Inspirația din această duminică este Liviana Tane. Mamă, scriitoare, cititoare și călătoare. Acestea ar fi cele mai importante 4 cuvinte care ar putea să o descrie. Îndrăgostită de cărți și povești, ea și-a transformat pasiunea, în carieră, iar acum în business.
A coordonat foarte mulți ani redacții importante de știri și a fost în linia întâi a jurnalismului românesc.
Din dorința de a încuraja cât mai mulți tineri să își transforme pasiunea în carieră, Liviana a lansat SMARTSCHOOLING, un proiect de consiliere și orientare în carieră pentru liceeni, cu care susține cursuri și ateliere în licee și universități din București, Iași, Timișoara, Sibiu și Constanța.
Este fondator al unei școli de scriere – THE WRITING SCHOOL, acolo unde susține ateliere de Storytelling, Business Storytelling, Professional și Creative writing pentru mediul de business, dar și pentru toți pentru toți cei care au o poveste de spus.
Datorită pasiunii ei pentru călătorit și scris, Liviana a dezvoltat proiectul „Ocolul Lumii in 100 de carti“ (The Writing Journey) și să meargă, astfel, pe urmele a 100 de scriitori.
Cum a reușit Liviana Tane să ajungă din jurnalistul care urmărea zi de zi știrile la povestitorul care și-a creat o editură, am aflat în această duminică.
Este o ediție care ne încurajează să alegem în viață lucrurile care ne fac să fim fericiți. Să nu uităm că oricine poate să-și transforme visul în realitate!
Am mers și duminica aceasta „Cu părinții la psiholog”, la prietenul nostru Gáspár György- psihoterapeutul specialist în relații. Am aflat de la cât de important este ca mama să ceară ajutorul tatălui atunci când simte că nu mai poate și mai mult decât atât să îl implice în viața copilului.
Ce poate o mamă să facă?
„Înainte de toate să vadă calitățile acestui tată, să vadă potențialul acestui tată de a se implica în tot ceea ce înseamnă creșterea și dezvoltarea copilului și să pună în cuvinte ceea ce apreciază la acest tată.
De foarte multe ori bărbații au nevoie să fie invitați în viața de familie atunci când s-au născut copiii, au nevoie de încurajări, au nevoie de apreciere, au nevoie de feedback pozitiv, au nevoie de laude”. (Gáspár György)
Campania “Adoptă o Mamă” a ajuns la final, pentru anul acesta, după o lună în care a făcut femei fericite în toată România, îmbrătișând țara prin miile de km parcurși, a adus bucurie pe chipurile unor femei trecute prin iad.
Peste 5000 de mame care au dăruit altor 5000 de femei o parte din sufletul lor prin cadouri gândite și împachetate de mâinile lor, pachete care au plecat în peste 20 de orașe din România.
Caravana Zurli a făcut un adevărat tur de forță, iar în mai puțin de 3 zile a parcurs peste 2.000 de km ducând pachete mamelor din toată țara.
“Unele dintre ele au atâta tristețe în viața lor, încât au nevoie de noi să le aducem soarele pe stradă, măcar pentru o zi. Asta îmi propun cu această campanie și am reușit și în acest an, la ediția cu numărul 6 al campaniei “Adoptă o Mamă”. Mulțumim tuturor celor implicați, ne revedem anul viitor”, Mirela Retegan, fondatoarea acestui proiect umanitar.
Partenerii campaniei:
UniCredit Bank
AQUA Carpatica
Farmec
Eugenia Zurli
Digesta
OptiFibre Romania
Refflor
Nagarro
Printre asociațiile beneficiare ale campaniei de anul acesta au fost: Asociația Touched România, Asociația Ana și Copiii, Centrul Sf Împărăteasă Alexandra, Centrul Maltez, Asociația Mâini Unite, Asociația Happy Moms, Complexul de Servicii pentru Protecția în Regim de Urgență a Copilului, a Cuplului Mamă-Copil și a Victimelor Violenței în Familie Constanța, peste 15 centre de ajutor din județul Timiș.
Cea mai bună ascunzătoare din lume e în spatele mamei. Sau în spatele tatălui. Sau în spatele bunicilor.
Acolo nimeni nu te mai poate atinge, nimic nu te poate ajunge.
“Se ascunde după fusta mamei!” Da! Pentru că încă nu e pregătit să se descopere. Încă nu e gata să dea piept cu toți și cu toate. Nu are răspunsuri pentru toate întrebările și oamenii asta fac atunci când întâlnesc un copil: se simt datori să întrebe. Și au pretenția să li se răspună: cum te cheamă, câți ani ai, ce vrei să te faci când o să fii mare?
