Author: doina

Orice copil are dreptul
Când spun că-mi plac bărbaţii taţi şi femeile mame, nu mă refer la drepturile unora sau la drepturile celorlalţi. Mă refer la drepturile copiilor. Pentru că orice copil are dreptul să aibă un tată fericit şi o mamă fericită.
- orice copil are dreptul să aibă o mamă mulţumită de ea ca femeie şi fericită în relaţia în care e;
- orice copil are dreptul la un tată care să iubească şi pe altcineva din toată fiinţa lui şi să simtă fericirea în braţele cuiva;
- orice copil are dreptul la o mamă care se descurcă singură în viaţă şi nu trebuie să atârne de niciun braţ sau de niciun certificat de căsătorie ca să-i asigure lui un acoperiş şi o pâine pe masă;
- orice copil are dreptul la un tată care să ştie să facă orice şi care, dacă Doamne fereşte!, trebuie să-şi crească singur copilul din orice motive, nu trebuie să aducă repede pe cineva în casă pentru treburile “femeieşti”;
- orice copil are dreptul la un părinte odihnit şi relaxat, dispus să-l asculte şi să se joace cu el;
- orice copil are dreptul la o mamă care visează la o viaţă mai bună pentru ea şi copiii ei;
- orice copil are dreptul la un tată care să-şi facă timp pentru el;
- orice copil are dreptul la o mamă care vrea să fie frumoasă pentru ea şi pentru oricine, o mamă care se îngrijeşte, se îmbracă frumos şi merge dreaptă şi cu privirea în soare printre oameni;
- orice copil are dreptul la un tată puternic, liber să-şi manifeste bărbăţia şi nu emasculat de o femeie care ştie mai bine decât el ce şi cum trebuie făcut;
- orice copil are dreptul la o mamă liberă să-şi refacă viaţa dacă nu mai este fericită în relaţia ei;
- orice copil are dreptul la un tată care mai poate să se îndrăgostească şi după ce s-a despărţit de mama copiilor lui;
- orice copil are dreptul la o mamă care să nu-l oblige să-i iubească pe ceilalţi din viaţa ei;
- orice copil are dreptul la un tată care să-i lase libertatea de a se ataşa sau nu de oamenii din preajma lui;
- orice copil are dreptul la doi părinţi fericiţi. Împreună sau separat. Dar care să rămână toată viaţa părinţii lui.
7 May 2015
Am facut un copil grozav

“Am fācut un copil grozav” – e tot ce-ar trebui sā-și spună doi pārinți atunci când se întâlnesc. Un copil este grozav dacă fiecare jumătate de părinte își face partea lui de grozăvie. Am facut un copil grozav e despre amândoi. Niciodată un părinte nu va spune asta din tot sufletul dacă știe că nu a contribuit și celălalt. Pentru că e singura lucrare pe care nu o putem face singuri. E muncă de echipă.

“Noi doi am facut un copil grozav”. Cam asta ar trebui să fie replica folositā de cei doi pārinți. Sigur cā sunt copii buni fācuți de mame singure, sunt copii buni crescuți de tați care și-au asumat asta. Dar copiii grozavi se fac în echipă. Pentru cā acei copii sunt întregi. Nu au niciun motiv sā lase privirea în jos. În viața lor și mama și tata și-au făcut treaba. Fiecare pe-a lui. Și dacă părinții pot sta cu capul sus și pot spune din tot sufletul: am făcut un copil grozav, însemnă că și copilul va spune – “am parinți minunați”. Nu trebuie să spună: “am o mamă superbă, dar un tată care nu s-a implicat prea mult. Sau am un tată puternic, dar mama a cam lipsit de la niște lecții importante din viața mea.”

“Am făcut un copil grozav “ este replică de spus în doi ca să stea în echilibru. Altfel va șchiopăta mereu chiar dacă o știe doar cel care o susține să meargă și-așa.

6 May 2015
Magazinul cu lucruri gratis

În cea mai tristă perioadă din viața mea făceam cea mai veselă emisiune pentru copii.

Au fost vremuri în care câștigam 300 de euro și grădinița Mayei costa 250. De euro. Nu mă întrebați cum m-am descurcat. Nimeni nu a știut cu adevarat cum au stat lucrurile. Și cu atât mai puțin copilul.

Pentru că nu aveam bani am inventat un MAGAZIN CU LUCRURIGRATIS.

– Mama, dacă tu rămâi fără muncă și noi rămânem fără bani, din ce am putea să trăim? Am putea să murim de foame?

– Maya, sunt atâtea moduri de a face bani. Dacă suntem sănătoase, orice lucruri se rezolvă. Nu există niciun motiv să murim vreodată de foame.

