E prea scurtă viața ca să ne întrebăm de ce nu ne iubesc cei ce nu ne iubesc
05 noiembrie 2017, 13:57 
Nu știu pe nimeni care să fi devenit un om mai frumos sau mai bun, lângă oameni care nu l-au iubit. Nu cunosc niciun om care, respins sau neiubit să devină mai cald, mai bun, mai generos.
Neiubirea își face loc în viețile noastre. Se prelinge pe pereții zidurilor ridicate și reușește să se strecoare dincolo de ele.
De prea multe ori, neiubirea e mai puternică decât iubirea. Un om care nu te iubește poate să tragă la cântar o căruță de oameni care te iubesc. Are un fel de a se întinde peste tot și peste toate.
Neiubirea nu e opusul iubirii. E opusul binelui. Pentru că neiubirea face rău. Neiubirea doare, rănește, sapă șanțuri adânci în stima celor pe care îi cuprinde. Neiubirea macină oasele și într-o zi simți că nu te mai poți ține pe picioare.
Fugiți de oamenii care nu vă iubesc. Nu vă iubesc pentru că nu pot, nu știu, nu vor. Nu contează dacă e dintr-una sau din toate. Fugiți. Oamenii care nu vă iubesc nu vă vor transforma în niște oameni mai buni. O să consumați prea multă energie ca să vă apărați de neiubirea lor. Folosiți timpul acesta pentru iubire.
Neiubirea îți ia tot. Bucurie,liniște, determinare, îți ia până și iubirea ta pentru tine.
Nu-ți pierde vremea cu oamenii care nu te iubesc. Nu e treaba ta de ce nu te iubesc ei. Să stai să te întrebi asta e fix ca și cum ai sta în mijlocul drumului tău, cu pietre de moară la picioare, întrebându-te de ce nu poți merge mai departe.
Dați pietrele jos și mergeți mai departe. Gândiți-vă că există două lumi: una în care trăiesc oamenii care vă iubesc și una în care trăiesc oamenii care nu vă iubesc. Faceți o listă. Împărțiți foaia în două și puneți în dreapta oamenii care vă iubesc și în stânga pe cei care nu vă iubesc. Sunt mulți cei de dreapta. Iar ceilalți sunt puțini, dar grei. Cântăresc prea mult. Fix ca pietrele de moară. Poate or fi și ei pe o listă în tabelul din dreapta. Dar nu la voi.
Dați-le drumul celor ce nu vă iubesc și pierdeți-vă în lumea cealaltă. De ce am alege să rătăcim aiurea în pustiu când peste drum sunt dealuri cu păduri, poieni, izvoare...
De ce am vrea cu încăpățânare să plantăm brazi în deșert?
E prea scurtă viața ca să ne întrebăm de ce nu ne iubesc cei ce nu ne iubesc.
Neiubirea nu te crește, neiubirea nu te transformă în bine, neiubirea nu te înalță.
Alege iubirea pentru a merge în pasul ștrengarului pe calea ta. Nu alege neiubirea care te ține îngenuchiat, cu pietrele de moară legate de picioare, fix în mijlocul drumului tău.
Share
share