Prizonierul gândurilor mele
26 martie 2017, 08:49 
Acolo, în mintea noastră, se ascunde cea mai grea închisoare dintre toate închisorile pământului. Sing Sing-ul din țeasta noastră ține prizonierul condamnat la despărțire și îi prelungește agonia cu încă o zi, în fiecare zi.
Îmbrăcat în haine portocalii, omul de care ne-am despărțit fizic rămâne în închisoarea gândurilor noastre, legat de mâini și de picioare, așteptând Ziua Zero. E singurul loc din care condamnatul definitiv va scăpa într-o zi. El nu va pleca spre scaunul electric și nici la ghilotină. E condamnat la libertate, dar completul de judecată care trebuie să-i dea ultimul aviz întârzie să se întrunească. Și atunci, rămâne închis în gânduri, luându-ne nouă libertatea de a merge mai departe. Când ai făcut pe cineva prizonierul minții tale, tu trăiești de fapt cea mai grea dintre detenții.
Din victima care ai fi putut rămâne, te transformi în călău. Și lași să te cuprindă toată negativitatea care vine cu această imagine. Degeaba i-am pus verigheta pe masă spunandu-i că "până când moartea ne va despărți" se termină aici. Degeaba i-am făcut valiza și i-am arătat drumul spre lumea largă. Toate sunt degeaba dacă pe jumătatea mea de pat ne înghesuim tot amândoi: eu cu capul pe pernă și el în capul meu.
El poate să devină liber în lumea lui, dar rămâne prizonier în lumea mea atâta timp cât eu îl păstrez în gânduri. L-am așezat acolo, după gratii și mă duc în fiecare zi, cel puțin la apelul de dimineață și la cel de seară, să văd ce mai face. Și îl hrănesc în fiecare zi. El supraviețuiește și eu mă îmbolnăvesc.
Dă drumul oamenilor din mintea ta. Nu supra-popula locul acela micuț din cutia ta craniană. Nu înghesui prizonierii câte doi, trei, în paturi. O să-i vezi claie peste grămadă și nici nu o să mai înțelegi la un moment dat, care, cine e.
Share
share