• #FilmePentruPărinți – „În căutarea fericirii” (The Pursuit of Happyness)

    #FilmePentruPărinți – „În căutarea fericirii” (The Pursuit of Happyness)

    Bazat pe o poveste reală, „În căutarea fericirii" (The Pursuit of Happyness), este un film care transmite un mesaj motivațional foarte puternic: oricât de greu ți-ar fi să-ţi urmezi visul, trebuie să ai puterea să treci peste toate momentele grele, iar eforturile şi credinţa îţi vor fi răsplătite.

     

    Cu toate că în drumul tău spre succes vei întâmpina mai multe piedici care probabil te vor face să vrei să te oprești din drum, gândește-te că tot ele te pot întări și te vor face să vrei să lupți mai departe.

     

    Chris Gardner, interpretat de Will Smith, este agent de vânzări și un tată exemplar din toate punctele de vedere.  Din cauza datoriilor mari pe care le are, Chris este dat afară din apartamentul său din San Francisco, fără a avea vreun loc în care să meargă împreună cu fiul lui. Chiar dacă se simte descurajat și fără speranță, este nevoit să se îmbărbăteze pentru a nu-l descuraja şi pe fiul său.

     

    Chris refuză să cedeze disperării în timp ce se străduiește să-și creeze o viață mai bună pentru el și fiul său. Din dorința de a avea un trai mai bun, reușește să fie stagiar la o prestigioasă firmă de agenți de bursă și, deși nu este plătit, lucrează totuși în speranța că la sfârșitul stagiului va obține o slujbă și va avea parte de un viitor promițător.

     

    Afecțiunea și încrederea pe care fiul său o are în el este un imbold perfect pentru a depăși obstacolele cu care se confruntă.

     

    Un tată care îi dă cel mai de preț sfat fiului său:

    “Dacă ai un vis, ai grijă de el, protejează-l! Când oamenii nu pot face un lucru, vor spune că nici tu nu poți. Dacă vrei ceva, trebuie să-ți iei singur. Punct. Nu lăsă niciodata pe nimeni să-ți spună că nu poți face ceva! Nici măcar pe mine. Ai înțeles?"

     

    Așadar, cele mai importante lecții de viață pe care le putem învăța din acest film sunt:

     

    1. Luptă! Ai încredere în tine și în ce poți face.
    2. Fii determinat
    3. Nu găsi scuze atunci când vrei să faci ceva

     

    Filmul este o lecție de viață care te încurajează să mergi mai departe, orice s-ar întâmpla. Este o poveste care te ține cu sufletul la gură, care te emoționează până la lacrimi, care îți promite că vei pleca cu multe lecții învățate și mai presus de orice îți reamintește să ai încredere în tine și în forțele proprii.  

     

    Cine a văzut filmul? Cum vi s-a părut? Care e visul pentru care ai luptat cel mai mult?

    Pentru cei care nu l-au văzut, sigur îl puteți găsi pe una din platformele de vizionare online. Vi-l recomand din inimă. Dacă aveți și voi recomandări, lăsați-le în comentarii.

     

    Photo credit: cinemagia.ro & justwatch.com

  • Sărbătorile Pascale în Portugalia

    Sărbătorile Pascale în Portugalia

    Portugalia este locul în care poposim astăzi. Aici descoperim că Paștele este diferit decât în altă parte a lumii, el simbolizând mult mai mult decât iepurașul de Paște și ouăle de ciocolată.

     

    Fiind o țară tradițional catolică, au loc o multitudine de tradiții și ritualuri religioase în fiecare oraș și sat, care marchează sfârșitul postului și comemoreză Patimile, Răstignirea și Învierea lui Isus Hristos.

     

    Una dintre tradițiile lor este- „compasso"– colindatul din casă în casă a unui mic grup de oameni care are loc în multe sate și orașe mici. Aceste grupuri sunt de obicei conduse de preotul satului, care intră cu o cruce în casele oamenilor pentru a anunța vestea învierii lui Iisus. Familiile care primesc tradiția pun în fața ușii lor un covor din flori și se plimbă în jurul acestuia pentru a săruta statuia lui Hristos pe cruce.