Oamenii mari pot să pună cele mai absurde, banale și inutile întrebări. Ei știu să-și răspundă unii altora, de dragul conversației. Copiii nu bifează răspunsuri. Se ascund în spatele tatălui sau după fusta mamei. Și, dacă mama și tata îl împing în față ca să îi răspundă “lui nenea” sau “lui tanti”, copiii se ascund în spatele lui… “Bine”!
Lăsați copiii să se ascundă după voi. Nu-i certați, nu-i apostrofați, nu-i scuzați. Nu copiii sunt cei care greșesc, ci oamenii mari care vor să se bage în seamă.
Salută copilul și lasă-l să vezi dacă e curios de tine. Și deranjează-l doar dacă ai o curiozitate adevărată. El simte dacă întrebarea ta vine din complezență sau chiar te interesează persoana lui.
Copiii care se ascund în spatele oamenilor mari atunci când dau piept cu locuri și oameni cu care nu sunt obișnuiți nu sunt mămăligă, blegi, mocofani, tăntălăi, papă lapte, fraieri. Ei știu mai bine decât ceilalți ce sunt pregătiți să înfrunte și ce nu. Și, ca puii de găină, aleg să scoată capul din coajă doar atunci când pot deschide ochii să vadaă și să înțeleagă lumea.
Nu trebuie să te scuzi tu, părinte, în fața nimănui pentru că ai un copil care are încă simțurile nealterate de conveniențele sociale.
Lasă-l să se ascundă în spatele tău. Știe el mai bine când vine ziua în care trebuie să se dezvăluie.
Recomandarea acestui weekend este „Ratatouille", o animație care devine îndrăgită de toate vârstele, de la cei mai mici până la cei mai mari, de la copii la părinți. Titlul face referire la o mâncare franțuzească ce este servită spre sfârșitul filmului dar este și un joc de cuvinte referitor la specia personajului principal al filmului
Remy, personajul principal al filmului își dorește să devină bucătar, iar faptul ca locuiește în canalizarea unui restaurant foarte bine cotat ii aduce visul extrem de aproape
O poveste despre prietenie și despre ambiție, despre cum nimic nu trebuie să ne stea în cale atunci când avem un vis.
2. Unde putem să ieșim?
Parcul Natural Văcărești este un loc deosebit pentru iubitorii de natură și plimbări în aer liber. Parcul a fost înființat în anul 2016 și se află în cartierul Văcărești din București, sectorul 4, fiind cel mai mare spațiu verde compact din București (183 ha).
Animăluțe de tot felul, arbori diverși și specii de păsări emblematice vă vor da impresia că vă aflați în alt loc, nu în București.
„Delta București", așa cum mai este cunoscut parcul, este locul unde vă puteți plimba pe jos, cu bicicleta și vă invită să observați fauna și flora din jur.
3. Ce putem să vizităm?
În aceste weekend mergem la Muzeul K.H. Zambaccian. Muzeul este situatîn fosta casă a lui Krikor Zambaccian, un om de afaceri român, colecționar de artă.
Acolo poți descoperi piese de colecție ale pictorilor români, francezi, precum și piese ale altor doi pictori care au lucrat în Franța: spaniolul Pablo Picasso și englezul Alfred Sisley. Mai mult decât atât, muzeul găzduiește opere ale sculptorilor Constantin Brâncuși, Cornel Medrea, Milița Petrașcu, Dimitrie Paciurea și Frederic Storck.
Închis: 1, 2, 24 ianuarie, Sărbătorile Pascale, prima şi a doua zi de Rusalii, 1 Mai, 15 august, 30 noiembrie, 1, 25 şi 26 decembrie.
4. Unde putem să mâncăm?
Maison des Crepes este raiul clătitelor. Aici întâlnim o paletă diversă dintre care poți să satisfaci orice poftă. Dacă vrei un mic dejun sau un prânz sățios găsești clătite sărate sau din contră, dacă vrei să te răsfeți cu un desert delicios, poți găsi o varietate de topping-uri și arome.
Este o locație boemă, cu un aer parizian în care vă puteți relaxa alături de o porție de clătite – fie ele sarate sau dulci, crêpes (cele clasice subțiri) sau pancakes (cele americane, pufoase).
