, vine declarația de război care pune relația, în cel mai rapid mod, în stare de urgență.
Și emoțiile pozitive fac la fel. Când cele negative sunt pe scenă, le lasă să-și facă numărul și, fix când crezi că nimeni si nimic nu te mai scoate de acolo, te trezești cu o bucurie, cu un armistițiu de pace.
Dacă înțelegem asta, le lăsăm să vină, să se manifeste și le privim (dacă apucăm) cum se retrag, înlocuite de altele. La unii oameni, schimbările astea se fac atât de brusc, că ei devin de neînțeles. La alții, durează ceva mai mult și parcă au timp de pregătire.
Emoțiile sunt cea mai importantă caracteristică a noastră, a oamenilor. Comunicăm prin emoții, respirăm emoții, creștem datorită lor.
Cultivați emoțiile ca pe flori!
Puneți-le apă și vorbiți-le frumos. Fiecare are farmecul ei pentru un timp. Și, dacă avem grijă de ele ca de flori, n-au loc să crească buruienile.
În jurul nostru există un număr permanent de oameni nefericiți. Din tot felul de motive. Cele mai multe nefericiri vin din faptul că nu sunt mulțumiți. De ei, de acțiunile lor, de alegerile pe care le fac zi de zi, de rezultatele pe care le-au așteptat și nu vin:
Eu îmi inventez micromomente de fericire, în fiecare zi.
CAUT si GASESC modalități prin care să-mi activez bucuria. Cel mai simplu mod e să mă uit la ce am și nu la ce nu am, la ce am frumos și nu la ce nu îmi place în aspectul meu, să mă bucur de câte reușesc să fac, nu să ma supăr pentru ce nu am făcut, să apreciez oamenii care sunt în acest moment în viața mea, nu să sufăr după cei care aleg să plece, să caut în fiecare zi imagini frumoase, cuvinte frumoase, gânduri frumoase și să nu le aleg pe cele care nici mie nu-mi plac.
Iar interacțiunea cu necunoscuții îmi oferă minunate micro momente necondiționate de fericire.
Și când ajung în acest punct, începe munca grea : să nu le dau voie celor care aleg să stea în nefericirea lor, să strice fericirea mea.
Așa mi-a zis prietena mea, Papici Marcela, omul cu care fac și desfac o mulțime de întâmplări frumoase pentru noi și pentru oamenii de lângă noi.
Așa că m-a trimis în Egipt. Aici a pus la cale cu Amer de la RA Excursii – Egipt cele mai frumoase excursii.
Când merg într-un loc nou, îmi place să îl descopăr.
Egiptul era o destinație complet nouă.
Surpriza 1: din mijlocul iernii, doar două ore și jumătate până la vară.
Surpriza 2: flori la aterizare.
Surprizele au continuat zi de zi cu alternarea perioadelor de pauză (în care am scris mult și m-am gândit la ce am făcut și ce vreau să fac) cu vizitarea acelor locuri de neratat o dată în viață.
M-am îndrăgostit de copiii și de femeile lor. Am întâlnit oameni care mi-au mers la inimă. E multă veselie în cei mici și femeile egiptene mi-au transmis liniște. Bărbații sunt de la eleganți și galanți la insistenți peste măsură. De la cuceritori la vânzători.
E interesant de studiat cum au transformat resursele naturale și de istorie în sursă pentru câștigarea existenței în prezent.
Toată lumea muncește în și pentru turism. Am văzut la ei cum poți să împachetezi orice produs și să-l oferi la vânzare. Să ceri mult și să negociezi zdravăn pentru ca, la final, să îl vinzi pe nimic.
Mie nu-mi plac negocierile așa că, la început, m-am simțit agasată de felul lor de a funcționa. Nici în acest moment nu știu sigur dacă am dat prețul corect pe vreun produs cumpărat de la ei. Dar știu sigur că am descoperit niște oameni și niște locuri pe care vi le recomand!
Ca să vezi cât mai mult, e important să fie totul organizat ca la carte. Mi-a plăcut asta la Amer și la oamenii lui. Vă recomand agenția lor pentru excursiile opționale. Ghidul care ne-a însoțit în Luxor și pe Valea Regilor era o combinație excelentă între un istoric și un stand-up comedy. A făcut să pară ușoare cele 20 de ore cât am stat împreună. Să merg în mașină mulți kilometri nu e o bucurie pentru mine, dar a făcut totul plăcut și am câștigat mult timp datorită felului în care au gândit fiecare oprire.