     

    Festivitățile naționale nu sunt complete fără „folar", o pâine dulce sau sărată, cu un ou fiert în mijloc, care simbolizează abundența după perioada de post a Postului Mare, dar este, de asemenea, o modalitate de a împărtăși și de a menține în viață tradiția portugheză.

     

    Mulți copii își vizitează nașii, pentru a fi serviți cu desertul de Paște care simbolizează prietenia, uniunea și reconcilierea. De asemenea, aceștia le oferă naşilor o ramură de măslin în Duminica Floriilor.

     

    În Ponte de Lima, în fiecare an se alege un „mordomo", care plăteşte masa de Paşti pentru tot satul.

     

    În sud, în dimineaţa zilei de sâmbătă, păstorii îşi duc turmele de oi în centrul oraşului pentru a fi binecuvântate.

     

    Atât în Lisabona, cât și în Porto, atelierele de Paști ajung să atragă multe familii, iar portughezii aleg din ce în ce mai mult să sărbătorească această zi într-un mod distractiv.

     

    În Portugalia, Paștele este una dintre cele mai iubite sărbători pentru populație și acest lucru se datorează faptului că este una dintre cele mai religioase țări din Europa.

     

    Photo by Mohammad Ali Jafarian on Unsplash

  • (48) #JocurileMirelei- Scrisoare cu rugăminți

    (48) #JocurileMirelei- Scrisoare cu rugăminți

    Alegeți zece oameni și încercați să formulați o cerere pentru fiecare. Apelăm, din nou, la bilețele. E nevoie de zece, pe care scriem numele fiecăruia. Apoi, pe fiecare bilețel scriem o rugăminte.

     

    Iată câteva exemple:

     

    Dragă Bunică, te rog să-mi faci și mie câteva clătite, zilele acestea.

     

    Dragă Mamă, aș vrea să petrecem împreună, doar noi două, o oră. Aș vrea să stăm și să vorbim despre toate.

     

    Dragă Tată, aș vrea să mergem împreună într-o călătorie…Scurtă, cu metroul.

     

     

    Mai multe jocuri găsiți în aplicația Zurli, categoria părinți. Puteți descărca aplicația pe:

    Google Play: https://bit.ly/332W2yH
    App Store: https://apple.co/3faVYzi

     

    Descoperiți mai multe idei de jocuri în cărțile din colecția Jocurile Mirelei – https://www.magazinulzurli.ro/carti/jocuri-de-jucat

     

    #jocurilemirelei #unjocpezi

     

    Photo by Jonathan Borba on Unsplash

  • Sărbătorile Pascale în Germania

    Sărbătorile Pascale în Germania

    Astăzi ajungem în Germania, unde aflăm că tradițiile de acolo se aseamănă destul de mult cu ale noastre. Avem o mulțime de elemente comune precum vopsirea ouălor, prepararea mâncărurilor tradiționale și mai ales întâmpinarea sărbătorile de Paști în mijlocul familiei.

     

    Iepurașul de Paști, numit „der Osterhase”, este menționat pentru prima dată în Germania, în 1590. În unele regiuni se crede că iepurașul aduce ouăle roșii în Joia Mare și pe cele colorate în noaptea dinaintea Paștilor. În alte zone ale Germaniei rolul iepurașului este preluat de vulpe. Acest lucru se întâmplă deoarece pe timpuri nu exista vopsea pentru ouă, iar cea mai la îndemână metodă era vopsirea ouălor cu coji de ceapă. Acestea primeau o culoare ușor portocalie, iar personajul care se potrivea cel mai bine cu această culoare era vulpea.

     

    Casele sunt decorate cu ramuri înmugurite, narcise, salcie şi mlădiţe de grâu, iar copacii sunt împodobiţi cu ouă. Așa cum românii împodobesc pomul de Crăciun, germanii au un obicei similar şi de Paşte. Decorarea „pomului de Paşte" este una dintre cele mai vechi tradiții, care înseamnă de fapt întâmpinarea primăverii și a unui nou ciclu al vieții.

