Fericirea nu se dă, dar nefericirea se ia

 Nu o să înțeleg niciodată cum se face că nu reușim să dăm din fericirea noastră, dar putem să luăm din nefericirea celorlalți. E ca și cum și unii și ceilalți s-ar plimba cu câte o tavă în mâna pe care au feliuțe de fericire sau nefericire.

Oameni fericiți îmbrăcați în haine colorate, cu un zâmbet mare pe chip trec prin fața celor nefericiți și îi invită: haideți, poftiți, luați o felie de fericire.

Pesimiștii, sceptici, dau din cap speriați, repetând într-una: nu, nu, nu. Se tem să pună o firmitură de fericire pe limbă, să nu cumva să-și piardă virtutea de a fi nefericiți. Cum să vadă ei viața în culori frumoase, cum să intre ei în categoria celor care se bucură pur și simplu. Nu. Nici măcar nu se ating de feliile de fericire.

În schimb, îți întind generoși tava cu feliile de nefericire. Și ce fac fericiții? Servesc. Că ei sunt mereu pe pozitiv. Și mănâncă liniștiți că nu are cum să-i afecteze. Dar felia de nefericire se așază confortabil în stomac și începe să deranjeze. Și reușește într-un timp incredibil de scurt să schimbe dispoziția celui care a înghițit-o. Mai întâi simți ceva în stomac, apoi ai gustul amar în gură pentru ca în cele din urmă să nu mai ai chef de nimic.

Mi se pare fantastic cum reușește o felie de nefericire să-ți anuleze toată fericirea. Așadar, fiți precauți. Nu primiți orice. Nu primiți nimic de la cei care nu vor să ia nimic de le voi. În astfel de situații, merită să știți să refuzați.

Fiți atenți !

În timp ce Fericirea se trăiește, nefericirea se molipsește.

Share

share

COMENTARII (0)