Am pierdut multe lucruri și deprinderi odată cu trecerea anilor. Dar mă bucur că nu mi-am pierdut curiozitatea de afla și de a înțelege.

Așa am ajuns să îmi explic de ce oamenii au o atitudine atât de proastă când vine vorba de afaceri.

De cele mai multe ori când îi aud vorbind despre „afacere” și „afaceriști”, oamenii o fac într-un fel care denotă suspiciune, nemulțumire, lipsă de respect.

Din cauza asta, nu-mi plăcea când auzeam spunându-se că Zurli e o afacere. Pentru că simțeam vorba rostită într-un sens negativ.

Iar în mintea mea, afacere e construit din „A Face”. Adică făcător de ceva. Adică întreprinzător, harnic, asumat, muncitor!

„A face” în mintea mea e sinonim cu un constructor de lucruri, întâmplări, evenimente, situații.

Ce credeți că spune DEX-ul? Sinonimele cuvântului afacerist (preluate din regimul burghezo-moșieresc) sunt: speculant, profitor, interesat, șarlatan, necinstit, ciubucar, găinar…

În timp ce cuvântul „afacere” are două conotații în DEX:

* Afacere, afaceri (fam.) – activitate, Întreprindere cu rezultat favorabil. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație.

Dar și:

* Afacere s.f. – Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată uneori pe speculă sau pe speculații.

Așa că noi am ales ca sinonim pentru „afacerist” interpretarea celui de-al doilea sens.

E drept că ne-a ajutat și istoria. Și că adevărații oameni de afaceri au ales să tacă și să facă, în timp ce „jmekerii” s-au prezentat ca fiind oameni de afaceri ai țării.

Ca să transformi o pasiune, un gând, o idee într-o afacere, e nevoie de mult curaj. Și ca să faci asta cinstit, ai nevoie de multă răbdare. Dar sunt sigură că încet, încet, dicționarele de sinonime vor fi obligate să treacă în dreptul afaceristului cuvintele: întreprinzător, făuritor, constructor, harnic. Muncitor, curajos, asumat.

Deocamdată am preferat să inventăm cuvinte noi: întreprinzător, antreprenor… dar mie tot „A Facere” îmi sună a ceva început și dus până la capăt. Ceva pentru care muncești ca, într-o zi, sub linia trasată, să pui un plus.

Tot, absolut tot ceea ce mi se întâmplă, din ce mi-am dorit, s-a născut în capul meu. Acolo se desfășoară premierele. În mintea mea! Cu mine, unicul spectator. Tot ceea ce visez se construiește și se împlinește în mintea mea. Și, când simt că este ceva minunat, extraordinar, fac tot ce ține de mine, să mut visul din capul meu în realitate.

Visez și multe prostii, le trăiesc acolo. Din fericire, pe cele mai multe tot acolo le las.

„Iar visezi cai verzi pe pereți?”

„Ți-e plin capul de prostii!” – vă sună cunoscut? Normal că din tot ce construim în mintea noastră nu tot e aur… nu toate sunt filme bune de premiat. Mai sunt și rātāri. Bine ca nu le mut in viata realā.

Tata îmi spunea mereu: „Iar visezi cai verzi pe pereți?”

Pentru că toată copilăria mea îi povesteam ce visuri am, ce o să fac și cum o să trăiesc și unde o să se întâmple viața mea. Dintotdeauna am visat să trăiesc într-un oraș mare, să fac ceva important pentru oameni, să nu am griji financiare. Să am o fetiță, să călătoresc pe toate continentele, să fiu mereu înconjurată de oameni și de veselie. De mică am visat să lucrez într-un domeniu în care să nu fiu nevoită să merg la un birou opt ore pe zi, de luni până vineri. Să conduc o decapotabilă, să iubesc ceea ce fac.

Și îi povesteam tatălui meu. Și el se uita la mine cu ochii lui albaștri, bulbucați și îmi spunea că citesc prea mult și visez lucruri irealizabile. Nimic din condiția copilului de ceferist dintr-un cartier sărac al unui orășel muncitoresc din mijlocul Ardealului nu prevestea ce o să fac, cine și cum o să fiu.

Acum mă întorc acolo cu drag și mă bucur să văd mândria din ochii vecinilor mei care m-au iubit mereu și care simt că puțin din succesul meu e și succesul lor. .