Piața Romană: Strada Mihai Eminescu 38, Sector 1, cod 030167, Telefon: +40 (770) 802.524
Piața Dorobanților: Intrarea Tudor Ștefan 25, București 011656, Telefon: +40 (749) 166 331
Program: Luni – Joi: 10:00 – 20:00
Vineri – Duminică: 10:00- 18:00
5. Activități de făcut în casă:
– jucați-vă cu copiii, orice!
Recomandarea din acest weekend este „Completează adjectivul".
Cum se joacă? E simplu și distractiv! Ne gândim la substantive accesibile celor mici și încercăm să le completăm cu adjective. Adultul începe jocul și spune substantivul, urmând ca partenerul lui de joc să-l completeze cu adjectivul care să i se potrivească.
Adultul spune: Gustoasă ca o… și copilul completează… savarină. Pufoasă ca o… pernă.
Și tot asa! Exemplele pot fi din ce în ce mai haioase, spre deliciul ambilor parteneri de joacă.
„Cartea junglei” de Rudyard Kipling este recomandarea de carte din acest weekend.
Personajul principal este Mowgli, un băiețel crescut în junglă de o familie de lupi. Acolo însă s-a împrietenit cu Bagheera, pantera cea neagră și Baloo, un urs cafeniu., șarpele Kaa.
Cartea prezintă peripețiile lui Mowgli în junglă și înțelege încet-încet care sunt „regulile junglei".
Povestea reunește natura, în toate fațetele sale, de la lumea umană la cea animală, care trăiesc, într-un mod complet surprinzător împreună, ca și cum nu ar exista cu adevărat nicio diferență.
Recomandarea de astăzi este filmul „Miracol în celula 7” („Miracle from Cell No.7”), o poveste emoționantă despre iubirea unui tată cu dizabilități care ar face orice pentru fericirea fetiței lui. Filmul a fost lansat în 2019, iar în rolurile principale îi găsim pe Aras Bulut Iynemli și Nisa Sofiya Aksongur.
Pelicula se concentrează asupra poveștii unui tată cu dizabilități intelectuale, care este nevoit să se apere pentru o faptă pe care de fapt nu o săvârșise și anume uciderea fiicei unui comandant.
Câți munți ați fi în stare să mutați din dragoste pentru copiii voștri?
Este un film care arată importanța părții paterne în viața oricărui copil. Grija, atenția și iubirea necondiționată pe care i-o poți oferi copilului tău contează mai mult decât orice altceva. Un film ce scoate în evidență 3 mari teme: iubirea, valoarea și abuzul de putere. În același timp, este despre lecția de viață pe care o dă iubirea sinceră și puterea unui copil care nu se lasă bătut și caută dovezi, doar pentru a-și salva tatăl.
Chiar dacă Memo are de multe ori un comportament bizar, bunica îi reamintea mereu: “Nu ești diferit de ceilalți. Ai mai mult, nu mai puțin decât restul, ai o inimă minunată”.
„Miracol în celula 7” este un film apăsător, plin de emoție, un film la care nu ai cum să nu verși o lacrimă.
Lăsăm aici 2 replici foarte des întâlnite în film și vă invităm și pe voi să le descoperiți:
– „Lingo, lingo!”
– „Sticluță!”
Ați văzut filmul? Cum vi s a părut? Câți munți ați fi în stare să mutați din dragoste pentru copiii voștri?
Pentru cei care nu l-au văzut, poate fi vizionat pe netflix, dar și pe alte platformele de vizionare online. Vi-l recomandăm cu căldură.
Gândește-te ce ai vrea să fii și fixează-ți fiecare detaliu al meseriei alese. Un alt jucător va încerca să afle, cu ajutorul întrebărilor, la ce te-ai gândit. Vei putea răspunde doar prin „da" sau „nu".
Dacă nu reușește din 10 întrebări, schimbați rolurile.
Pentru distracție și ca să țineți ușor evidența întrebărilor, faceți 10 biluțe din hârtie. Puneți biluțele pe masă și, pentru fiecare întrebare, puneți câte o bilă într-un pahar.
– Ce ai vrea să fii? Ești o pasăre?
– Nu.
– Ești un obiect?
– Nu.
– Ești o culoare?
– Nu.
– Ești ceva de mâncat?
– Nu.
– Ești un animal?
– Da!
– Ești sălbatic?
– Nu.
– Ai blană?
– Da.
– Ești cățel?
– Da!
Apoi, e rândul partenerului de joacă să-și aleagă, în gând, ce ar vrea să fie.
