Când doi oameni se îndrăgostesc, ceilalți ar trebui să tacă. Fix ca în biserică

Magia îndrăgostirii dintre doi oameni e dincolo de tot ce e pământesc. Nu, nu te îndrăgostești nici de ochi, nici de zâmbet. Nici de înălțime, nici de numărul kilogramelor. Nu te îndrăgostești nici de ce vrea, și nici de ce poate. 

Te poți îndrăgosti doar de energia unui om. Când cineva îți place, nu mai contează cum arată, câți ani are, cu ce se ocupă. Dincolo de tot ce vezi și auzi, simți.

Nu mai judecați alegerile oamenilor! Nu mai întrebați: "oare ce a găsit la el, oare ce a văzut la ea"?! Sigur e ceva ce noi, toți ceilalți, n-o să vedem niciodată, n-o să găsim nicăieri.

Îndrăgosteala e ca skandenberg-ul: trebuie să te sprijini pe cot, să-i prinzi palma cu toată credința și să privești partenerul în ochi! Apoi, cu forța lui, unul încearcă să-l “culce" pe celălalt... neștiind că nu e despre asta. Cu cât reușești să păstrezi mai mult balansul, cu atât mai frumos e jocul... când unul dintre cei doi reușește să-l doboare pe celălalt, s-a terminat distracția!

Pentru că nu te îndrăgostești nici de forța ei, nici de slăbiciunile lui, nici de spontaneitatea sau lipsa de tact arătate. 

Ne îndrăgostim de energia celuilalt. Care se păstrează mult, dacă oamenii reușesc să facă economie de cuvinte grele, de stări proaste și de reacții nepotrivite. Cu cât ești mai zgârcit cu ele, cu atât sunt mai mari șansele să păstrezi mai mult timp starea de îndrăgosteală. Pentru că ea este povestea dintre doi oameni, iar cei de pe margine nu au dreptul să formuleze nicio întrebare. Nici măcar una! 

Share

share

COMENTARII (0)