Anul 2020 pentru mine
29 decembrie 2020, 08:23 
Este anul în care încasările firmei au scăzut cu 95%, însă încrederea publicului în mine și în tot ce înseamnă Fenomenul Zurli a crescut cu 200%.
Anul în care am pierdut câțiva parteneri, dar i-am câștigat definitiv pe cei care au rămas. Anul în care echipa s-a redus, dar au crescut spiritul de echipă și, implicit, încrederea pe care o avem unii în ceilalți.
Anul în care am pierdut spectatorii, dar am câștigat telespectatorii.
Anul în care am pierdut legătura cu exteriorul, dar am găsit calea de a ne cunoaște și de a accepta tot ce ține de interiorul nostru.
Este anul în care mi-am amintit că toate sunt legate între ele și toți suntem conectați.
Anul în care am înlocuit conceptul de bulă cu noțiunea de sferă și, în loc sa văd fiecare om închis în bula lui, văd multe sfere pline de lumină, care se interconectează.
A fost un an în care, pe mine, Dumnezeu m-a ținut în brațe și mi-a trimis pe toate căile îngeri păzitori, care să mă ajute. Iar eu i-am văzut și m-am agățat de aripile lor. Așa am reușit să zbor deasupra tuturor fricilor și să văd de acolo adevăratele probleme în care puteam să intervin, astfel încât să conteze.
A fost anul în care am dăruit, necondiționat, din cine sunt și ce am, cât n-am dat în toată viața mea.
Pentru mine, 2020 este anul în care am crescut în bucurie și armonie, ca Făt Frumos: într-o zi, cât în șapte!
M-a scos din zona de confort în care moțăiam și m-a așezat în zona de nesiguranță, unde sunt obligată să țin ochii larg deschiși.
În 2020, văd cu inima și aud cu sufletul.
2020 este anul care m-a învățat că bunătatea este invincibilă. Și, dacă mai este susținută și de iubire, nimeni nu-ți poate sta în cale. Faci tot ceea ce ai de făcut! Tot.
2020 este anul în care mi-am sărbătorit primii 50 de ani în pijamale, cu oamenii mei cântându-mi distanțați “La mulți ani!”, în șoaptă.
Este anul în care nu am împodobit bradul împreună cu Maya, dar ne-am făcut cele mai frumoase cadouri.
E primul an în care, de Crăciun, nu am avut casa plină de oameni, însă preșul de la intrare a fost “Poarta surprizelor”.
Rămâne anul în care eu am devenit un om matur: gândesc bine, acționez cumpătat, mă încred 100% în ceea ce simt și răspund întrebărilor așa cum aș vrea să mi se răspundă.
2020 este cel mai bun an greu din viața mea.
Pentru tine cum a fost?
Share
share