– Ce sunt, pentru tine, oamenii cu care lucrezi? Angajații tăi sau familia ta?, m-a întrebat Ilinca în podcast-ul #teascult.
– Nu mi-a plăcut niciodată să consider angajații – familie. Cred în diferența dintre cele două categorii: familia ți se dă și e a ta până la sfârșitul vieții. În familia ta sunt oameni cu care poate nu ai nimic în comun, oameni care nu rezonează cu valorile tale. Unele familii sunt armonioase, altele nu. Dar acolo te-ai născut, acel grup format la un moment dat alcătuiește ceea ce societatea numește Familia.
Angajații îi alegi. Ei trebuie să se potrivească valorilor și credințelor tale. Ei vin lângă tine să te susțină în misiunea, în demersul tău. Sunt oameni care rămân lângă tine lungi perioade de timp, alții care pleacă și poate niciodată nu mai auzi nimic de ei.
Angajații mei nu sunt familia mea.
Ei sunt Lumea Mea!
Eu cu ei trăiesc. Cu ei petrec cea mai mare parte a timpului. Pentru ei eu reprezint și șefa, și prietena, și siguranța, și susținerea. Sunt coach, trainer, psihoterapeut, partener de distracție și umăr de plâns. Eu cu mama și cu fiica mea mă văd de câteva ori pe an. Cu angajații mei mă văd câteva ore bune, în fiecare zi. Cu ei plâng, râd, mi-e frig, mi-e greu.
Nici dacă ne punea cineva să juram că o să fim la bine și la greu împreună n-am fi fost așa uniți!
Dar rămâne acea înțelegere nevorbită – că omenia, respectul și susținerea sunt cele mai importante atribute ale grupului.
Mulțumesc, Ilinca Vandici pentru că, adresându-mi această întrebare, ai făcut atât de simplu lumină în acest gând pe care îl aveam de multă vreme.
Angajații mei nu sunt familia mea, dar sunt sigur lumea mea cea mai frumoasă!
Am atins multe aspecte în discuția cu Ilinca, iar tema familiilor monoparentale a lăsat cu ochii în lacrimi toată lumea din încăpere. E multă durere acolo unde părinții se despart și nu au grijă de sufletele copiilor.
Aici găsiți toată discuția. Nouă ne-a plăcut mult. Sper să va tină cu zâmbetul pe buze și din când incand să Spuneti “a-ha!”
