31 mai 2015 – Ziua în care Dumnezeu s-a transformat din ,,ultima instanță” în ,,prima opțiune”
31 mai 2025, 11:33 
31 mai!
Ziua în care Dumnezeu s-a transformat din ,,ultima instanță“ în ,,prima opțiune”.
Astăzi, acum 10 ani, fix la ora la care scriu, eram pe scenă la Sala Palatului, în primul spectacol Zurli de acolo.
5000 de părinți scandau Zurli, Zurli, iar noi nu aveam sunet.
Nu știu, nici până astăzi, dacă a fost sabotaj, accident, incident… se pot face multe scenarii.
Știu că am lucrat cu aproape 100 de oameni, în pregătirea acestui eveniment. Era prima noastră apariție, pe cea mai râvnită scenă din România. Iar nouă, înainte de a începe, ne-a murit sunetul.
După ce am vorbit cu toți oamenii cu care puteam să vorbesc, m-am retras după cortină și, în ultimă instanță, am vorbit cu Dumnezeu. Cu subiect și predicat. Cu lacrimile pe obraji și gâtul sugrumat de emoție. Cu mâinile adunate în cea mai sinceră rugăciune: Doamne, dacă trebuie să mă opresc, fă-mă să înțeleg și o să mă opresc. Dacă sunt pe calea mea, ajută-mă să trec hopul acesta. Am făcut tot ce am putut. Mai departe, facă-Se voia Ta.
Și-am ieșit pe scenă. Nu pot explica în niciun fel ce m-a împins să fac asta. Era curaj, era inconștiență?!
Picioarele pășeau singure, abia atingeau podeaua. M-am uitat în sală și tot ce mai țin minte e că am văzut-o pe Ioana Cocis in picioare, aplaudând și strigând Zurli, Zurli. M-am agățat în iubirea ei pentru tot ce reprezenta Zurli în casa lor. Atât mi-a trebuit. O mamă! Și-am știut ca Zurli nu e despre mine. Nici despre alții. E despre ceea ce transformă în fiecare relație părinte-copil.
Ce s-a întâmplat mai departe a fost magic.
Am încheiat spectacolul în genunchi, plângând în hohote și copleșită de toată iubirea care venea din sală.
AM ÎNȚELES răspunsul la rugăciunea mea. AM ACCEPTAT că dincolo de tot ce pot face eu, Dumnezeu poate face TOT.
De 10 ani încoace fac echipă cu EL și retrăiesc sublimul din fiecare interacțiune cu publicul. De 10 ani încoace ÎL simt în fiecare îmbrățișare, în fiecare mânuță sărutată, în fiecare pereche de ochi prin care văd frumusețea lumii.
Va mulțumesc vouă, tuturor celor cu care mă bucur și mă minunez, de 10 ani, în această călătorie.
Vă las aici câteva fotografii care pot să redea puțin din emoția acelui moment. N-o să uit niciodată că ,,m-am prăbușit” în brațele Mayei și am știut că ea e stâlpul meu, așa cum și eu sunt stâlp când ea are nevoie.
31 MAI - sărbătoresc această zi în care l-am mutat în opțiunile mele, pe Dumnezeu, din ultimă instanță în prima opțiune.
Share
share