– Dar ai văzut că pe Hansel și pe Gretel tatăl lor i-a lăsat în pădure pentru că nu mai avea ce să le dea de mâncare…

– I-a lăsat în pădure pentru că mama lor vitregă nu îi iubea și pentru că tatăl lor nu a reușit să fie suficient de puternic încât să o lase în pădure pe ea. Copiii ar fi putut să mănânce frunze și rădăcini și fructe, sigur n-ar fi murit de foame. Natura ne oferă destule variante cât să ne țină în viață dacă suntem suficient de determinați.

– Și dacă totuși rămâi fără serviciu, cum am putea să facem rost de bani? Ar trebui să cerșim?

– Mami, dacă vreodată, prin absurd, am ajunge în situația asta, eu cred că n-ar trebui să cerșim. Cred că am putea face un program de spălat parbrize în intersecții, pe versuri hip hop, ne-am îmbrăca în trening, cu șepci cu cozorocul într-o parte, am învăța câteva mișcări de mâini și picioare și am face spectacole la semafor. Oamenii ne-ar da banii pentru că le spălăm mașinile, dar și pentru că le facem zilele mai frumoase

I-am văzut strălucirea din privire, de parcă atunci, pe loc, ar fi vrut să rămânem fără bani și să punem planul ăsta în aplicare. Și m-am gândit atunci că n-ar fi deloc rău să-i îndeplinesc visul, așa că am deschis pentru ea MAGAZINUL CU LUCRURI GRATIS, un magazin în care marfa să nu se termine niciodată. Dragoste, jocuri, vorbe, cântece, povești, dansuri, plimbări – trebuie doar să întind mâna pe raft, să iau și să ofer.

Nu am încărcat-o niciodată pe Maya cu problemele mele, indiferent că au fost materiale sau de sănătate. Cele sufletești le-am ținut cât mai departe de ea. Nu m-am plâns niciodată în fața copilului (oricum eu mă plâng foarte rar). Nu am avut întotdeauna bani, nu mi-am permis tot timpul să-i ofer ceea ce ar fi vrut ea. Uneori nu am avut bani să-i ofer nici ceea ce aș fi vrut eu. Am încercat să nu-mi vadă tristețea de pe chip pentru că știam că eu sunt soarele și aștepta de la mine lumină. În perioada în care sufeream după despărțire, plângeam în mașină între două întâlniri. Mi-a fost greu să gestionez situația la început, apoi m-am setat pe pilot automat. Nici măcar nu mai depuneam un efort pentru asta. Eram veselă și serioasă atâta vreme cât eram în prezența ei, iar după ce rămâneam singură în mașină începeam să plâng în hohote. Dădeam radioul la maximum ca să pot să urlu și o țineam așa până la prima întâlnire. Apoi îmi ștergeam lacrimile și îmi puneam pe față zâmbetul larg, gata pentru o discuție simpatică despre cine știe ce petrecere sau eveniment. În cea mai grea perioadă a vieții mele, făceam emisiunea ZĂPĂ la radioul pentru copii. Mă ascundeam în emisie sub birou ca să pot să-mi plâng durerea și, cu două minute înainte să înceapă emisiunea, mă așezam pe scaun în fața microfonului, rugându-i pe cei din regia de emisie să nu-mi lase nici măcar două secunde libere, ca să nu mă apuce plânsul și să nu mă mai pot opri. Dar nu s-a întâmplat niciodată. Emisiunea dura două ore în care nimeni, nici măcar eu, n-aș fi crezut despre vocea de la radio că trăiește cea mai mare dramă din viața ei.

I-am dat Mayei tot ce am avut eu bun. Nu i-am dat nicio grijă, nicio tristețe, nicio nemulțumire, nicio frustrare, nicio obligație. Nu i-am dat nicio temere. Copilul meu știe că are dreptul să-și dorească orice, știe că poate să viseze cât mai departe și că unele lucruri nu au nevoie de bani. Iar cel mai mare dar al meu pentru ea va fi întotdeauna cheia Magazinului cu lucruri gratis. Îl aveti fiecare dintre voi în minte. Nu trebuie decât să vă amintiți să vă jucați. Și dacă inspirația vă lasă în pană intrați pe site-ul Zurli.ro. Am pus acolo o grămadă de idei. Gratis.

6 May 2015
Minunile mele se nasc in luna MAI

Atunci când mi-am dorit sā fac un copil m-am gândit că ar fi frumos să-l fac primăvara când totul este înflorit. Nu știu cum a ajuns informația asta în Univers, dar mie toate minunile mi se întâmplă în luna mai.

