Author: doina

  • Mulțumesc, Doamne, pentru vara asta!

    Mulțumesc, Doamne, pentru vara asta!

    Fuiuiuiiiiiiiiii!

    Abia acum, încercând să găsesc câteva fotografii, mi-am dat seama ce vară am avut.

    A fost pentru prima oară când, forțată de niște analize medicale, “nu mi-am mai bătut mintea”    (acum are altă semnificație această expresie) și mi-am ascultat sufletul.

    Doamne, câtă liniște mi-a adus. Câtă pace. M-am dus doar acolo unde am vrut, m-am întâlnit doar cu cine am simțit ca am nevoie și m-am bucurat de fiecare zi, secundă, om, floare,gâză, întâmplare, ocazie, moment.

    Cred ca vara 2024 mi-a adus cele mai multe conștientizări raportate la timp și spațiu.

    Au intrat în viața mea câțiva oameni noi, fooooarte frumosi, de care mă bucur tare. Am descoperit locuri noi, practici noi, tehnici noi pentru o viață trăită în armonie și împlinire pe toate planurile.

    Vă mulțumesc , vouă tuturor celor care ați făcut parte din vara mea: familie, prieteni, colegi, colaboratori, cunoscuți noi și vechi, oameni cu care am interacționat pe drumurile mele.

    Am făcut de toate. Am călătorit, am muncit, m am bucurat, am suferit, am râs, am plâns, am iubit, mi-a trecut, am căzut ( chiar la propriu), m-am ridicat ( și la propriu și la figurat).

    Am închis câteva uși, am deschis câteva ferestre, am îngropat niște morți, am eliberat câțiva îngeri.

    Am avut o vară fix cum e viața mea: plină cu de toate.

    Mulțumesc, Doamne, pentru vara asta!

    Te-am simțit de câteva ori făcându- mi cărare, de câteva ori Ținându-mi spatele si știu exact momentele în care m-ai luat în brațe să mă treci câte un hop.

    Am ajuns aici, împreună, începe un nou anotimp în viața mea. Vreau să te rog un singur lucru: stai cu ochii pe mine și o să știi tu mai bine, ce am nevoie.

    Te iubesc!!!

  • Te iubesc!

    Te iubesc!

    Te iubesc!

    Pe tine, cel care citești acest mesaj.

    Te iubesc, pentru că știu că ești un omuleț ca mine. Unul care încearcă, în fiecare zi, să facă alegerile bune pentru el, cu grija de a nu-i răni pe ceilalți.

    Te iubesc, pentru că știu că și în tine se zbat aceleași întrebări care răsună și în capul meu: cum, cât, ce, cu cine, încotro, până unde, de ce?!

    Te iubesc, pentru că știu că și viața ta, ca și a mea, e plină de provocări .

    Te iubesc, pentru că știu că și tu ai momente în care simți că ți-e greu, că ești singur, că nu mai știi încotro s-o apuci.

    Te iubesc, pentru că știu că și ție îți pare rău când faci și spui lucruri nepotrivite.

    Te iubesc, pentru că știu că și tu ești copilul unei mame și de fiecare dată când mă gândesc la mama mea, mă gândesc la toate mamele noastre.

    Te iubesc, pentru că știu că și la tine, ca la noi toți, stă pitit într-un colț de inimă, sufletul de copil.

    Te iubesc. Ți-am scris ție, cel care citești, pentru că astăzi am simțit, mai mult ca oricând, că suntem la fel: oameni trecători pe acest pământ.

    Te iubesc!

    Primește gândurile mele și amintește-ți ca nu ești singur. Noi suntem TOȚI. Cu unii ne întâlnim mai des, pe alții nu-i vedem niciodată față în față. Dar fiecare acțiune a mea te afectează și pe tine așa cum fiecare acțiune a ta ne afectează pe toți.

    Chiar dacă e greu să credem, un fir invizibil ne leagă în fiecare secundă.

    Te îmbrățișez, omule bun. Eu o să aleg mereu, să-mi amintesc că acolo, în inima ta e un suflet de copil care iubește jocul și povestea.

  • Casa Măriucăi – Borșa

    Casa Măriucăi – Borșa

    Ce faceți de Crăciun?

    Dacă vreți să sărbătoriți tradițional, fără prea multe bătăi de cap, alegeți Casa Mariucăi.

    E în Borșa și o să găsiți acolo o familie tânără, inteligentă și foarte harnică. Doi oameni și un copil care o să vă facă sărbătorile de neuitat. Se iubesc, au umor și disponibilitate macimǎ să ofere experiențe unice turiștilor lor.