Amer știe insulele de pe care puteți ajunge la cei mai frumoși corali.
Șapte zile de soare, nisip, corali, deșert, istorie, prieteni, mâncare bună, liniște, pași mulți, surprize.
Mulțumesc, Marcela!
Prietenii se cunosc după ceea ce-și spun și se recunosc după ceea ce-și fac.
Marcela vă organizează plecarea prin Travel Tour Marcela Papici, iar Amer – șederea prin Ra Excursii Egipt.
“Atunci când eu eram mică, părinții mei s-au despărțit. Tata a plecat și mie mi-e dor de el în fiecare zi. Dar de fiecare dată când cânt un cântec cu versuri scrise de mama și muzica e compusă de tată, simt că suntem din nou împreună”.
Când am auzit-o pe Maya spunând asta, într-un spectacol, am simțit că mi se rupe sufletul. Și din păcate nu am fost singură. Mai bine de jumătate dintre cei prezenți au simțit ca și mine.
Chiar dacă un copil înțelege despărțirea părinților lui, o să spere toată viața să-i mai vadă în aceeași încăpere, pentru el- mamă și tată, de câte ori se poate.
Maya îl cântă cu gândul la tatăl ei.
Eu l-am scris cu gândul la tatăl meu.
Pierderea unui părinte e tot pierdere, indiferent ce vârstă avem. Iar durerea e tot durere și dorul e la fel de dor.
Chiar dacă putem să înțelegem moartea, amintirile ne vor trage de mânecă și ne vor face nostalgici în preajma sărbătorilor, mai mult ca oricând.
Las aici versurile.
Aș vrea să-l văd pe tata-n poartă
Să dea zăpada la lopată
Pe mama, s-o știu în bucătărie
Și-n casa noastră, cald să fie.
Dă-mi casa noastră înapoi,
Dă-mi timpul petrecut de noi,
Dă-mi ani de care n-am știut
Sărbători pe care le-am pierdut.
Spune, Moș Crăciun!
Moșule bun
Spune-mi că nu-i prea târziu
Înc-o zi, copil să fiu!
Nu vreau daruri, nici pachete,
Nici dulciuri ascunse-n ghete
Pe-ai mei îi vreau, încă o seară
Așa cum eram… odinioară.
Doar o seară de Crăciun
Haide, Moșule, fii bun
Haide, fă tu o magie
Acasă să vie.
Aș vrea să ne-ntâlnim acasă,
As vrea să stăm cu toți la masă,
Aș vrea de la fiecare,
Sub brad cate o îmbrățișare.
Fă tu Moșule o magie
Fă-i acasă de Crăciun să vie.
Spune, Moș Crăciun
Moșule bun
Spune-mi că nu-i prea târziu
Înc-o zi, copil să fiu.
Anul acesta mi-am dat corigența și m-am salvat de la repetenție.
Eram corigentă din nou la capitolul relații. Cu această materie am avut cele mai mari probleme la școala vieții.
Așa cum în școala tradițională mi-a dat de furcă matematica, în școala vieții am pătimit de pe urma relațiilor. Nu am reușit să înțeleg toate formulele cu care oamenii își calculează conexiunile și periodic picam teste și rămâneam corigentă, repetând din nou și din nou tipare de relații.
Anul acesta, mi-am dat corigența cu brio. Gata! M-a trecut profesorul suprem în clasa următoare. Am învățat cel mai mult și cel mai greu despre greșelile pe care le-am făcut și despre ce n-o să mai fac niciodată în relațiile mele. M-a întors pe toate fețele să se asigure că le-am studiat și le-am înțeles. M-a luat capitol cu capitol: relații de familie, de iubire, de prietenie, de muncă, de parteneriate, de vecinătate, de de toate. M-a băgat viața în laborator și mi le-a pus pe toate sub lupă, una câte una. Să văd toate petele, multe dintre ele ascunse sub tot felul de petice și cârpeli. Până în țesătură mi le-a arătat. Și uite așa mi s-a ușurat șifonierul pe care stăteau comode, în siguranță, fiecare relație pe umerașul ei.
Doamne, câte am înțeles! Ce frumoase conștientizări. Trec mai ușoară în 2025. Las în urmă niște obiceiuri care m-au costat mai mult decât meritau. Dar ce frumos m-au crescut!
Ce-a fost cel mai greu? Nu să înțeleg, pentru că asta știam deja. Să acționez. Și să rezist în deciziile pe care le-am luat.