În 2001 s-a născut Maya, în 2010 s-a născut Gașca Zurli și anul acesta în 2014 se va naște cel mai mare și mai frumos spectacol pentru copii produs la Sala Palatului.

Se pare că trebuie să mă obișnuiesc cu anii speciali în care nasc în luna mai. Și toată luna mă lupt cu bucuria și emoția și nesomnul și frământările, întrebările, pregătirile unei nașteri. Am un prieten care povestește că atunci când a venit pe lume baiețelul lui și s-a uitat la mogâldeața aceea înfașurată și nu știa de unde să o apuce s-a gândit că e un nou proiect. Și că orice proiect trebuie apucat de undeva și descifrat. Și-a început proaspătul tătic să citească, să caute, să afle și să înțeleagă proiectul. Încă lucrează la el pentru că un copil este un proiect care nu se termină niciodată si trebuie updatat permanent.

Asemeni lui și tuturor părinților din lume eu îmi duc proiectul din 2001 mai departe, anul acesta îi fac și buletin iar celalalte proiecte vin ca bulgărele de zăpadă după mine atrăgând altele și altele și altele.

Anul acesta nasc în luna mai tripleți. N-am crezut că o să mi se întample asta. Dar dacă așa mi-a dat Doamne Doamne pot să spun doar – mulțumesc. Prima carte cu Gașca Zurli reprezentată prin desene, Zboară, Zboară, Vrăjimăturică, cd-ul cu jocuriAtențiune, Accelerăm! la editura Litera si Super Show-ul cu Gașca Zurli de la Sala Palatului.

Acești 3 copii ai mei au foarte mulți părinți spirituali. Să-I vedem respirând aerul străzii și o să facem niște botezuri de să răsune chiuiturile și să spună numai de bine toate ursitoarele. Si-o să fiți toți invitați ca la botezurile mari de copii de împărați. Si ce-om mai cânta, si ce-om mai juca!

Pentru că minunile mele se întâmplă în luna MAI.

4 May 2015
Forbes Heroes: Mirela Retegan

3 May 2015
Fii zana copilului tāu. Lasa-i pe ceilalți să-i fie profesori.

Nu minimalizez rolul tatălui în viața copiilor, chiar cunosc între prietenii mei cațiva tătici care își merită titlul de părinți, dar vorbesc din experiența mea de mamă și din ceea ce realitatea îmi arată în fiecare zi. Într-unul dintre spectacole am întrebat de pe scenă o sala de vreo 1000 de copii și adulți :

– Cine are întotdeauna o soluție pentru orice problemă aveți voi?

– Mamaaaaa, au strigat într-un glas toți copiii din sală.

Rāspunsul a fost atât de evident încât i-a făcut să zâmbească înțelegător pe tăticii prezenți și aprobator pe mămicile din sală.

În mintea copilului tău, tu MAMA ești soluția de primă și ultimă instanță.

Am înțeles asta destul de devreme. Toți ceilalți pot să fie problema, tu, MAMA ești SOLUȚIA.

Societatea, prin toți “profesorii” ei o să-l învete: cum să se îmbrace, cum să se poarte, ce să manânce, cum să mănânce, unde să invete, ce să învețe, cum, cu cine să se întâlnească, pe cine să placă, pe cine să voteze, de cine să se despartă, ce sa facā și mai ales ce să nu facă. Toate acestea sunt alegeri pe care copilul meu si-al tău le va lua în funcție de toți factorii din jurul lui. Factori care se schimbă de la o vârstă la alta, de la un loc la altul, dintr-un moment în altul. Un singur lucru rămâne constat în viața lui – rolul pe care tu, mama, îl ai.

Aș vrea să fiu și să rămân pentru copilul meu Zâna din viața lui. Aș vrea să știe că la mine se află bagheta magică și că oricând, eu voi putea să-i aduc liniștea. Oricând va gasi la mine înțelegere și acceptare. Destul o să-l pună la punct toți ceilalți. Destul o să-l judece și o să-i dea note. O să-i pună etichete, o să-i dea diplome sau o să-l treacă la restanțe. Destul o să hotărască tot lumea cât e de bun sau de nebun, cât știe și cât poate. Eu trebuie doar să-l iubesc și să fac magie cu inimioara lui. În mijlocul inimii lui să fie casa mea. Acolo să găsească întotdeauna locul cel mai sigur din lume. Sunt și voi rămâne toată viața și dincolo de ea, mereu, Zâna copilului meu.