    O știu pe Măriuca de câțiva ani. Am fost la ei și iarna și de Paște, am trimis oameni dragi la ea și vă asigur cǎ s-au simțit foarte bine.

    Nu știu ce pun oamenii aceștia în mâncare, în zâmbetul cu care încep fiecare zi, în soarele care încălzește vârful Pietrosu pe care îl ai în fața ochilor în fiecare clipă, dar la ei te simți “acasă”.

    Tradiție în cele mai bune condiții, excursii și recomandări pentru împrejurimi, servicii 200%.

    Am dormit în Casa Mariucăi 3 nopți și ne-am bucurat de toate bucatele tradiționale, de povești în jurul lespedii pe care se prăjeau scrijelele( un fel de cipsuri din Maramureș), de ore lungi de remi și discuții interminabile pe terasă.

    Ne-au făcut pachet la plecare, sticla de afinatǎ și bucata de slănină și ne-am promis cǎ ne mai întâlnim.

    Sigur o să revenim dar până atunci,profitați de recomandarea mea și puneți măcar o întrebare: 0773324935

    S-ar putea să vă alegeți cu niște prieteni pe viață.

    Mulțumesc, Timis Mariuca, Timis Ionel și Ionelucu . Vă aștept în București sǎ vǎ duc în restaurantele mele preferate.

    Măriuca, dacă aduci niște borcane cu ceva bun de la tine din cămară, o să se bucure toți colegii mei.

  • Dragostea e un câmp de flori

    Dragostea e un câmp de flori

    Dragostea nu e un câmp de luptă. E un câmp de flori, e un câmp magnetic. Acolo, oamenii care se iubesc se atrag, nu se resping.

    Dacă simţi că povestea ta merge greu, că aduni mai multe frustrări decât bucurii, înseamnă că ești pe un câmp minat. Și nu tu trebuie să verifici fiecare bombă, pe propria piele. Pirotehniștii sunt pregătiţi să dezamorseze relicvele războaielor de dinaintea ta .

    Tu nu ai de ce să numeri morţii bătăliilor trecute.

    Dacă, în loc să te trezești pe un câmp de margarete și maci, te-ai nimerit fix în mijlocul câmpului minat, înseamnă că nu ești într-un film de dragoste, ci într-unul de război. Dacă nu pleci, trebuie să știi că, la final, nu vine el cu inelul în dinţi, cu sticla de șampanie, într-o mână și cu un trandafir, în cealaltă.

    Dacă te-ai nimerit pe un câmp minat, rămâi fără mâini și fără picioare. Asta, dacă nu-ţi pierzi,capul, din prima.

    Bombele nu sunt focuri de artificii, rafalele de mitralieră nu sunt valuri de confetti, lacrimogenele n-au nicio legătură cu fumul pe care îl vezi pe ringul nunţilor, când dansează mirii.

    Dragostea nu e un câmp de luptă. Dacă ești într-o relaţie de iubire, pune armele jos. Dezbracă-te de armură. Lasă artileria grea, acasă și du-te pe câmpul de flori, cu tălpile goale și cu braţele deschise.

    La iubire, nu se merge ca la luptă.

    Chiar dacă e iubirea aia, pentru care ai putea chiar să mori.

  • Serenity Retreats – o adevărată oază de liniște

    Serenity Retreats – o adevărată oază de liniște

    Dacă spun „la țară”, care e prima amintire care îți vine în minte?

    Am petrecut câteva zile la țară, într-un reatreat din inima Olteniei, un loc de vis construit cu suflet pentru oameni.

    Campusul se numește Serenity- Retreats și este al minunatei Andra Pintican. Foarte mulți dintre voi cei din zona corporate, angajați și angajatori, o cunoașteți pe Andra ca fiind un foarte, foarte bun specialist în relațiile omului cu munca și cu tot ceea ce implică ea. Dincolo de asta, Andra este o femeie cu o experiență de viață fabuloasă, care ales să dea mai departe din lucrurile pe care ea le-a înțeles, le-a încercat, le-a testat.

    Andra și soțul ei Bogdan, au construit în comuna Măciuca, Jud. Vâlcea, acest loc unde ei locuiesc zi de zi împreună cu ai lor și în care pot veni să trăiască experiența de “la țară” o mulțime de oameni. În primul rând, în acest campus vin cursanții Andrei care se întâlnesc pentru tot felul de teme și subiecte, vin oamenii care participă în taberele ei și pot să vină oameni care nu fac parte din cele două categorii, dar care își doresc să trăiască pentru câteva zile la țară.

    Recomand acest loc!