     

    În piețele de flori se vând crenguțe care pot fi împodobite cu ouă decorative și fac parte din decorul de Paști atât pentru masa festivă cât și pentru casă în general. De obicei ramurile sunt tăiate în Joia Sfântă și sunt puse într-o vază până în duminica de Paști. Ramurile sunt decorate cu coji de ouă pe care părinții le pictează și decorează împreună cu copiii.

     

    Conform tradiției, în Sâmbăta Paștelui, adulții ascund prin grădină sau casă ouă vopsite și ouă de ciocolată. Copiilor li se spune că noaptea a trecut pe la ei iepurașul de Paști și a ascuns mai multe ouă, pe care apoi le caută cu bucurie.

    O altă tradiție pascală nemțească presupune să fie aprins „Osterfeuer”, focul de Paște. Focul reprezintă simbol al soarelui și venirea primăverii. 

     

     

    Indiferent de țara în care vă aflați, nu uitați să vă bucurați de fiecare sărbătoare și de fiecare clipă pe care o petreceți, deoarece fiecare sărbătoare are frumusețea ei.

     

    Photo by Árpád Czapp on Unsplash

  • Sărbătorile Pascale în Danemarca

    Sărbătorile Pascale în Danemarca

    Ieri, în Emisiunea de la Antrenorul Părinților am fost în vizită în Danemarca, Germania, Portugalia, Franța și Scoția și am aflat ce se întâmplă acum în alte țări, care sunt restricțiile și cu ce se confruntă românii noștri din diaspora.

     

    Ne-am oprit acasă la Andreea Grădinar- mamă și soția ambasadorului român în Danemarca, Cristina Roșca- profesor la o școală internațională din Germania, Andreea Zahiu- mamă și manager în Portugalia, Manole Oana- mamă și activist social pentru copiii speciali, în Franța și la Monica Findlay- artist și traducător în Scoția.

     

    Suntem în Săptămâna Mare a Paștelui și vrem să vă aducem mai aproape de tradițiile din diverse regiuni ale Europei.

     

    Astăzi, descoperim cum își petrec danezii Sărbătorile Pascale și ce tradiții și obiceiuri au. Majoritatea familiilor din Danemarca sărbătoresc Paştele întâlnindu-se la mese festive. Ele sunt împodobite cu decoraţiuni care mai de care mai colorate, narcise şi şervete galbene şi roşii. 

     

    Una dintre cele mai importante tradiții de Paște în Danemarca este trimiterea scrisorilor teaser. Acest lucru înseamnă că, în săptămânile dinaintea Paștelui, copiii decorează scrisori pe care aștern un așa-numit vers teaser. Scrisoarea poate fi pictată sau desenată sau plină de colaje.

     

    Când se dau mai departe, acestea sunt însoțite de un ghiocel și adresată ca anonimă, dar semnată cu un număr de puncte corespunzător numărului de litere din numele expeditorului, astfel încât destinatarul să aibă șansa de a ghici cine a trimis-o. Dacă persoana nu ghiceşte identitatea expeditorului într-o anumită perioadă de timp, el va trebui să-i dea un ou de Paşte.

     

    Oameni din toată Danemarca participă la slujbele bisericești în Săptămâna Mare începând cu Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare, Duminica Paștelui și Luni de Paște.

     

    Paștele danez înseamnă mese în familie, reuniuni și timp petrecut alături de cei dragi.

    Photo by Anna Helsinki on Unsplash

  • E greu să vorbești cu Dumnezeu. La fel de greu cum e să vorbești cu părinții tăi.

    E greu să vorbești cu Dumnezeu. La fel de greu cum e să vorbești cu părinții tăi.

    Începe Săptămâna Mare și mi-am propus să fie Săptămâna Cumințirii din toate punctele de vedere. O săptămână în care să vorbesc cu Dumnezeu mai mult decât cu oricine altcineva. Cu El să mă așez la cafea, cu El să stau în pauze, cu El săvorbesc pe drum și cu El să stau la masă. Aș vrea să Îi spun săptămâna asta tot ce nu I-am spus toată viața.