30 April 2015
Scrisoare de la o mama buna catre o mama vitrega

Draga mea,

Am scris multe scrisori în viața mea. Asta mi se pare cea mai grea pentru că tot ce spun eu poate fi interpretat. Aș fi preferat să-ți spun toate lucrurile la o cafea, dar din păcate între noi nu e loc nici măcar de un pahar cu apă. Au avut alții grijă să umple locul cu mizerii în așa fel încât să fie siguri că nu vom găsi bucățica aceea pe care să ne întâlnim.

 Dragă parteneră actuală a fostului meu soț. Singurul motiv pentru care îți scriu este timpul pe care copilul meu îl petrece cu voi.Si pentru că bărbatul care astăzi e al tău a fost mulți ani al meu, înclin să cred că puiul meu stă mai mult cu tine decât cu voi și cu atât mai puțin cu el. Pentru că îmi iubesc copilul mai mult decât îl urăsc pe el, pentru că vreau binele lui mai mult decât vreau răul vostru, îmi fac timp să ți spun câteva lucruri pe care aș vrea să le știi. Eu sunt mama lui și fiecare zi pentru mine e o nouă zi din viața lui indiferent dacă e cu mine sau nu. Când o să ai un copil pentru că tu ai ales asta, mă vei înțelege că pentru o mamă nu există pauză. Nu există zile în care copilul e cu mine și zile în care e cu voi. Eu sunt într-o gardă permanentă. Eu sunt într-un consemn permanent așa. Cum sunt cei care apără securitatea unei țări. Sunt la datorie pentru tot restul vieții. Dacă e nevoie de mine pentru el, eu las tot, vând tot, schimb tot. Povestea cu custodia comună e doar pentru că trebuia reglementată periodicitatea vizitelor și programul fiecăruia. Dar dacă voi plecați trei săptămâni, la întoarcere vă recuperați zilele din agendă. Eu dacă e nevoie să rămân un an nu calculez zilele de custodie comună de care trebuia să mă bucur. Dacă voi îl includeți în programul vostru mă bucur pentru că își iubește tatăl așa cum iubește soarele. Dacă nu încape în programul vostru, aia e. Viața lui își urmează cursul firesc pentru că eu am grija lui all the time.  Nu încerca să fii pentru el o mamă. Rolul acesta e deja luat și crede-mă, oricât de rea aș fi sunt cea mai bună mamă pentru el. Sângele apă nu se face. Dar poți să fii cea mai bună prietenă. Poți să fii adultul acela care să-l facă să se simtă în siguranță. Încearcă să-ți construiești o relație cu el dincolo de relația ta cu tatăl lui. Poziția de prietenă nu îți va fi luată de nimeni. Nici de foste nici de viitoare. Fii plusul din viața lui. Fă-l să fie mândru că ești parte din viața lui nu-l pune în încurcătură atunci când trebuie să vorbească despre tine. Nu-l obliga să fie ipocrit și să facă slalom între ce simte și ce ar trebui să spună că simte, despre fiecare dintre noi.  Eu te descriu în culori frumoase. Te-am pictat cu multă grijă. Am ales cele mai potrivite linii și culori. Te rog nu-mi strica pânza. Lasă-i tabloul pe perete, nu-l obliga să-l ascundă într-un pod prăfuit.  Astăzi tu faci parte din viața tatălui lui și pentru că tatăl lui a ales așa, faci parte și din viața copilului meu. Fii o parte bună. Poate o să rămâi cu noi toată viața poate șederea ta o să fie mai scurtă. Alegeți de la început poziția care să te pună în valoare nu cea care să-ți ia din ce ar putea trece la profit.  Să nu-ți imaginezi că stau liniștită atunci când copilul nu e cu mine. Sunt la fel de îngrijorată și când e cu parinții mei și când e cu voi. Mamei mele îi pot impune reguli. Pe mama pot să o sun oricând să iau pulsul. Dacă aș face asta cu voi ar fi interpretate încercările mele de a-mi liniști neliniștile.  Te rog. Ai grijă de el. E tot ce am eu mai drag pe lume. Când te uiți în ochii lui încearcă să nu-mi vezi privirea. Când îți zâmbește nu te mai gândi ca are buzele. Și când râde în hohote crede-l ca o face din tot sufletul.  Iubește-l pur și simplu. Și dacă e să se nască între voi o prietenie pe viață eu voi fi fericită pentru el.

29 April 2015
Cine are copii stie ce inseamna sa te doara carnea de dor

Te dor iubirile, te dor distanțele, te dor tăcerile, te dor căderile, te dor minciunile, te dor trădările. Dar pentru nici una dintre ele nu te doare carnea pe tine. Doar dorul de copilul tău te poate face să simți acest sentiment sfâșietor de înalțător.