Îmi place jocul ăsta, pentru că structurează gândirea.
Mai multe jocuri găsiți în Aplicația Zurli, categoria – părinți. Puteți descărca aplicația din:
Nimeni nu se gândea în primăvara anului 2020 că peste un an vom sărbători Sfintele Sărbători Pascale tot în pandemie, la distanță. Visam la mese mari, cu rudele și prietenii, la revederea cu oamenii dragi și la o atmosferă caldă, cu râsete și veselie.
Chiar dacă ne adaptăm și acceptăm situația, „majoritatea dintre noi trăim un doliu, un doliu care se referă pe deoparte la toate acele comportamente în care nu neam mai putut implica, dar pe de altă parte mai e ceva foarte, foarte subtil: un doliu psihologic”, afirmă psihologul Gáspár György.
Gaspar ne sugerează să vorbim mai mult cu noi în zilele acestea, să facem o introspecție, o analiza personală, întrebându-ne: „Cine sunt eu în Sfânta Zi de Paște Catolic? ”, „Cum aș putea eu să mă bucur acum de Paștele Catolic altfel decât am facut-o în anii anteriori? ”pentru a putea accepta mai ușor sentimentele negative și toate gândurile care ne compleșesc.
E important să verbalizăm ceea ce simțim, nemulțumirile din momentul prezent, iar crearea unei punți între numulțumirile din prezent și nemulțumirile din trecut va da sens suferinței, pentru că ne va face să înțelegem mai bine de unde vin acestea.
„Majoritatea oamenilor după o perioadă dificilă dezvoltă tulburări de depresie și anxietate și alte tulburări psiho-somatice, pentru că nu și-au permis să se întâlnească cu emoțiile lor.”
Exteriorizarea emoțiilor, iar mai apoi găsirea de noi soluții, de noi rutine pentru vremurile în care trăim ne ajută la sănătatea noastră psihică: „putem dansa, putem colora, putem să ne uităm la un film, putem construi povești”. Însă, nu putem face aceste lucruri dacă nu le oferim spațiu și emoțiilor noastre.
Oferă-ți și ție puțin timp, ia o pauză și gândește-te la cum te simți, cum ai fi vrut să fie pentru tine Sărbătorile. Deschide-te, vorbește și permite-ți să simți toate emoțiile din corp.
Aici, las 3 întrebări pentru suflet, așa, ca un mic exercițiu:
Scriu despre experiența mea la filmările de la „Chefi la cuțite” pentru că sunt convinsă că, asemenea mie, puțini oameni își imaginează ce e în culisele acestui show de televiziune.
Eu m-am dus la această emisiune în calitate de prietenă. A fost pentru mine un test, am ieșit complet din zona mea de confort și am făcut ceva ce n-am crezut vreodată că voi face. Nu stăpânesc bucătăria. Dimpotrivă, e locul în care stau cel mai puțin. Știu să fac de mâncare, dar nu știu să gătesc.
„A găti” pentru mine este sinonim cu a face mâncarea și bună, și frumoasă. Eu o fac doar hrănitoare. Rezolv foamea. Așa că m-am dus să văd cum e în lumea celor care gătesc – transformând mâncarea în artă.
Am luat greu decizia, pentru că știam că mă va solicita psihic foarte tare.
În cele din urmă, mi-am luat inima în dinți ca să le opresc lor clănțănitul… Știți sentimentul acela când îți clănțăne dinții în fața unor situații foarte solicitante? Ei bine, așa eram eu.
Am stat acolo aproape 10 ore, timp în care am trăit ca într-un film de-a baba oarba.
Nu știam nicio secundă unde voi ajunge în următoarea clipă. Mai întâi, m-au dus la rotativă – unde am filmat genericul meu. De acolo, în studioul unde am povestit cum am ajuns la emisiune. Apoi am intrat în „piața Lidl” de unde am luat, într-un coș, toate ingredientele de care aveam nevoie. Având coșul de ingrediente, am mers spre bancul de lucru. Nu înainte de a trece pe la Gina. A venit momentul să gătesc contra cronometru: acestea sunt tigăile și oalele, aici ai tacâmuri, dincolo ingrediente, în partea asta sunt accesoriile, aici farfuriile, când ai terminat suni clopoțelul.
Fuiuiuiiiiiii!
Asta, în timp ce o cameră îmi filma fiecare mișcare și un reporter foarte simpatic (Mulțumesc, Andrei!) îmi punea întrebări. Râdeau în hohote și el și cameramanul.
