Copiii calcă fix pe urmele pașilor noștri

Crezi că le faci un viitor din case, terenuri și bani în cont?
Poate un viitor apropiat. Dar viitorul îndepărtat îl faci din pașii pe care care îi lași mergând tu să faci case, mașini și bani.
Pe unde te poartă pașii?
Prin rușine? Prin frici, prin vinovăție, prin mândrie? Prin avariție, prin disperarea de a avea cât mai mult, prin comparații cu alții?
Fix pe acolo o să treacă și copilul tău. Pașii lor mici o să se adune în talpa piciorului tău mare și o să muncești mult să iasă de acolo.
Nu e nimic greșit în a face pași spre construcții terenuri și bănci. Dar nu uita să faci pași și spre poienițe în care să stai să citești o carte, spre contribuții în viețile altora, spre grijă pentru locurile prin care treci, spre bunătate și acceptare, spre locuri în care oamenii se adună să trăiască împreună. Recunoștință sau să se roage.
Fă urme din pașii tăi spre săli de spectacole, spre locuri îndepărtate din țară și din lume. Fă urme din pașii tăi spre piste de alergare sau terenuri de tenis, fă urme de pași spre bazine de înot. Fă urme de pași spre centre sunt cluburi de tot felul de lucruri. Fă urne de pași spre oamenii. Fă urme de pașii spre oamenii care te ajută să faci și te au ajutat să ajungi.
Fă urme de pași bune.
Știi cum deosebești urmele de pași ușoare, de urmele de pași grele? Cele grele înfunda pașii în noroi. Scoți cu greu piciorul de acolo și și îți ia mult timp să cureți încălțările. De regulă e nevoie să fie spălați pantofii cu care ai călcat în noroi. Când ai călcat pe acolo ai simțit că te afunzi și ți-a fost greu să ieși. În multe cazuri a fost nevoie să te tragă cineva afară. Dar în cele mai multe cazuri ai iesit singur pentru ca ți-a fost rușine să vorbești. Părea ca doar ție ți se întâmplă.
Fix așa i se va întâmpla și copilului tău. Va calca și în urmele de pași în care se afundă.
Doar ca de data asta tu vei știi cum să-i explici, pentru ca ai fost deja acolo. Tu știi ca poți să-l ajuți să iasă. Cu o condiție: să nu fii încă în pașii făcuți prin noroi.
Dacă vrei să-ți ajuți copilul, uită-te pe unde faci pași. Dacă pașii tăi nu sunt pe un drum lin, curat, pe care eventual să se aseze praful pe pantofi, atunci așteaptă-te să treacă pe acolo și copiii tăi.
Copiii calcă pe urmele pașilor noștri.
Cu cât ceea ce faci impactează mai mulți oameni. Așteaptă-te să se umple urmele pașilor tăi.
Nu calcă în vârful picioarelor prin drumuri mincinoase și pe căi prefăcute, crezând ca îi păcălești. Intr-o zi o să-și dea seama și o să te calce în picioare. Alege să calci apăsat și onest în adevărul drumului tău și chiar dacă nu toți cei ce te urmează vor înțelege, vor rămâne pe urmele tale toți cei care te cred.