L-am înlocuit pe NU POT cu NU VREAU

Am auzit replica asta spusă de copilul meu în mijlocul unei partide de badminton.

"Mamă, atunci când sunt la sală și fac exerciții la un moment dat începe să fie tot mai greu. Și-mi spun în minte: nu mai pot, nu mai pot și totuși fac mai departe. Mi-am dat seama că eu mai pot, dar nu mai vreau. Și că mă ajută mai mult să conștientizez că mai pot dar nu mai vreau și să fac totuși, pentru că așa vreau eu, nu pentru că mi-am atins limitele. E valabil în tot ce fac. Eu când zic că nu mai pot de fapt nu mai vreau să pot. Pentru că EU POT."

Am citat din copilul aflat pe buletinul ei acum dar în întreținerea mea. Să începi de la 14 ani să-ți pui astfel de probleme pe mine una mă îngrijorează. Și dacă ar fi numai copilul meu m-aș mai liniști. Dar nu. Așa sunt toți. O generație foarte deșteaptă care descoperă lumea, se descoperă pe ei și ne descoperă și pe noi: cam descoperiți. Nu am apucat să ne acoperim în înțelepciune. Ne-am acoperit în diplome și certificate de calificare, în cursuri absolvite, licențe date, mastere terminate și doctorate obținute, dar pe niciunul dintre ele nu scrie că suntem calificați să fim părinți buni pentru acești copii. Mama ei, adică subsemnata, la 15 ani se gândea cum să-și convingă părinții să o lase duminica în oraș la un film cu colegii. Nu se gândea nicio secundă dacă mai poate sau mai vrea ori invers. Nu suntem pregătiți pentru copiii noștri. Nu suntem educați să le facem față. Nici în vis n-au văzut părinții noștri că vor avea nepoți așa deștepți.

Societatea nici nu-și pune problema iar școala are cu totul alte priorități decât să ne cheme la o ședință cu părinții și să ne spună: “Avem o generație foarte deșteptă și nu mai știm de unde să-i apucăm.” Dacă această generație înțelege la 14 ani că poți mult și bine după ce spui că nu mai poți... Oare ce vor înțelege la 40? Și uite așa, luăm calea cursurilor în care sperăm, disperați, să mai învățăm câte o formulă magică și să mai găsim rezolvarea la câte o situație în care suntem blocați. Greul e al nostru. Al părinților acestei generații. Dar ce șansă minunată.

Share

share

COMENTARII (0)