E un dor care nu te dă jos de pe picioare, nici nu te ține la pat bolnav. E singurul dor de pe lume care te face să te târăști în ziua de mâine ca o stafie cu zâmbetul pe buze. Știi că e bine, că ii e bine, că sigur lui nu îi este atât de dor cum îți este ție dar nu poți controla durerea. Faci lucrurile într-un mecanism care nu te lasă să pleci gol din astazi în mâine, iubești fiintele din jurul tău tu esti acolo pentru ele dar nu esti tot. O pārticicā din tine e plecată in cautarea urmelor, mirosului, borii, energiei celui lângă care ești oriunde ai fi ACASĂ.

Am trimis copilul în prima tabără la 4 ani. Am plâns în prima zi de dimineața până seara. De îngrijorare. Mi-era frică și refuzam să-mi și imaginez ce i s-ar fi putut întâmpla acolo, departe de mine. Retrăiesc aceeași teamă de fiecare dată când e plecată undeva. În toți anii aceștia am învățat să accept că tot ceea ce i se poate întâmpla, i se poate întâmpla și cu mine de mână. Că prezența mea în jurul ei doar ar liniști conștiința mea care, în cazul unui necaz, s-ar perpeli de remușcare. Mi-a rămas în minte NICOLA. Am călătorit împreună în același compartiment, la vagon de dormit, de la mare până la Cluj. Vreo 15 ore. Ne-am povestit vieți trecute, prezente și viitoare. Din toate lucrurile vorbite mi-a rămas în minte și m-a urmărit toată viața o replică “l-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de ei până mă întorc” . Își lăsase copiii, 3 la număr, singuri la mare. Singuri, în grija celui mai mare, și plecase la Cluj pentru un concert. Mi-am amintit cuvintele astea de fiecare data când am avut nevoie să mă agăț de un strop de curaj. Și-am reușit să nu o leg de mine. Dar dorul n-am știut niciodată cum să-l gestionez. Vara asta am avut parte de vacanțe, întâlniri, aventuri, surprize si evenimente cu mii de oameni. Cu fiecare copil pe care l-am strâns în brațe dorul de ea mă durea și mai rău. Cu fiecare îmbrățișare primită, mi-era și mai dor de mâinile ei încolăcite în jurul gâtului meu.

Știu cum dor alte doruri. Dar unul e singurul care face carnea de pe tine să te doară. Dorul de copilul tău.

27 April 2015
Cu cat ni se urateste corpul, cu atat ar trebui sa ni se infrumuseteze sufletul

Bătrânețea nu e frumoasă.

90% dintre bătrâni sunt urâți. Au pielea zbârcită și carnea flască. Au degetele încovoiate și își mișcă greu picioarele. Mulți dintre ei nu mai au dinți și majoritatea poartă proteze. Fără ele arată groaznic. Rar am auzit despre cineva spunând ca un bătrân e frumos. Putem spune multe despre un om bătrân. Greu ne putem referi la el ca la un om frumos fizic. Mă uit la marile frumuseți ale lumii. La toți artiștii care pe vremea copilăriei mele erau strălucitori. La soare te puteai uita. Acum cu greu te uiți la ei. Niciun artificiu nu ne mai salvează acolo unde bătrânețea își pune amprenta. Guşa dublă, depunerile se grăsime, pieile franjuri, șanțurile din jurul gurii și de pe frunte, pielea zbârcită de pe mâini. Oglinda nu ne arată o imagine cu care să mai cucerim. Să- i fie cuiva drag să privească doar și să și spele ochii nici nu mai intră în discuție. Nicio revistă nu mai are loc în paginile ei de frumusețe de oameni trecuți de o anumită vârstă. Imaginați-vă o plajă la malul mării doar cu oameni de vârsta a treia. Fără prea mult păr și cu pielea curgând pe oase sau peste colacii de grăsime. Pentru că amprenta timpului nu o fentează nimeni.

Ne rămâne să avem grijă să ne înfrumusețăm sufletul. Cu cât pierdem mai mult în frumusețea corpului ar trebui să compensăm în frumusețea sufletească. E singurul remediu împotriva îmbătrânirii. Sufletul e singurul care acoperă riduri, maschează oboseala, fardează semnele timpului pe chipul și corpul nostru. E singurul care mai cucereste dupa o anumita varsta. Abia atunci frumusetea interioarå iși intrā în drepturi. Dacă ridurile vorbesc despre ce și cum ai trăit cu corpul, ochii spun lumii despre ce și cât ai înțeles din ce a trăit sufletul.

ț

24 April 2015