Nu ne-a învățat nimeni nici să dăm, nici să primim.

Nu ne-a învățat nimeni nici să dăm, nici să primim. Am învățat să cerem și să așteptăm. Am învățat să cântărim și să reproșăm.
Am învățat să spunem „mulțumesc” ca și când ni se cuvine, nu ca și când suntem recunoscători.
Multă vreme n-am știut cum să primesc. Atunci când cineva se oferea să facă pentru mine ceva, aveam grijă să anunț repede că mă descurc singură.
Atunci când cineva îmi spunea că sunt bună, mă apărăm repede cu „fac și eu ce pot” și când cineva îndrăznea să-mi spună că sunt frumoasă mă scuzam repede cu „m-am aranjat, am fost la coafor, sunt machiată, îmi vine bine haina asta”.
De puțin timp am învățat să primesc.
Am învățat să le dau voie celor care chiar vor să mă ajute să o facă, să primesc aprecieri și să mă bucur de complimente cu toată credința că oamenii aceia, dacă au făcut și au spus asta, chiar asta au vrut să spună și să facă.
Iar de fiecare dată când cineva îmi spune ceva frumos despre mine sau îmi dăruiește ceva, spun „primesc, primesc!”.