Când dau autografe pe cărțile mele pentru părinți, dacă sunt copiii de față, fac un joc pe care ei îl adoră. Fac o inimioară și întreb copilul: 
– Cum o cheamă pe mami? 
El răspunde și scriu numele mamei. Pun semnul + și întreb: 
– Cum îl cheamă pe tati? 
Îi scriu și lui numele. Sub cele două inimi pun = și fac inimioare cu numele fiecărui copil din familie.

Copiii care stau la rând pentru autografe abia așteaptă acest moment! Repetă numele părinților, sunt emoționați.
La Paris, pe o carte, desenez inimioara pentru mamă și întreb: 
– Fac o inimioară și pentru tati?
Mama și fiica au răspuns în același timp: mama NU, fetița DA.
M-am uitat la mamă, avea o privire rece și hotărâtă. Fetița, timidă, avea o privire plină de speranță.

Am privit-o pe mamă în ochi cu toată dragostea și am desenat inimioara. 
– Cum îl cheamă pe tata?, întreb copila. 
S-a grăbit să îmi răspundă. Apoi am pus pixul jos și i-am povestit micuței: 
– Într-o zi, mama și tatăl tău s-au întâlnit și și-au dat seama că au împreună cel mai mare vis: să facă o fetiță care să fie cu părul blonduț, cârlionțat, cu ochii de căprioară, cu zâmbetul acesta minunat. O fetița bună și iubitoare! Ce crezi? Visul lor s-a împlinit? 
Și fetița a zis un DA! din toată inima. 
– Apoi, mami și tati și-au mai pus o dorință: să fie fetița lor fericită, indiferent cât timp vor rămâne mami și tati să locuiască împreună. Ești fericită? S-a împlinit visul lor? 
Și fetița a zis un DA! hotărât.
Mama, cu cât asculta mai mult din povestea lor spusă de mine, se relaxa și lăsa zâmbetul să i se așeze pe chip. Cei câțiva zeci de oameni de la coadă nici nu respirau.

– Copiii au nevoie de poveste! Așezati orice întâmplare într-o poveste. N-o inventați, pentru că ea există. Am spus eu ceva ce nu s-a întâmplat?
– Nu, exact așa a fost, mi-a spus mama, dar n-aș fi crezut că poate să fie atât de simplu. Vă mulțumesc!

Poveștile sunt la fel de simple ca viața noastră. Noi suntem cei care complică lucrurile.

Am multe astfel de povești în noua mea carte. Pentru că eu cred că, dincolo de parenting și teorii, ne dorim să creștem copii care să țină minte lucrurile frumoase din povestea noastră. Să țină minte intențiile și rezolvările, să nu ne blocam în probleme, ci să le tratăm ca pe niște ocazii de găsit soluții.

„Dincolo de parenting și teorii” – o carte care îți deschide mintea și îți dă încredere să fii părintele de care are nevoie copilul tău, nu tiparul desenat de societate.
Fiți părinți curajoși! Copiii voștri au nevoie de părinți buni, nu de părinți perfecți!

Cartea poate fi comandată aici:
https://bookzone.ro/carte/dincolo-de-parenting-si-teorii-mirela-retegan-bkz

Ce faci? Te-ai împiedicat de un om care ți-a creat neplăcere? Ai călcat greșit într-o situație? Te-ai nepotrivit cu oameni și locuri?
Ok. Amintește-ți ce faci atunci când îți iese o groapă în drum. Poate ai văzut-o și o ocolești la timp. Dar poate nu ai văzut-o și ai căzut în ea. Ieși de acolo și du-te mai departe! 
Dacă ai observat-o în ultimul moment, te oprești în fața ei, o cântărești din ochi și, de cele mai multe ori, o sari.

Așa ar trebui să facem și cu situațiile care ne pun la încercare emoțiile: să le sărim.

Rămânem prea mult în gropile ce ne-au ieșit în cale. Dăm prea multă atenție oamenilor care ne sâcâie, ne deranjează. Dăm prea multă atenție situațiilor jenante.
Ce ar fi drumul, dacă ne-am bloca în fiecare groapă? Avem capacitatea de a le lăsa pe toate în urmă și de a merge mai departe. Trebuie să fie tare urâtă groapa, ca să stăm prea mult timp în ea. 
Dacă „groapa” nu ți-a luxat glezna sau nu ți-a rupt mașina în două, ridică-te și mergi mai departe. Dacă o vezi la timp, fenteaz-o.
Imaginează-ți un grup din care faci parte, o grupare, o comunitate. Ești acolo cu un scop. Și, totuși, anumite situații, anumiți oameni îți distrag atenția, te deranjează. Pentru ce ești acolo? Ca să îi schimbi pe ei? Ca să le atragi atenția asupra felului greșit în care acționează? Ca să-i educi?
Nu. Ai acolo propriile scopuri, propriile motive. Cel mai sănătos ar fi să te concentrezi pe motivul pentru care ești în acel context și să ignori persoanele respective. Nu e ușor. Dar nici imposibil.
 