    Oricui. Dar eu, din sufletul de mamă, îl recomand în primul rând, familiilor cu copii care nu prea au “la țară”. Mă uitam la fetița Andrei care are 5 ani și care aleargă de dimineața până seara până în vârful dealului și până la poalele lui, desculță prin iarbă și pe pietre, bucurându-se de fiecare frunză, de fiecare fir de iarbă. O să găsiți în curtea lor de la rațe până la măgari, o mulțime de suflete. Regula casei este să nu omori nicio vietate. Dacă vezi un greiere și te sperie, o chemi pe Andra și îl duce de acolo.

    M-am împrietenit cu măgari, capre, căței, găini, dar mi-am creat o relație specială cu Aristotel, cocoșul familiei care, la 4:40 îți amintește că ai primit cadou de la Dumnezeu o nouă zi și bine ar fi să profiți de ea cat mai repede!

    Aș putea să vă spun multe despre experiența pe care am trăit-o acolo, dar pot să vă asigur că merită să intrați să căutați, să sunați, să întrebați, să aflați tot ceea ce vă interesează, să nu vă temeți să identificați toate nevoile și să puneți întrebări despre ele. Andra este o gazdă absolut minunată și, cu siguranță că dacă ajungeți în curtea ei, n-ați ajuns doar pentru o împrietenire cu animalele din ogradă. Bogdan îți dă un sentiment de siguranță că, orice problemă apare, el are în buzunar o rezolvare, iar micuța Sibel este un partener de joacă absolut minunat, care abia așteaptă să aibă curtea plină de colegi cu care să sară în trambulină, să se zbenguie sub instalațiile de irigație, să inventeze jocuri de rol despre extratereștri care pot să apară, pur și simplu, în viețile noastre și cum gestionam întâlnirea cu ei.

    În fiecare seară, soarele apune deasupra campusului și spectacolul apusului este ceva unic, n-ai cum să-l ratezi. Focul de tabără și atmosfera create de gazdă pot să fie, în sine, o experiență minunată – și mă opresc aici cu toate lucrurile pe care puteți să le faceți, să le simțiți, să le experimentați în acest loc. Ca s-o citez pe Andra, nu vă așteptați la șapte stele, o să fiți la țară, fără pretenții prea mari.

    Andra este modestă, dar eu pot să vă asigur că am dormit – vă spun despre experiența mea personală – într-o căsuță foarte frumoasă, cu accesorii, plină de istorie și simboluri, într-un pat cu o saltea perfectă, pe niște perne minunate, cu o baie în cabană, în care am putut fără probleme să mă spăl și să mă bucur de intimitate, iar prispa căsuței a fost cel mai bun loc pentru mine să citesc și să mă bucur de liniștea pe care o caut de ceva vreme.

    Dacă sunteți în căutarea unui rost în viață, recomand taberele Andrei. O să vă ajute foarte mult să vă întoarceți puțin la cine sunteți, de unde ați plecat și, de fapt, unde vreți să ajungeți. Dacă nu știți să faceți asta, vă va ajuta să vă activați GPS-ul inimii și să vă puneți singuri destinația de la A la B. O să plecați de-acolo cu câteva instrumente extrem de importante care o să vă schimbe complet perspectiva asupra felului în care priviți viața, relațiile, visele.

    Vă mulțumesc, Andra, Bogdan și, mai ales, mulțumesc, Cibel, pentru că m-ați făcut să mă simt acasă! Vă mulțumesc pentru invitația de a veni oricând să stau pe iarbă la voi și să mă bucur de apusurile absolut spectaculoase, așa cum se vede el din curtea voastră!

    Am mai câștigat un “ca acasă “.

  • Un loc de neratat: Cascada Vălul Miresei

    Un loc de neratat: Cascada Vălul Miresei

    Am o recomandare pentru voi, puneți pe listă pentru o excursie : Cascada Vǎlul Miresei.

    E in comuna Răchițele, Jud. Cluj, la 15 min de Huedin, ușor accesibilă și absolut SPECTACULOASĂ.

    Am ajuns zilele trecute acolo și mi am făcut timp să mă așez câteva minute și să mă bucur de această minunăție.

    Legenda locului spune că în vremuri de mult apuse, o mireasă a căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada.

    Se pare cǎ voalul ei a rămas agățat pe stânci.

    Mirele , părinții , nuntașii au plâns zile la rând, până când din lacrimile lor s-a format o cascadă.

    România are locuri fantastice si oameni minunați. Trebuie doar să ieșim din spațiul nostru și să le descoperim.

  • Tu ești propriul tău judecător!

    Tu ești propriul tău judecător!

    Alegerile pe care le faci pentru viața ta, pentru sufletul tǎu, nimeni nu are dreptul să le judece. Nu există un tribunal în fața căruia tu să prezinți dosarul vieții tale. Nu există niciun judecător care să stea cu ciocănelul în mână și să elibereze sala, atunci când oamenii fac prea multă gălăgie în jurul tǎu.