Luați relațiile la verificat.
O relație care primește nota 4 este o relație corigentă. Și o corigență, chiar dacă o închei fără să înțelegi unde ai fost depunctat, e tot o relație nerezolvată și te trimite direct să repeți relația.
Ca să nu mai ajungeți în punctul în care repetați relațiile nepotrivite, dați-vă corigențele. Nu e ușor. Implică multă muncă, nopți nedormite, cafele multe, pentru unii tutun, discuții lungi cu tine și cu alții, pentru unii terapie, pentru alții însingurare. Dar numai cine a dat vreodată o corigență oricât de mică la orice materie din viață sau din școală știe cât de ușor se rămâne repetent și cât de greu se trece clasa.
Eu astăzi trec clasa. Într-o zi o să termin anul și cu coroniță. Mai avem de învățat. Între timp, știu că vine momentul potrivit pentru tot ce am de înfăptuit. Și am mai învățat ceva important: când te scoate viața la lecție, întreabă-te ce ți-ai făcut, nu ce ți-a făcut cineva.
Atât vă mai spun: experiența din acest an o să fie combustibil fantastic pentru câteva lucruri minunate pe care le am deja în minte și în suflet.
Așa că pot, cu toată dragostea, înțelegerea și credința să spun pentru 2025: facă-se voia Ta!
Eu sunt o poartă! Tu ești o poartă!
Noi suntem porți și fiecare poartă ascunde în spatele ei o lume! Lumea mea astăzi stă în spatele unei porți albastre. Dacă vrei să intri, bate tare, pentru că m-am ascuns la umbra unui măr din fundul grădinii și vorbesc cu greierii.
Avem o situație. Mediez un conflict din mușuroi. Furnicile cred în continuare că greierele este un parazit, în timp ce greierele crede că furnicile sunt workaholice. Iar eu încerc să le explic că greierele este fidel nevoii lui de a fi, în timp ce furnicile sunt fidele nevoii lor de a avea.
Mă simt ca într-o fabulă. Situațiile din viața noastră ori s-au născut deja intr-o poveste ori o să devină poveste.
Până la capăt , din tot ce trăim, rămâne povestea. Nu contează dacă finalul e fericit sau nefericit, in acel moment, dar faceți tot ce puteți ca fiecare poveste din viața voastră să aibă un final frumos.
Art. 1. Prin prezentul act adiţional se completează Regulamentul Oficial General al concursurilor organizate de către SC TIRIBAM SRL si disponibil in varianta integrala pe www.mirelaretegan.ro.
Art. 2. SC TIRIBAM SRL, cu sediul in Voluntari, Ilfov, Drumul Becheanului, nr. 21 bis, J23/1973/2021, RO43998967, reprezentata prin dna Mirela Retegan in calitate de Director General, decide organizarea concursului ,,Parinti de Gasca – 15 decembrie" va avea loc în perioada 15.12.2024 ora 11:30 –16.12.2024 ora 20:00, pe pagina de Facebook Părinți de Gașcă (https://www.facebook.com/ParintiDeGasca).
Art. 3. Pentru a se înscrie în concurs, participanţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii adiţionale faţă de cele precizate în Regulamentul Oficial de Concurs General, publicat integral pe www.mirelaretegan.ro:
1. Participantii se pot inscrie o singura data in concurs.
2. Să dea ,,follow” paginilor de Instagram @mirela.retegan și @parinti.de.gasca
3. Să dea ,,like” paginilor de Facebook Mirela Retegan (https://www.facebook.com/mirelareteganoficial) și Părinți de Gașcă (https://www.facebook.com/ParintiDeGasca)
4. Să ne scrie la secțiunea comentarii din cadrul postarii de concurs de pe pagina de Facebook Părinți de Gașcă (https://www.facebook.com/ParintiDeGasca), Care este cuvântul care definește anul 2024 pentru voi?
Art 4. În cadrul concursului se va acorda 1 (un) premiu:
1 x carte ,,Jocuri de jucat iarna", de Mirela Retegan
1 x joc Am o căsuță mică
Art.5. Condiţii specifice pentru validarea, acordarea şi revendicarea premiilor: Nu se poate acorda contravaloarea premiului în bani. În cazul refuzului câştigătorului de a beneficia de premiu (prin refuzul unui câştigător însemnând că respectivul câştigător nu doreşte să între în posesia premiului, iar refuzul este manifestat expres şi neechivoc), sau în cazul imposibilităţii validării sale conform prezentului Regulament, acesta va pierde dreptul de atribuire a premiului, fără nicio despăgubire din partea Organizatorului.