    E greu să vorbești cu Dumnezeu. La fel de greu cum e să vorbești cu părinții tăi.

    Ce să Îi spun eu Lui? Ce să le spun eu lor? Presupun fie că ei știu deja, fie că o să se sperie sau poate n-o să înțeleagă. Și, apoi, îi mai și supăr și îngrijorez. Așa că mai bine nu le spun nimic, vorbesc cu ei doar banalități.

    Dacă Dumnezeu e Tatăl Ceresc, atunci eu ar trebui să Îi cer tot ceea ce i-aș cere tatălui meu. Cu intensitate. Cu îndrăzneală. 

    Dacă Dumnezeu e Tatăl Ceresc, atunci El mă iubește așa cum mă iubește tata sau poate chiar mai mult, pentru că și tata era om.

    Dacă Dumnezeu e Tatăl Ceresc, înseamnă că El m-a făcut și că mă cunoaște deja total. Deci El o să mă înțeleagă și o să mă iubească fix cu bune și cu rele, pentru că nimic din bunele și din relele mele nu Îi este necunoscut Lui.

    Dacă Dumnezeu e Tatăl Ceresc, atunci eu nu trebuie să stau, neapărat, în fața Lui în genunchi și cu capul plecat. Eu pot să stau în picioare, cu mâinile desfăcute gata pentru o îmbrățișare și cu privirea ridicată în sus. Că așa te uiți la un părinte care știi că te iubește. În sus.

    Dacă Dumnezeu e Tatăl Ceresc, El nu mă vrea încovoiată de vină. El mă vrea dreaptă și asumată pentru tot ceea ce am făcut. Lui Dumnezeu  nu Îi trebuie înșirate la ureche „păcatele” mele ca pe niște informații difuzate la știrile de la ora 5. Pentru Dumnezeu, multe dintre întâmplările din viața mea pe care oamenii le consideră „păcate” sunt încercări.

    Dacă Dumnezeu e Tatăl meu Ceresc, îmi fac curaj și săptămâna asta Îi spun tot. Și bune, și mai puțin bune. Și lucruri pentru care am fost fericită, și cele pe care le-am înțeles chiar dacă nu mi-au plăcut, dar și cele cu care încă măchinui să le prind sensul.

     

    Săptămâna asta o să îmi fac ordine în suflet. Pentru ca atunci când Dumnezeu o să spună in noaptea de Înviere, prin gura preotului „Veniți de luați lumină!”, eu să știu că mă duc să iau Flacăra pe care mi-a trimis-o Tatăl Ceresc și că e cel mai important dar pe care poate să-l primească un om: lumină în inimă, lumină în minte. Lumină din Lumină pentru el și pentru ceilalți. 

    Să fii Lumină e MINUNAT. Să dai Lumină înseamnă să fii credincios Dumnezeului tău!

  • Când oamenii sunt faini și simpli

    Când oamenii sunt faini și simpli

    „Mi-am plâns împreună cu tine toate îmbrățișările pe care nu le-am primit, toate te iubesc-urile pe care nu le-am auzit, toate mângâierile pe care nu le-am simțit!

     

    Mi-am plâns împreună cu tine dorul de părintele pe care doar în vis mai pot să-l iau în brațe și am avut cu mama cea mai frumoasă discuție din viața noastră!

     

    Mi-am plâns împreună cu tine toate greșelile pe care le-am făcut cu copiii mei și mi-am plâns femeia pe care am închis-o într-o colivie ca să las liberă în bucătărie soția, în baie menajera și în casă – administratorul.

     

    Am fost de toate în 15 ani de căsnicie. Le-am făcut pe toate. I-am făcut pe toți fericiți, mai puțin pe mine.

     

    Mi-am plâns cu tine toate dorurile și toate fricile și, cu ochiiroșii și nasul umflat de plâns, mi-am îndreptat spatele și m-am așezat în adevăr alături de toți cei din jurul meu.

     

    Primul a fost bărbatul. Care, surpriză, nu știa că sunt nemulțumită, nu și-a dat seama niciodată câte îmi lipsesc, era convins că el mi-a dat tot ce îmi trebuie.

