Atunci când Maya era mică, prietenele mele nu aveau copii. Astfel, ea a avut norocul să fie înconjurată de “mătuși” care să o iubească și să o învețe tot felul de lucruri.

Moni alerga direct de la aeroport cu rochițe pentru fiecare serbare, Ina i-a făcut cunoștință cu Habarnam și cu tot felul de invenții de-ale ei, Mihaela a învățat-o să facă baie în cadă cu petale de trandafiri, Alexandra era cel mai bun partener de rummy, Crina i-a arătat cum își poate face coroană de raze invizibile, iar Dona a întors toată America pe dos, ca să găsească "Pegasus Magic", acel căluț pe care Maya și-l dorea și nu-l găseam nicăieri în lume...

Între timp, Maya a crescut, iar prietenele mele au acum copiii lor, pe care-i bucură... Ei bine, abia acum realizează cum era viața mea, atunci. Din când în când, mă mai întreabă: "Cum făceai să dai senzația că le controlezi pe toate, că e totul în grafic? Cum reușeai să ai și bucuriile tale, personale, și să-i faci și Mayei atâtea bucurii? Cum te-ai descurcat singură și fără bani?!"

Abia acum, prietenele mele conștientizează cam cât de greu a fost pentru mine. Știți de ce? Pentru că eu făceam să pară totul ușor. De fiecare dată când simțeam că nu mai pot sau că mă copleșesc problemele, mă gândeam: dacă mor mâine, ce ține minte copilul meu despre mine? Că am alergat toată ziua bună ziua, că m-am plâns de toate neajunsurile? Că eram mereu nemulțumită?!

Nu! Copilul meu va ține minte toate experiențele minunate trăite împreună! Copilul meu va ține minte toate excursiile și nebuniile făcute din nimic, pe unde nici nu ne imaginam că vom ajunge!

Când Maya era mică, eu nu aveam bani de hotel și nici de bilete de avion. Nu mergeam în vacanțe la hoteluri de 5 stele și nici în cele mai exotice locuri. Dar nici nu o parcam în curtea bunicilor toată vara, bucurându-mă că scap de grija ei... Reușeam să împart lunile de vacanță, în așa fel încât să ne bucurăm de toate: și de bunici, și de călătorii, de teme și de noi experiențe.

Nu aveam bani de hotel, dar aveam prieteni de la care să împrumut un cort. Și nu stăteam la 5 stele, dar toate stelele cerului erau ale noastre!

Nu aveam bani pentru agroturism, dar aveam prieteni care să aibă pe cineva “la țară”, unde ne bucuram de găini și porci, de porumb cules direct din câmp și copt pe jar...

Nu aveam bani de avion, dar luam un bilet de tren, la clasa a doua, și dădeam o fugă la munte, de dimineața până seara.

Dat fiind că știu exact cum stau lucrurile, vă rog, nu mai invocați lipsa banilor drept scuză pentru absența totală a chefului de a petrece timp cu copiii voștri! Nu-i abandonați toată vara la bunici, bucurându-vă că nu aveți grija lor!

Dacă nu găsiți altă motivație, puteți gândi cum gândeam eu: dacă mor mâine, ce o să țină minte copilul meu despre mine?!