Art. 6. Modalitatea de atribuire a premiilor: câștigătorul va fi ales in data de 16.12.2024, ora 20:00 de catre juriul Zurli. Juriul este format din Mirela Retegan – General Manager și Podeanu Beatrice – Supervizor – Project Manager. Juriul va desemna 1 castigator dintre participanții care înscriu un raspuns valid la comentarii, la postarea de concurs de pe pagina de Facebook Părinți de Gașcă.
Art 8. Câştigătorul va fi anunţat in textul postarii de concurs si la comentarii, in data de 16 decembrie ora 20:00. Castigatorul este obligat sa ne trimita in maximum 24 de ore de la anuntarea acestuia pe adresa de e-mail contact@zurli.ro un mesaj cu datele de contact, impreuna cu mentiunea Câștigător concurs ,,Parinti de Gasca – 15 decembrie"
Datele cu caracter personal sunt solicitate strict in scopul validarii castigatorului și transmiterii premiului, urmand ca ulterior acestea sa fie sterse din evidentele SC TIRIBAM SRL.
Regulamentul concursului este disponibil spre consultare pe www.mirelaretegan.ro si la sediul organizatorului situat in Voluntari, Ilfov, Drumul Becheanului, nr. 21 bis, pe toata perioada de desfasurare a concursului.
Participarea la acest concurs implica obligativitatea respectarii prevederilor prezentului regulament.
Art 9. Toate celelalte prevederi din Regulamentul Oficial al concursurilor organizate de către SC TIRIBAM SRL, rămân în continuare, în mod neschimbat, în vigoare.
Prezentul act adiţional a fost întocmit în data de 13 decembrie 2024 şi va fi adus la cunoştinţă participanţilor pe pagina www.mirelaretegan.ro si pe pagina de instagram mirela.retegan și parinti.de.gasca cu cel puţin 24 de ore înaintea acestuia sau în limita timpului disponibil.
Nu e una dintre cele 7 minuni ale lumii, dar e unul dintre obiectivele de pe lista mea de „o dată în viață”.
Așa era și Laponia. Acum e „cel puțin o dată”, pentru că am ajuns în țara lui Moș Crăciun a doua oară, după 14 ani. Mi s-a părut o provocare interesantă să trăiesc emoții noi alături de Maya și să vedem cum se percepe magia la maturitate.
Copilul din noi stă acolo pitit și abia așteaptă un loc în care să iasă la suprafață și să sară într-un picior. Așa s-a întâmplat și în minivacanța noastră din Laponia.
Ce am făcut în cele 4 zile?
Ziua 1 – am zburat până în Levi, ne-am cazat și seara am mers la vânătoare de Aurora Boreală. Pe care am și prins-o.
Ziua 2 – am vizitat un ținut magic, în care Christian Tour a amenajat propria reședință a lui Moș Crăciun care vorbește românește.
Ziua 3 – am fost la Rovaniemi, satul oficial al Moșului (biroul).
Ziua 4 – ne-am plimbat cu sania trasă de reni și câini husky.
Fiecare activitate a durat câteva ore, iar între ele am putut să ne plimbăm, să ne bucurăm de zăpadă și să încercăm SPA-urile finlandeze.
Cum a fost vremea?
Între -3 și – 16 grade. Cum e la minus 16? Îți îngheață mucii!
Scârțâie zăpada sub încălțări, răsăriturile și apusurile se contopesc și creează cele mai frumoase imagini pe cer. La ora 10.00 soarele răsare, la ora 13.00 începe să apună. Iar la ora 15.00 e deja întuneric. La -16 grade poți ține cu greu telefonul în mână mai mult de 5 minute fără mănuși speciale.
Am prins și ninsoare, și ploaie, și ger, și de toate. Mi-a plăcut vremea și pot spune că m-am obișnuit repede cu ea.
Cum m-am îmbrăcat?
Cu haine pe care să le pot pune în straturi. Am avut o pereche de pantaloni de corp din lână 90% (genul izmene de bumbac sau țițo nodrag din PNA), peste care am pus pantalonii de schi.
În partea de sus am avut tricouri de merinos, bluză de corp tot de lână și hanorac/ polar pentru schi.