     

    Următorii au fost copiii care, culmea, erau convinși că eu sunt mulțumită și că ei nu au de ce să facă ceva în plus. Mi-am dat voie, pentru prima oară în viața mea, să fiu în fața copiilor vulnerabilă. Dacă tu nu te-ai temut să-ți vadă fetița lacrimile, mi-am dat și eu voie.

     

    A urmat mama. Aici a fost cel mai greu. Niciodată n-am vorbit cu mama despre ce simt, despre sufletul meu. Am avut o relație corectă, dar rece. Mama nu e niciun om rău, niciostană de piatră. Dar am înțeles de la tine că pe ei nu i-a învățat nimeni să-și îmbrățișeze copiii.

     

    Mama mi-a mărturisit că știe tot ce nu mi-a dat, dar nu a știut niciodată cum să repare asta. Pentru prima oară, mama m-a ținut în brațe și m-a mângâiat pe cap. Și, la aproape 40 de ani, am fost copilul mamei mele. Și m-am simțit în siguranță.

     

    Am plâns împreună, mi-a povestit cum eram bebeluș și câtăbucurie am adus în sufletul ei! Pentru prima oară am auzit căam fost dorită și iubită.

     

    Și, pentru că nu mai vreau să las loc de lucruri nespuse, am ascultat împreună partea din podcast unde povestești cum ai învățat-o pe mama ta să fie bucurie. Eu n-aș fi găsit cuvintele potrivite. Așa că i-ai spus tu în locul meu. Mama s-a uitat la mine cu cea mai iubitoare privire!

     

    Datorită ție, am câștigat-o pe mama 100%! Și amândouă o săne bucurăm de fiecare zi care ne-a mai rămas!

     

    Ce, crezi că am terminat? Nu. Următorul pe listă a fost job-ul. Sunt contabilă. Toată viața mi-am dorit să croiesc haine. Așa că , încurajată de soțul meu, mi-am cumpărat o mașină de cusut și m-am înscris la un curs de croitorie. Când o să știu destul de bine, îți fac și ție ceva!

     

    Îți mulțumesc pentru tot! Două ore de podcast cu tine și Mihai au schimbat în mine ce n-am reușit într-o viață!

     

    Te caut când împlinesc 50 de ani, de fapt… 44. Până atunci, o să fac tot ce ține de mine ca să fiu fericită.

    Iartă-mă dacă ți-am răpit timpul. Scrisoarea asta este pentru mine, să nu uit niciodată cine m-a trezit.

    Monica V.”

     

    Discuția pe care eu am avut-o în studioul lui Mihai Morar m-a răscolit câteva zile. Nicio altă apariție a mea nu a generat atât de multe reacții extrem de puternice.

    Mă bucur din toată inima că mi-am dat voie să fiu vulnerabilă. Sunt extrem de recunoscătoare pentru fiecare mesaj pe care l-am primit, pentru fiecare comentariu pe care l-ați lăsat pe canalul Fain și Simplu!

    Am văzut multe sfere. Din ce în ce mai multe!

    Când realizezi că succesul vine din fiecare portiță pe care ți-o deschizi în inima ta, din fiecare pas pe care îl faci înăuntrul tău, din fiecare bătaie de inimă liberă de orice apăsare, totul devine simplu.

    În emisiunea lui Mihai am vorbit mult despre trenuri. Și despre gări. Despre ce trebuie să facem dacă ne-am urcat în trenul greșit și despre curajul de a pleca din gările nepotrivite. Fiecare om are trenul potrivit lui. Uneori, e suficient să fluture cineva un steag alb de pe peron, ca să-ți dai seama dacă trebuie să pleci sau ar fi trebuit să rămâi.

     

  • Ce facem în weekend? Recomandări pentru weekend-ul 24-25 aprilie

    Ce facem în weekend? Recomandări pentru weekend-ul 24-25 aprilie

     

    1. La ce ne uităm?

     

    „Bolt" este un film de animație cu de toate: umor, aventură, suspans și emoție.