Astăzi fac cursuri și învăț să fac meditații științifice unde oameni care se pricep îmi spun să proiectez un vis, să îl vizualizez pe un ecran și să încerc să îl văd în cele mai mici detalii.

Eu zâmbesc în sinea mea și ii trag cu ochiul tatei, care stă agățat pe un nor și se uită cum eu, și sigur mi-ar spune :” tu copilā, tu si  la 50 de ani, visezi cai verzi pe pereți?”.

Da, tatā! Visez si la 50 de ani, cai verzi pe pereti. Și ce cai! Și ce pereți!

Visați! Trăiți-vă visurile în minte, fără nicio limită! Și apoi luați de acolo ideile bune și transformați-le în realitate.

Când îți urmezi visul tu, de fapt, respecți proiectul pe care l-ai desăvârșit deja în mintea ta. Abia atunci când le dai voie altora sā-ti schimbe proiectul, tu nu-ti mai traiesti visul tāu ci trāiesti visele lor. Uitā-te bine la ce faci, cine esti, unde te afli? E asa cum l-ai proiectat in mintea ta, sau  asa cum ti-au spus cei de pe margine cā trebuie sā fie?Când se respecta proiectul si se depun toate eforturile pentru ca el sā fie predat “ la cheie”, nu ptea ai cum sā dai gres. Atunci esti in adevarul tāu care are linie deschisā cu adevarul Universal.

Nu există niciun arhitect mai bun decât tine. Ai incredere ca nimeni nu poate sa proiecteze o viata mai potrivitā, pentru tine, decat poti tu. Nimeni nu stie mai bine ce simti, acolo , sub pielea pe care o vad toti. Nimeni nu stie cand bate mai grabitā inimioara ta si cand iti plange sufletul. Ei doar cred ca stiu ceea ce pot sa vadā. Ai incredere in tine si deseneaza-ti cele mai frumoase visuri, acolo in mintea ta. Indrazneste. Fii curajos. Fii creativ.

Desenează lumea ta, poate fi oricine-n ea!

Desenează, colorează, râzi, cântă și dansează!

Bucurie, veselie,

Viața un desen sā-ți fie!

Fac foarte multe lucruri. Foarte, foarte multe! Majoritatea nu sunt doar pentru mine, copilul meu, casa mea, apropiații mei, serviciul meu.

Fac multe lucruri pentru alți oameni, pentru cauze, pentru societate.

Dar nu le pot face pe toate. Nu pot să mulțumesc pe toată lumea. Nu pot să răspund la toate întrebările. Nu pot ajunge peste tot. Nu mă pot întâlni cu toți cei care vor să se vadă cu mine. Nu pot să share-uiesc toate campaniile. Nu pot să ajut toți oamenii care au nevoie.

Nu pot să ascult pe toată lumea. Nu pot să-i citesc pe toți cei care scriu frumos. Nu pot să văd toate filmele, nu pot să vizitez toate locurile.

Nu pot! Nu am timp, energie, disponibilitate, motivație, dorință.

Mi-a luat foarte mult timp să accept asta: că NU POT.

Încerc să fac, în fiecare zi, din tot ce vreau și din tot ce trebuie, cât de mult pot.

Așa că voi toți cei care vă supărați că nu răspund, nu scriu, nu ajung, nu fac… vă supărați degeaba. Pe mine și pe oricine din viața voastră care nu vă satisface așteptările.

Nu pot. Nici tu nu poți să faci tot ceea ce se așteaptă ceilalți să faci.

Dar ceea ce faci, fă bine! Tu ție să-ți fii ireproșabil! Când termini ceva, să simți bucurie și împlinire, nu îndoială și nemulțumire că n-ai făcut tot ceea ce era omenește posibil. Sau „extraterește” posibil! Pentru că mai sunt printre noi și oameni care pot mai mult și pe care îi încadrăm la categoria: extratereștri.

Te invit să fii bun cu tine și cu mine și cu toți cei din jurul tău! Să accepți că, dacă cineva nu face ceva, e pentru că în acel moment se află într-o incapacitate.

Neputințele celorlalți nu sunt în strânsă legătură cu putințele noastre. Sunt în lipsă de legătură. (Ba chiar nu au nicio legătură cu ele!)