Căciulă din lână și fular la gât. Am avut mai multe perechi de mănuși, dar cele mai călduroase au fost tot de lână, cumpărate de acolo. Nu am ieșit din aceste haine în cele 4 zile, orice produs fancy transy fiind degeaba plimbat în valiză până acolo.
Cum e vânătoare de Aurora Boreală?
La ora 21.00, toți turiștii din grupul nostru ne-am întâlnit într-un loc stabilit de Christian Tour – parcarea S Market, pe numele ei. Am urcat în microbuze și am plecat spre pădurea în care sunt cele mai mari șanse să se vadă minunea astrală. La un moment dat, mașinile au fost lăsate la intrarea în pădure și noi, însoțiți de un reprezentant Christian Tour, am mers preț de vreo 10 minute prin pădure, cu o lumină în deschidere. Am ajuns într-un loc gen poieniță, în care la câteva căsuțe de lemn erau amenajate focuri de încălzire. În spatele căsuțelor se întindea un lac imens, înghețat, pe care am pășit cu încredere și ne-am îndepărtat de sursele de lumină. Cerul părea foarte aproape, plin de stele în partea dreaptă, iar în partea stângă se vedeau dâre albe de lumină care și-au schimbat nuanțele pe parcursul serii de la roșu la verde și albastru.
Organizatorii Christian Tour ne-au făcut surpriza de a găsi la căsuțe un trubadur, unul dintre ghizi știa tot repertoriul românesc de cântece numai bune de ascultat în jurul focului. Fiecare turist a putut să bea ceai cald, să prăjească un cârnat sau bezele perfecte pentru noaptea geroasă în care a ales să nu se arate Aurora Boreală.
Ne-am întors la hotel pe la miezul nopții, cu sentimentul celei mai interesante vânători din viața noastră!
La Căsuța din Pădure, Christian Tour a construit o replică a casei în care locuiește Moș Crăciun. Ca să ajungi acolo, trebuie să străbați pe o sanie un lac înghețat. Drumul prin pădure a fost feeric, începuse să ningă și totul arăta ca într-o lume de basm. Am fost întâmpinați de o spiridușă (o animatoare foarte talentată) care ne-a prezentat tărâmul magic al Moșului. Am putut să hrănim renii din țarc și să vizităm Căsuța Zânelor, un spațiu care sigur îi încântă pe cei mici, cu multe obiecte – fiecare cu propria poveste.
Emoțiile au fost foarte mari în Căsuța Moșului, unde Moșul ne-a strigat și noi am pășit într-un spațiu plin de jucării și cutii, într-o casă cu un puternic miros de biscuiți. Christian Tour a amenajat această casă cu două dormitoare (al Moșului și al Crăciuniței). Acolo, fiecare copil are timpul lui cu Moș Crăciun, iar pentru cei care sunt la vârsta poveștilor, momentul este plin de farmec.
Ziua la Rovaniemi a fost plină de amintiri pentru noi.
Ne-am deplasat aproximativ 2 ore din Levi până în Rovaniemi. Satul lui Moș Crăciun e foarte aglomerat. În fiecare spațiu (Casa Moșului, a Crăciuniței, poșta oficială ) erau locuri la care se întindeau cozi lungi, pentru care trebuie multă răbdare.
Să intri la Moș Crăciun oficial e gratuit, dar nu ai voie nici să faci poze, nici să filmezi. Te fotografiază ei și îți dau un link de pe care să-ți salvezi imaginile. Costă 52 de euro. Dacă le vrei și printate, mai plătești vreo 20.
Rovaniemi e plin de restaurante și magazine cu suveniruri. Am stat vreo 5 ore, timp suficient să facem tot ce ne-am propus, cu tot cu statul la cozi.
Plimbarea cu renii și cu husky e o atracție pentru copii. Zăpada face ca totul să pară dintr-o altă lume. Însă eu, personal, am o problemă – aș prefera sa merg pe lângă animăluțe sau chiar să le iau în brațe și să le car eu pe ele.
Cred că v-am povestit cam tot ce a fost important de reținut. Repet ceea ce spun de 14 ani: e un loc în care ar trebui să ajungă măcar o dată în viață orice copil, indiferent de vârstă.
Christian Tour face o treabă foarte bună acolo! O desfășurare de forțe teribilă. Sunt sigură că și ei încă descoperă lumea și locul. Au toate aprecierile mele pentru felul în care au ales să se implice în organizarea acestei experiențe.
Pentru orice întrebări despre lucruri la care eu nu m-am gândit încă, scrieți la comentarii și promit să răspund.