    Aventurile lui Bolt și a celor doi prieteni ai săi, o pisică și un hamster, încep atunci când stăpâna lui, Penny, este răpită. Micuțul câine care în viața lui de zi cu zi este și personajul principal al unui serial, fuge de pe platourile de filmare pentru a o „salva”. Ce nu știe el este că, de fapt, superputeri are doar pe platoul de filmare, nu și în viața de zi cu zi.

     

    Cu toate acestea, câinele trece de la postura de super-erou fictiv la super-erou real. Așa înțelege că nu ai nevoie de superputeri pentru a fi erou!

     

    Filmul transmite valori foarte importante pe care fiecare om ar trebui să și le însușească: prietenia, loialitatea, curajul sau spiritul de sacrificiu.

     

    2. Unde putem să ieșim?

     

    La doar 15 km de centrul orașului București se află localitatea Mogoșoaia, care deține Parcul și Palatul Mogoșoaia. Domeniul este destul de mare și se pot face picnicuri, te poți plimba cu bicicleta, poți servi doar o înghețată sau vată pe băț sau poți face câteva poze în natură.

     

    Grădina Palatului este absolut superbă, iar o plimbare pe lângă lac este oricând binevenită. Priveliștea este una care îți va rămâne în minte mult timp după și cu siguranța vei vrea să te reîntorci. Pe lângă acestea, Palatul găzduiește și un restaurant cu o terasă, perfectă pentru zilele petrecute alături de cei dragi.

     

    Adresă: Str. Valea Parcului 1, sat Mogoșoaia; comuna Mogoșoaia

     

    3. Ce putem să vizităm?

     

    Dacă tot am amintit puțin mai sus despre Palatul Mogoșoaia, ne-am gândit să mai rămânem puțin aici și să-l vizităm. Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, bucătăria, casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții.

     

    Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu. Construcțiile impunătoare ascund multe povești străvechi, iar noi credem că este o lecție perfectă de istorie indiferent de vârsta vizitatorilor. 

     

    Adresă: Strada Valea Parcului nr. 1 Mogoșoaia, Telefon: +4021 350 66 18, E-mail: office@palatebrancovenesti.ro.

    Program de vizitare:

    Pentru perioada 01 nov-31 martie, programul va fi:

    Marți – Vineri 9.00-17.00,

    Sâmbăta și Duminica 10.00-18.00

     În perioda 01 mai – 31 octombrie:

     Marți – Duminică 10.00-18.00

    Tarife:

    – adulți: 6 lei;

    – elevi, studenți, pensionari: 3 lei;

    – persoanele cu handicap, preșcolarii, studenții la Arte: gratuit;

     

     

    4. Unde putem să mâncăm?

     

    Dacă vreți să luați masa într-un loc colorat, atunci vă recomandăm Bistro „Acuarela". Cu o curte frumos amenajată, plină de scaune colorate, umbreluțe la fel de colorate și multă voie bună, bistro-ul este o locație care te face să te simți ca acasă.

    Atmosfera prietenoasă, design-ul viu și detaliile atent alese te vor face să te reîntorci cu siguranță.

     

    Adresă: Strada Polonă Nr 40, București 030167

    Telefon: +40 745 662 889

    Program: Luni – Joi: 12.00 – 21.00

                   Vineri: 12.00 – 18.00

                   Sâmbătă – Duminică: 10.00 – 18.00

               

    5. Activități de făcut în casă:

    Jucați-vă cu copiii, orice! Recomandarea din acest weekend este „Care este originea?"

     

    Este un joc simpatic, care cu siguranță le va plăcea copiilor.Ne gândim la mai multe cuvinte și la originea lor… sau la origini care li se potrivesc. Fiecare spune câte o propoziție.

     

    Adultul spune: mierea vine de la… și copilul completează – de la albine.

    Elevul vine de la… școală.

    Laptele provine de la… vacă.

    Pâinea, apa, ploaia, lumina, muzica, oul… de unde vin? Haideți! E rândul vostru.

