Insula Capri, dintr-o perspectivă zbuciumată

Nu am vrut să iau o excursie de grup cu ghid. Ar fi trebuit să plec din hotel la 8 dimineața și nu aveam niciun chef. Eram răcită, vremea nu era cea mai prietenoasă, așa că am ales să vedem Insula Capri pe cont propriu.
Am plecat cu o cursă pe apă pe la ora 12:00. După 60 de minute pe apă am ajuns în port. O imagine superbă, o coastă care îți taie răsuflarea. Nici nu am coborât bine de pe vapor că am nimerit direct în haos. O intersecție mică, mică și multe mașini, autobuze și scutere. Între ele, un polițist hotărât să descurce "mațele încurcate". Fix așa mă simțeam. Dacă ați jucat vreodată, știți ce vreau să spun. Am descoperit în cele din urmă stația de "zgârciuri" de autobuze... niște dubițe puțin mai mari. În fiecare autobuz, maxim 7 scaune. Și apoi ține-te de bare și de geamuri dintr-o curbă în alta. Maya era cu ochii pe șoferul care gesticula vorbind cu o duduie și îi spunea, încercând să-l influențeze de la distanță: "Ține mâinile pe volan!"
Am ajuns în vârful insulei, în orașul AnaCapri. O piață micuță, draguță, cu două restaurante și trei magazine cu suveniruri. Cu două străzi înguste și clădiri superbe de o parte și de alta. Multă poezie în Capri. Un loc romantic, plin de metafore și de imagini care să te facă să spui: "La vita e bella".
Vântul ne-a cam dat de furcă și, pentru că străzile erau pustii și toate magazinele închise, am luat un taxi până la Piațeta Umbertisi. Vreo 15 euro taxiul - o mașină cu copertină, prin care bătea vântul ca afară. Dar șoferul, o frumusețe de băiat. În piațetă m-am alăturat unui grup de japonezi, spre amuzamentul Mayei și m-am ținut de ei ca și când eram din filmul lor. N-ai cum să nu te oprești la fiecare poartă, pe fiecare ușă e o inscripție făcută cu sufletul. Italienii ăștia chiar știu să se bucure de viață. Știu să te convingă să cumperi, știu să se vândă.
După încă 2 ore de vânt și nițică ploaie, eram tocmai bună de încălzit cu un limoncelo și niște fructe de mare, culese de niște marinari din portul Capri. Acasă mâncam o săptămână pe nota aia dar, o dată ajunge omul pe insula pe care vin milionarii să petreacă vacanțe.
Mi-a plăcut Capri. Mi-a plăcut energia și poezia locului. Aș vrea să revin aici într-o zi cu soare. Să mă bucur de fiecare poartă, de toate inscripțiile de pe pereți și de panorama superbă ce ți se deschide în fața ochilor. Cursa cu vaporul a costat 70 de euro dus-întors, autobuzul vreo 10, taxiul vreo 15 și am mai cheltuit vreo 100 pe cafele, limoncele, fructe de mare și paste. Cu 200 de euro, în 2 oameni, poți să îți faci o idee despre insula Capri.
Dacă e cald și bine și vrei să vezi Grota albastră și alte locuri, cred că îți mai trebuie 100 de euro. Dar merită fiecare bănuț, pentru că locurile acestea sunt chiar desprinse din poveștile cu italieni frumoși și case îmbrăcate în poezie.