Ce ar fi drumul nostru dacă ne-am opri la fiecare groapă, încercând să o umplem cu pietre, nisip, să o certăm, să o transformăm?… Nu. Dacă nu suntem lucrători în domeniu, nu e neaparat treaba noastră. 
Sari peste oamenii și situațiile neplăcute! Nu consuma timp și energie întrebându-te de ce sunt ei așa. Mai bine încearcă să afli ce te deranjează și ce ai de făcut data viitoare ca să nu mai ajungi în astfel de situații.
Știu că suntem învățați să strângem din dinti și să ne prefacem că e totul în ordine. Strânge din dinți ca să faci cea mai frumoasă săritură peste situație! Acela va fi cu adevărat succesul tău: să treci peste, fără să lași să te afecteze lucrurile a căror rezolvare nu depinde de tine.

Până unde poți?

Să nu permiteți nimănui să vă spună că nu puteți. Puteți orice! Nu simplu, nu ușor, nu peste noapte.

Le mulțumesc tuturor oamenilor cu dizabilități pe care i-am întâlnit în ultimul an, voi mi-ați dat putere să fac lucruri de care eram convinsă că nu le pot face! Am văzut la voi cum voința învinge neputința și am putut!

Ultimul an a fost pentru mine miraculos: primul an în care am învățat să schiez, primul an în care m-am trezit la 4 dimineața ca să văd un răsărit de pe Tâmpa, primul an în care am făcut un traseu montan!

Pentru fiecare pas am murit și am reînviat. De fiecare dată mai tânără, mai încrezătoare în tot ce pot!

Corpul, sufletul și mintea – doar asupra lor noi putem să avem control 100%. Sunt singurele instrumente care ne aparțin cu adevărat. Toate celelalte pe care le deținem aparțin lumii, universului, și nu avem nicio garanție că le putem păstra până în ultima zi a vieții.

Dar mintea, corpul și sufletul rămân cu noi până în ultima clipă! Și e în puterea mea dacă îmbătrânesc într-un corp obosit și inert sau într-un corp care să mă susțină, să mă ajute să fac tot ce am nevoie.

E în puterea mea să aleg dacă îmbătrânesc cu o minte uzată, plină de gânduri temătoare, o minte uitucă și iscoditoare sau într-o minte care prin tot ce gândește e de partea mea.

E în puterea mea dacă îmbătrânesc cu un suflet de care am legat multe pietre de moară, în care am adunat toate fricile, nefericirile și frustrările sau îmbătrânesc cu un suflet viu, ușor, care împraștie iubire și bucurie în fiecare secundă.

Eu am ales să merg prin viață cu un suflet ușor, o minte înțeleaptă și un corp care să mă susțină. Mă antrenez pentru asta în fiecare zi. Iar timpul care îmi rămâne îl dedic descoperirii minunilor acestei lumi: natură, oameni, locuri. Și folosesc toate revelațiile și informațiile pe care le descopăr ca să dau înapoi lumii din frumosul pe care l-am primit. După ce l-am trecut prin inima mea!

Ne miră schimbarea oamenilor din viața noastră. Asta, deși privim în oglindă și vedem schimbările de pe chipul nostru.

Ne surprind schimbările de situație, deși simțim schimbările corpului nostru în fiecare pas.

N-ai nicio șansă să rămâi aliniat cu lumea dacă tu nu te schimbi odată cu ea. Copiii noștri se schimbă, părinții noștri se schimbă, clima, anotimpurile, regimurile politice, tehnologia… toate se schimbă!

Ca să ținem pasul cu toate schimbările din afara noastră și din corpul nostru, trebuie să ne schimbam și noi felul în care ne raportam la ele.

Îndrăznește! 

Să te schimbi nu înseamnă să trădezi ce erai și în ce credeai ieri. Să te schimbi înseamnă să fii onest cu cine ești și ce crezi astăzi.