     

    Pentru mai multă inspirație, accesați:

     

    * articolele de pe blog – https://mirelaretegan.ro/antrenorul-parintilor/jocuri/

    * cărțile din colecția Jocurile Mirelei – https://www.magazinulzurli.ro/carti/jocuri-de-jucat

     

    6. Ce citim?

     

    Una dintre cele mai îndrăgite povești de copii este „Cei 3 purceluși". Personajele vor să-și construiască, fiecare, propria casă, însă pe drum întâmpină diverse obstacole. Exact ca în viaţă, există şi un personaj negativ, care încearcă să îi abată de la drumul lor: lupul cel rău.

     

    O pildă educativă, care transmite o morală importantă atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari: fii muncitor și ajută-ți prietenii la greu. Atunci când faci ceva, fă cât poți de bine!

     

    Puteți găsi Poveștile Zurli în Magazinul Zurli – https://www.magazinulzurli.ro/carti/povestile-zurli

     

    7. De neratat

     

    • Emisiunea pentru copii „Casa Zurli”​, în fiecare duminică, la ora 9:00, pe Antena 1.
    • „Antrenorul Părinților", în fiecare duminică, de la ora 11:00, la Europa FM sau pe site-ul www.europafm.ro și canalul de Youtube Mirela Retegan.
    • Spectacolul de duminică, 25 aprilie, de la ora 18.00- Iuti – „Prietenul la nevoie se cunoaște”: https://bit.ly/IutiZurli

     

    Bucurați-vă! Distrați-vă! Jucați-vă! Și spuneți mai des: „Te rog!”, „Iartă-mă!”, „Mulțumesc!” și „Te iubesc!”.

     

    #AntrenorulPărinților

     

    Photo by Nikola Saliba on Unsplash

  • Cântărește bine, ia cât poți duce!

    Cântărește bine, ia cât poți duce!

    Nu m-am gândit niciodată la semnificația acestei expresii: „cântărește bine”.

    Mi-am rupt șalele, la figurat, de fiecare dată când nu am cântărit ce pot duce. De fiecare dată când mi-am pus în spate desagă mai mare decât puteam să car, mi-am „rupt” mijlocul. Și, când îți rupi mijlocul, nu mai ești în echilibru. Stai încovoiat, aplecat sau chiar ajungi să te târăști, iar în situații extreme nici măcar asta nu mai poți. Când ți se frânge coloana, nu te mai poți mișca. Trebuie să te duci la cineva să ți-o repare și apoi, o bună perioadă de timp, nu mai ai voie să cari NIMIC.

    Să ai grijă de coloana ta e probabil cel mai atent mod de a avea grijă de tine. Pune în bagaje doar cât poți duce. Pune pe spatele tău doar cât poți căra. Nu lua mai mult decât ești în stare să susții. Din niciun punct de vedere.

    Cântărește bine, ia cât poți duce!
    Mănâncă atât cât îți pică bine.
    Bea atât cât poți să rămâi în control.
    Acceptă doar ceea ce ți se potrivește.
    Cară atât cât să nu-ți rupi mâinile.
    Taie de unde simți că e prea mult pentru tine.

    „E prea mult pentru mine”, „nu pot duce”, îți vine să spui de nenumărate ori. Dar se vor trezi alții, care știu mai bine, să spună: ba poți, îți spunem noi că poți!

    Tu știi că nu poți. Tu simți că e prea mult. Și, totuși, cedezi pentru că toți ceilalți cred că tu poți.

    Doar tu știi adevărul!

    Și, atunci, poți alege: să refuzi, iar ei să fie dezamăgiți trei secunde după care, oricum, se vor întoarce toți la viețile lor, sau să accepți să iei ceva ce e prea mult pentru tine și să-ți faci rău.

    De cele mai multe ori, alegem să ne facem nouă rău, ca să nu-i dezamăgim pe ceilalți.

    Gata! Ajunge! Să intre în viața noastră cântarul! Și, când te întreabă cineva de ce nu dai un răspuns, să-i spui simplu și clar: trebuie să cântăresc dacă e bun pentru mine și dacă pot duce.