    Nu există niciun judecător care să dea o sentință, în ceea ce te privește.

    Oamenii pot să judece legile pe care le fac aici alți oameni, pentru a putea conviețui în armonie și echilibru, dar oamenii nu au dreptul să judece sufletele celorlalți oameni.

    Alegerile pe care noi le facem, cu sufletul, ne aparțin sută la sută și suntem singurii care pot spune dacă au fost bune sau mai puțin bune.

    VERDICTUL NE APARȚINE! SINGURI NE CONDAMNĂM PENTRU ALEGERILE NOASTRE SAU NE ACHITĂM.

    Tu ești judecătorul tău! Singura sentință definitivă și irevocabilă tu ți-o dai, la sfârșitul vieții. Atunci vei spune dacă, pentru tot ceea ce ai făcut în viața asta, ești vinovat sau nevinovat… de fericirea sau nefericirea ta.

  • Nu-i pedepsi pe cei care te iubesc din cauza celor care nu o fac!

    Nu-i pedepsi pe cei care te iubesc din cauza celor care nu o fac!

    Nu-i pedepsi pe cei care te iubesc din cauza celor care nu te iubesc.

    Ştiu, există în toate un echilibru. Dar asta parcă mi se pare cea mai incorectă dintre toate echilibrele dezechilibrate ce se pot vedea cu ochiul liber.

    Avem tendința de a ne răzbuna pe cei care ne iubesc, pe cei care ne sunt acolo, în toate momentele, din cauza celor care ne fac zilele cenuşii. În loc să îi eliminăm pe cei care ne strică ziua, viaţa, treaba, ne răzbunăm fix pe cei care ne iubesc aşa cum suntem, cu bune şi cu rele. În loc să ne oglindim frumos în ochii ce se uită cu dragoste la noi , preluăm privirea rece din ochii de gheaţă şi o dăm mai departe.

    Uneori căldura pe care o găsim dincolo topeşte gheaţa şi inima noastră îşi aminteşte cum e să fie iubită. Alteori, gheaţa e atât de groasă încât le e greu şi celor mai înfocaţi ochi să o pătrundă. Dar, până la urmă, reuşesc. Cu puţin ajutor din partea noastră.

    Când cineva îţi îngheaţă inima, lasă pe altcineva să ţi-o dezgheţe. Nu îngheţa şi tu inimi la rândul tău.

    Când cineva nu te iubeşte, lasă pe altcineva să îţi dea toată dragostea din Univers, nu îţi retrage şi tu iubirea de peste tot.

    Echilibrul putem să ni-l facem noi. Punem în balanţa noastră ce vrem şi cât vrem. Şi când cineva pune în balanţa lui indiferenţă, neiubire, neimplicare, neasumare, ideal ar fi să nu ne apucăm să golim toate balanţele din jurul nostru în care oamenii care văd frumosul din noi au pus iubire, răbdare, înţelegere, afecţiune.

    Din cartea iubirii, aceasta este lecţia echilibrului: nu-i pedepsim pe cei care ne iubesc din cauza celor care nu ne iubesc.

  • Tot ceea ce facem se întoarce la noi, într-o formă sau alta!

    Tot ceea ce facem se întoarce la noi, într-o formă sau alta!

    Tot ce faci, bine sau rău, ajunge la cineva, care îl trimite înapoi și direct sau indirect, ajunge din nou la tine.

    Acțiunile noastre reacționează ca un bumerang.

    Ce trimiți, aia ți se întoarce .

    Nu împrăștia discordie .

    Nu arunca vorbe de ocară asupra nimănui.

    Nu-ți da cu părerea despre nimeni, doar pentru că ai senzația că ai dreptul.

    Nu răni, nu jigni, nu eticheta, nu transmite mesaje negative in Univers, despre nimeni.

    Toate vin înapoi. Într-o formă sau alta.

    Raspunde la orice întrebare, așa cum ai vrea să ți se răspundă tie. Nu face risipă de energie ca să fii cinic, sarcastic, malițios, urâcios, rău.

    Folosește energia ca să spui cuvinte frumoase și sa faci lucruri bune.

    Bine Faci, Bine Primești, Bine Găsești!

    Pe cuvânt.

    Încerc asta în fiecare zi. Uneori îmi iese mai mult, alteori mai puțin. Dar nu renunț. Vreau ca binele pe care-l fac celorlalți să aibă proporția cea mai mare în tot ceea ce fac eu, în fiecare zi.

    Din ce în ce mai bine.

    Ceea ce va doresc și vouă.