Spune-le povești frumoase oamenilor cu care vorbești

Înainte de a-i turui cuiva, pe care îl suni în perioada asta, toate problemele și pseudoproblemele tale, întreabă-l cum e, cum se simte. Nu doar din politețe, chiar ascultă-l! Încearcă să-i simți starea, dincolo de ceea ce îți spune. Citește printre cuvinte și du-te cu simțirea dincolo de clasicul "sunt bine".

Eu nu mai vorbesc cu nimeni despre îngrijorările legate de bani, firme, școli, examene... 

Sunt lucruri care nu depind doar de noi. Viața economică o să se reașeze într-un fel care pe mine, deocamdată, mă depășește. Examenele o să se desfășoare cumva și, oricum, nu sunt definitive. Orice examen mai poate fi susținut cel puțin o dată. Firma, dacă are ceva de făcut, o să facă: mai mult, mai puțin, cu aceiași oameni sau cu alții, cu costuri mai mari sau mai mici.

Ce rost are să stăm acum să ne batem capul, pentru ceva despre care nu știm nimic?

Cel care deține o firmă poate sa spună oricând: "Stop! Se închide jucăria!" Postul tău de la stat poate să dispară oricând. Sau poate se desființează departamentul sau vine altcineva care să-ți ia locul, după te miri ce criterii. Sunt oameni care, în aceste vremuri, își bat capul cu ce o să se întâmple după... și nu o fac doar acolo, în țeasta lor, ci îi mai sună și pe alții, să le dea și lor din îngrijorarea pe care o cultivă.

Există și categoria celor care caută noul tip de coronavirus în orice strănut, în orice secreții nazale, în orice tuse... a lor sau a celor din casă, din birou. Și cum să te îngrijorezi de ceva atât de important și să nu împărtășești asta cu alții, neavizați, care oricum nu pot decât să-și dea cu părerea?!!

Dacă sunați oamenii din agenda voastră, spuneți-le povești frumoase! Străduindu-vă să le spuneți lor, o să vă străduiți să vi le spuneți și vouă. Nu e momentul să ne lamentăm. Psihicul tuturor e fragil. Fiecare are acolo, în colțul minții, gândul răului care abia așteaptă să i se deschidă o ușă... nu trebuie nici măcar să crăpăm fereastra. Toți oamenii raționali își țin gândurile negre în zona cea mai ferită de lumina zilei. De aceea ne agățăm de bancuri, glume, de oameni pozitivi. Căutați artiștii care râd, căutați postări pozitive și nu le dați voie celor care vă sună să se plângă de ceea ce mintea lor născocește, din frică sau din plictiseală!

Dacă vă cere cineva un ajutor real, faceți tot ce puteți ca să rezolvați problema. Acționați, sunați pe cine știți, vorbiți unde puteți, mergeți voi dacă e nevoie sau trimiteți pe cineva. Dar nu dați voie NIMĂNUI să spargă zidul pe care l-ați construit în jurul hăului în care colcăie gândurile negre. Știm că sunt acolo, știm că au o abilitate fantastică de a se cățăra până ajung în față, pe frunte... Peste ele dați drumul avalanșelor de pozitivism! Vorbiți cu oameni care vă încarcă, despre subiecte care vă fac plăcere.

Avem tot timpul din lume să ne îngrijorăm. Acum e timpul să avem grijă! De noi și de ceilalți. De căsuța și grădinuța fiecăruia. De corp, de minte și, mai ales, de SUFLET!

Spuneți povești frumoase și ascultați poveștile celorlalți! Este cel mai bun schimb pe care îl putem face, în vreme de izolare și distanțare socială.

Share

share

COMENTARII (0)