Apoi au trecut să ne ia pulsul producătorii. Le-am spus că am emoții foarte mari și m-au asigurat că mă descurc foarte bine. Doamne, când am văzut-o pe Mona, zici că l-am văzut pe Dumnezeu… Am simțit că sunt salvată!
A, nu, să nu credeți că făceam asta în spațiu intim! În jurul meu găteau concurenți, alții așteptau să-și prezinte farfuriile. Era un furnicar organizat.
Andrei îmi spunea: Mai aveți 10 minute…
Am terminat la timp! Am reușit să fac tot și ceva în plus. Cu semințele de la lămâi am suplimentat ingredientele ( din grabă).
Gata prima parte. Apoi mergi la bandă și le trimiți spre Chefi. În timp ce farfuriile tale respectă traseul, tu ajungi în încăperea în care vezi toate reacțiile lor. Se deschid ușile și urmează confruntarea.
Acolo m-am relaxat. Pentru că s-au bucurat să mă vadă, au fost foooarte drăguți și ne-am distrat. Eu le-am dus daruri, ei mi-au dat cuțitul de platină – medalia curajoșilor.
După ce afli verdictul, intri într-un alt studio unde un reporter îți înregistrează impresiile. Și apoi, gata. De pe Planeta Chefi la cuțite cobori pe pământ!
Eu sunt obișnuită cu microfonul, camerele, lumina reflectoarelor.
Eram acolo între prieteni, într-un studio pe care îl cunoșteam. Și, totuși… dacă mi s-ar fi luat tensiunea în orice minut din cele aproape zece ore, s-ar fi îngrijorat toți. Nimeni nu a crezut că eu am emoții atât de mari. Nici eu nu am crezut că n-o să mă liniștesc după primele minute de filmare.
Niciodată nu am trăit cu așa adrenalină, atât de mult timp. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce emoții trece cineva care nu e obișnuit cu camera de filmat!
Emoțiile mele veneau din faptul că, deși eram obișnuită cu filmarea, nu eram obișnuită cu bucătăria, cu ingredientele, cu prea multe tigăi, cu prea multe cuțite.
Ce faci când simți că nu te descurci? Suni un prieten.
După ce am acceptat invitația, l-am sunat pe prietenul meu Cristi Paul, pasionat de bucătărie. I-am spus că mă duc la emisiune și că am nevoie de ajutor. Cu două zile înainte de filmare, Cristi m-a invitat la el și mi-a spus: o să faci biban de mare cu salată de bulgur. Poftim??? Despre biban știam doar că era porecla lui Dem Rădulescu, iar de bulgur nu auzisem în viața mea.
Așa au apărut în paleta mea de cunoștințe noi cardamomul și anasonul. Nu știu care ce rol are, știu că unul e în formă de steluță și celălalt biluță. Ca să rețin bulgurul, am făcut o combinație de cuvinte între vecinii unguri și bulgari.
Am gătit la Cristi 20 de bucăți de biban, ca să fiu sigură că mă descurc (Chef Florin l-a apreciat)! Am fiert câteva oale de bulgur, până când l-am scos la textura decentă (nu l-au apreciat chefii deloc. Am distrus câteva bucăți de zucchini până mi-au ieșit așa cum le dorea Cristi.
Una peste alta, de la „verifică tigaia, “dar nu cu degetul” până la cuțitul de platină (cu care m-am dus mândră la Cristi Paul), a fost o zi de exerciții și una de mari emoții!
A fost una dintre cele mai puternice experiențe din tot ce am trăit!
Acolo nu se întâmplă o emisiune. Acolo e o întreagă televiziune. Mi se pare fantastică desfășurarea de forțe. Fiind implicată în poveste, înțelegi de ce are audiențele uriașe pe care le are.
Oamenii aceia, Chefii Florin, Sorin și Cătălin au, după atâția ani, o bucurie imensă în ceea ce fac! Sunt prieteni și tovarăși. Sunt generoși și veseli.
Nu întâmplător, Mona Segall este de departe cel mai tare producător român al tuturor timpurilor!
Vă mulțumesc, oameni dragi, pentru că am avut onoarea de a petrece o zi în lumea voastră!
Vă mulțumesc vouă, celor care mă urmăriți, pentru toate încurajările și felicitările!
Iar vouă, cititori dragi care stați pe gânduri dacă să încercați sau nu, îndrăzniți! Nu aveți nimic de pierdut dar, și dacă nu treceți mai departe, aveți enorm de câștigat!
