Dacă aș putea să mă întorc la Mirela de la 30 de ani…

Dacă aș putea să mă întorc la Mirela de la 30 de ani, aș lua-o în brațe și i-aș mulțumi că nu a renunțat să creadă că într-o zi o să fie așa cum își dorește.
I-aș mulțumi pentru că a îndrăznit, a muncit, a luptat, a renunțat atunci când a fost nevoie și a mers mai departe chiar dacă a strâns din dinți.
I-aș mulțumi pentru toate căderile și zborurile și încercările, pentru toți oamenii la care le-a dat o șansă, pentru tot ceea ce a lăsat în urmă și pentru tot ceea ce a păstrat.

Astăzi, aici, acum trăiesc ceea ce am visat mereu: acel punct al vieții în care toate sunt la locul lor.
Pot să stau puțin să-mi trag sufletul pentru tot ceea ce a fost. Mă uit spre vârful muntelui și, Doamne, mai am mult de urcat. Dar, de câțiva ani, știu că nu mai sunt singură.
L-am prins pe Dumnezeu de un picior!
( de la 28 pana la 40 + m-am îmbrăcat preponderent in negru, haine cat mai largi, genți cat mai mari , să pot căra,și pantofi cât mai practici. Astăzi recuperez cu haine albe colorate, mulate…)


COMENTARII (0)
Autentifică-te pentru a contribui dialogului.