Un bărbat trebuie să aibă grijă de o femeie pentru că el poate, nu pentru că ea nu poate. 

Telefonul meu e plin în fiecare dimineață de mesaje de la femei românce din toată  lumea care cer sfaturi pe diverse teme.

Cele mai multe drame povestite mie au legătură cu nefericirea lor, cu familii în care sunt abuzate (fizic și verbal), chinuite și în incapacitatea de a se bucura de viață. 

Citind astăzi unul dintre mesaje, mi-am dat seama că sunt extrem de multe femei care n-au apucat să se cunoască. Nici nu știu  cât sunt de puternice.

Sunt foarte multe femei care au depins toată viața de cineva. Mai întâi de părinți,  apoi de soț.

Nu au avut nicio perioadă, oricât de scurtă, să trăiască pe propriile picioare.

Nu au apucat să se întrețină singure și să își dea seama că, într-un fel sau altul, apar soluții. Nu curge miere nici la robinetul celor care stau singure, dar pe ușă intră soarele în fiecare zi, nu agresivitatea împachetată în chipul celui pe care l-ai iubit cândva.

Le-aș da posibilitatea femeilor să-și testeze puterile și să descopere ce resurse fantastice zac în ele. Abia apoi le-aș încuraja să trăiască împreună cu bărbații pe care îi iubesc. Și să le permită bărbaților lor să aibă grijă de ele știind că fac asta pentru că ei pot, nu pentru că ele nu pot.

Prea puține femei au avut șansa să-și activeze această supraputere de supraviețuitoare. Noi avem grijă de bărbații, copiii, casele, viețile tuturor - pentru că instinctul de mamă ne dă putere, nu pentru că suntem femei și nu avem de ales.

Femeile știu că pot să aibă grijă de toată lumea, dar se tem că nu vor putea avea grijă de ele. Și că toată lumea aceea care astăzi stă cu mâinile întinse și așteaptă să primească de la femeia din casă ajutor, atunci când ea își va lua viața în mâini, îi va întoarce spatele. 

O familie fericită este familia care abia așteaptă să se adune acasă și să afle unii despre alții cum le-a fost ziua, indiferent că se adună într-o garsonieră închiriată sau într-o vilă din Pipera.

O familie fericită abia așteaptă să mănânce împreună, indiferent dacă are în farfurie mâncare de cartofi sau somon.

O familie fericită călătorește cu bucurie, indiferent că face asta cu trenul, rata, autostopul sau salonul business din avion.

Într-o familie fericită e o bucurie să intre tata pe ușă. Într-o familie fericită abia așteptăm să se întoarcă mama atunci când pleacă. În familiile fericite, oamenii se uită cu drag unii la alții și își zâmbesc când trec prin casă.

De ce ai vrea să ai o familie, dacă nu pentru că visezi la o familie fericită?

Nu există familii perfecte. Dar există familii fericite și familii nefericite. Iar noi avem o singură viață. 

Acasă e locul acela în care ți-e cel mai bine, nu ultimul loc în care vrei să ajungi după ce ai tras de timp cât de mult ai putut prin altă parte.

Familia e plasa de siguranță care te ține atunci când tu ești în cădere liberă și nu mai ai putere să te agăți de ceva. 

O familie fericită abia așteaptă să se vadă și să-și vorbească, să se îmbrățișeze, să fie împreună. 

În familiile fericite există discuții, conflicte, situații contradictorii, explozii și crize. Dar totul se rezolvă repede și sunt ca niște ploi de vară, nu ca furtuna din mijlocul iernii. 

Ce simți când te duci acasă? Îți bate inima repede de fericire și nerăbdare sau îți tremură stomacul pentru că nu știi ce te așteaptă dincolo de ușă?

Familia nu ți-o dă Dumnezeu ca să mori cu ea de gât. Familia ți-o dă Dumnezeu ca să-ți sufle în aripi să devii cea mai bună variantă a ta.

Nu există familii perfecte. Dar există familii fericite și familii nefericite. Iar noi avem o singură viață. 

Dacă în familia în care trăiești acum nu ai bucurie, respect, iubire, înțelegere, bunătate, ajutor, nu înseamnă că atât meriți. Înseamnă că trebuie să faci tot ce poți ca în familia ta să intre soarele pe ușă în fiecare zi. Și dacă oamenii cu care trăiești în acest moment nu lasă ușa deschisă pentru soare, găsește o casă în care soarele face parte din familie.

Share

share

COMENTARII (0)