Voința învinge Neputința. Până unde poți?

Până unde poți?

Să nu permiteți nimănui să vă spună că nu puteți. Puteți orice! Nu simplu, nu ușor, nu peste noapte.

Le mulțumesc tuturor oamenilor cu dizabilități pe care i-am întâlnit în ultimul an, voi mi-ați dat putere să fac lucruri de care eram convinsă că nu le pot face! Am văzut la voi cum voința învinge neputința și am putut!

Ultimul an a fost pentru mine miraculos: primul an în care am învățat să schiez, primul an în care m-am trezit la 4 dimineața ca să văd un răsărit de pe Tâmpa, primul an în care am făcut un traseu montan!

Pentru fiecare pas am murit și am reînviat. De fiecare dată mai tânără, mai încrezătoare în tot ce pot!

Corpul, sufletul și mintea - doar asupra lor noi putem să avem control 100%. Sunt singurele instrumente care ne aparțin cu adevărat. Toate celelalte pe care le deținem aparțin lumii, universului, și nu avem nicio garanție că le putem păstra până în ultima zi a vieții.

Dar mintea, corpul și sufletul rămân cu noi până în ultima clipă! Și e în puterea mea dacă îmbătrânesc într-un corp obosit și inert sau într-un corp care să mă susțină, să mă ajute să fac tot ce am nevoie.

E în puterea mea să aleg dacă îmbătrânesc cu o minte uzată, plină de gânduri temătoare, o minte uitucă și iscoditoare sau într-o minte care prin tot ce gândește e de partea mea.

E în puterea mea dacă îmbătrânesc cu un suflet de care am legat multe pietre de moară, în care am adunat toate fricile, nefericirile și frustrările sau îmbătrânesc cu un suflet viu, ușor, care împraștie iubire și bucurie în fiecare secundă.

Eu am ales să merg prin viață cu un suflet ușor, o minte înțeleaptă și un corp care să mă susțină. Mă antrenez pentru asta în fiecare zi. Iar timpul care îmi rămâne îl dedic descoperirii minunilor acestei lumi: natură, oameni, locuri. Și folosesc toate revelațiile și informațiile pe care le descopăr ca să dau înapoi lumii din frumosul pe care l-am primit. După ce l-am trecut prin inima mea!

Share

share

COMENTARII (0)