,,Adoptă o mamă 2025″ – Penitenciar Craiova

17 martie 2025, 22:16

Astăzi am mai făcut un lucru greu.

Am fost în Penitenciarul Craiova, secția pentru femei, și am stat față în față cu 150 de mame.

De ce a fost greu? Din toate aspectele.

Am trecut prin toate emoțiile posibile, din dorința de a face din ziua asta una care să le aducă puțină bucurie.

Când am ajuns acolo, așteptând să vină toată lumea, a trecut pe lângă noi mașina care le aducea de la instanță. Se uitau la noi prin geamul cu gratii. Una dintre ele ne-a făcut cu mâna.

A venit Anamaria Brânză, ne-au întâmpinat doamnele director Alina Stanciugelu și doamna director adjunct, din conducerea penitenciarului și apoi am trecut prin punctul de control.

Am lăsat actele de identitate, telefoanele și am intrat în prima curte. O parte dintre femei erau acolo, ne-au salutat de la poartă.

,,De vineri de când le-am spus că veniți, nu mai au răbdare. Vă cunosc, au copii și știu de Zurli”, mi-a spus unul dintre gardieni.

Am străbătut curtea până în aripa nouă. Una construită pe modelul norvegian. Am intrat într-o celulă în care ne-au primit cele 4 femei care locuiesc acolo. Foarte curat și luminos. Clădirea are o sală de mese, o bibliotecă în care angajații au adus cărți de acasă, o mică sală de sport și în mansardă am găsit o încăpere mare cu scaune, pe care ne așteptau cuminți, femeile aflate în detenție.

L-am rugat pe Doamne Doamne să mă inspire să le spun ceva relevant, să fie cu sens întâlnirea noastră.

Ce poți să spui într-o astfel de situație, fără să mai pui încă o judecată peste toate judecățile celorlalți, ce poți să spui, ca să trezești în ele conștientizarea că rămân mamele copiilor lor, dincolo de fapte, de timp și de spațiu, fără să mai pui o piatră de moară pe conștiința lor.

Cred că am reușit. Împreună cu Anamaria am construit o întâlnire cu o emoție aparte. Dacă au avut un singur a-ha, eu sunt mulțumită.

Dar știu sigur că astăzi, toți cei prezenți, am râs și am plâns împreună cu 150 de femei care au avut în fața lor niște oameni.

Și eu, și Ana am vorbit de la suflet la suflet. Nu de la fapte la sentințe.

Le-am amintit cât sunt de importante pentru copiii lor, le-am oferit câteva instrumente prin care pot să rămână conectate cu ele și le-am învățat câteva jocuri pe care le pot juca și pe telefon.

Mi-au făcut niște promisiuni, iar eu le-am promis, la rândul meu, ca o să mă întorc să văd rezultatul întâlnirii noastre.

Ana le-a povestit despre experiența ei de ,,luptătoare” și le-a încurajat să nu uite ce important e să-și țină corpul sănătos.

Am încheiat întâlnirea cu promisiunea că o să mă gândesc la câteva lucruri pe care le putem face împreună. Cu ele și cu copiii lor.

Pentru ca ele sunt, chiar și acolo în spatele gratiilor, mamele unor copii. Iar pentru copiii lor, sunt cele mai importante ființe din lume. Și copiii lor au nevoie de ele, și în timpul privării de libertate și după ce o să se întoarcă acasă.

,,Abia aștept să le spun copiilor că a fost doamna de la Zurli” a fost mesajul care mi-a atins inima.

Campania “Adoptă o mamă” îmbrățișează toate mamele vulnerabile, indiferent unde le duce viața.

Iar când Dumnezeu mi-a dat bucata asta de misiune, nu mi-a dat nici rochie decoltată cu trenă și nici saloane luxoase. Mi-a distribuit oncopediatrii și penitenciare și centre și refugii, acolo unde cel mai greu nu e să intri la ele, ci să stai cu ele și cu durerea lor.

Dar noi mergem acolo ca să dăm din puterea noastră nu să intrăm în durerea lor.

Știți de unde îmi iau eu putere, dincolo de cea pe care mi-o dă Dumnezeu? De la voi.

Mulțumesc, Administrația Națională a Penitenciarelor, doamnei director Ioana Morar și Penitenciarul Craiova, doamnei director, pentru toată deschiderea. Am sentimentul ca putem face multe lucruri împreună, pentru mamele care sunt închise, departe de copiii lor.