Alegem să ne simțim vinovați, înainte de a ne simți apreciați
10 iulie 2018, 08:28 
"- Da' ce-am făcut?"
Nu înțeleg de ce primul impuls, atunci când cineva spune ceva interpretabil, e să mă gândesc la un lucru negativ.
Speța 1:
"- Trebuie să vorbim, spune George Zafiu.
- Nu ajung decât săptămâna viitoare, îi răspund eu. Dacă vrei, vorbim acum.
- Nu, nu e o discuție de telefon, e o poveste de-o cafea... lasă, poate să aștepte până te întorci, îmi răspunde el.
- Dar ce-am făcut, întreb cu zâmbetul pe buze... mai în glumă, mai în serios.
- Nimic, vreau să vorbim pe îndelete."
Speța 2:
" - Sună-mă când poți să vorbești. Trebuie să-ți spun ceva, îmi scrie Fifi pe Facebook.
- Ce s-a-ntâmplat? îi răspund.
- Nimic important, nimic grav, dar nu îmi place să scriu. Prefer să vorbim... sună-mă, când poți!
- Te sun diseară să vorbim."
Speța 3
" - Bravo!
- Da' ce-am făcut?"
Cred că am fost atât de mult criticați și atât de mult ni s-au scos în evidență lucrurile negative, încât frica de a nu fi perfecți, tendința de a crede că ceva e defect în noi, că ceva nu funcționează cum trebuie sunt exacerbate, așa că primul impuls e de a ne simți vinovați, înainte de a ne simți apreciați. Există în noi convingerea că tot ce facem e reproșabil. Că, oricât de bine am fi făcut ceva, o să se găsească cineva să ne critice. E drept că, atunci când întrebi pe cineva "cum ți se pare, ce crezi?" tendința e să găsească, neapărat, ceva criticabil, ceva de corectat, ceva de schimbat.
Până la urmă, poate e în firea omului să se găsească în treabă cu orice preț, indiferent dacă e treaba lui sau a altcuiva.
Dacă vom deveni conștienți că nu orice critică e constructivă, vom critica mai rar! Dacă vom deveni conștienți că nu tot ce facem e criticabil, vom învăța să ne relaxăm și să primim cu brațele deschise aprecierile! Până când vom începe să ne simțim, în primul rând, de apreciat.
Share
share