Amintirile sunt bune, doar atâta timp cât nu îmi fac rău.

În memoria mea nu e loc de amintiri neplăcute. E plin de amintiri frumoase. S-au întins ca hainele pe sfoară, la soare, și toate celelalte au rămas în mașina de spălat. Le mai învârt o tură și le verific. Dacă nu s-au curățat, mai pun niște dezinfectant, niște detergent, dau cu multă apă și le las să fiarbă în clăbuc. Apoi le storc. Și iar le verific. Pe cele curățate de toate resentimentele le scot la soare, să se bucure de igienizarea totală. Pe celalalte le mai învârt o tură. Pe program.
Cum le descopăr? Mai vine câte o amintire neplăcută din ungherele memoriei și, haț!, o prind și o bag în mașina de spălat. Nu le las să se plimbe brambura prin șanțurile memoriei, să nu mi le înfunde.
Mintea mea trebuie să rămână curată și gândurile trebuie să curgă libere. Cele cu amintirile frumoase merg spre căsuța din inimă, iar celelalte spre mașina de spălat.
Pentru că amintirile sunt bune, atâta timp cât nu îmi fac rău.