Hristos a Înviat, cu artificii, fanfară, pocnitori și sirene de vapoare.

Ieșise deja soborul din biserică pe la douăsprezece fără un sfert. Toată lumea luase lumină, iar la 00:00 au început să bată clopotele. Fanfara ce acompania corul de preoți a început simultan. Cânta un fel de Hristos a Înviat. Pe cer au început să se desfășoare focurile de artificii, pocnitorile se auzeau de peste tot și deasupra tuturor au început sirenele vapoarelor din port. Oamenii se pupau ca la revelion (grecii - ceilalți erau clar surprinși de acest obicei). Așa a fost noaptea mea de Înviere. Mai precis, de pe la 23:30 până la 24:30 - o oră cât o noapte de trăit o dată în viață.

Mi-am dorit să fac vacanța de Paște într-o țară ortodoxă. Grecia mi s-a părut cea mai potrivită. Am cerut o ofertă de la Ovi Travel - o agenție mică dar foarte atentă la cererile clientului. La sugestia Ralucăi, cea care deține agenția, am ales Rodos.

Care e criteriul pentru hotel? m-a întrebat Raluca.  Să aibă o biserică ortodoxă aproape, a venit răspunsul meu fără loc de interpretări.

Și bine am ales. Hotelul la care am stat, Best Western, e la 50 de metri de cea mai mare biserică ortodoxă de pe insulă. Biserica e amplasată pe malul Mării Egee, fix în port. E plină de istorie. Deși a fost construită de italieni și din exterior nu arată ca bisericile ortodoxe cu care sunt obișnuită, odată intrată pe ușă am recunoscut picturile, icoanele, ritualul.

Pentru vinerea mare am ales un tur sugerat de Cosmina Gheorghiță - cel mai profi ghid pe care l-am întâlnit, din toate vacanțele mele. Cosmina ne-a dus într-un tur al insulei care s-a încheiat cu "Prohodul lui Hristos". Procesiunea a avut loc la o altitudine de 500 de metri pe vârful unui "munte", într-o mânăstire mică. Apoi, cortegiul a plecat din mânăstire, situată pe culmea unui deal, străbătând cele 14 stări ale drumului pe Golgota și a ajuns la crucea amplasată pe versantul de vis-a-vis, cruce înaltă de 14 metri și pe care o văzusem la aterizare. Emoționant și interesant. Am recunoscut trecerea pe sub masă din anii în care bunica ne ducea la biserică. Ne-am întors în oraș, iar în biserica de lângă hotel slujba a continuat până târziu în noapte.

Sâmbătă dimineață, la ora 8, biserica era din nou plină, iar în noaptea de Înviere faleza s-a dovedit neîncăpătoare pentru numărul mare de oameni dornici să ia lumină. Am asistat pentru prima oară la slujba de Înviere pe malul mării și am participat, tot pentru prima dată, la o slujbă ortodoxă în altă limbă.

Nu am înțeles cuvintele, dar am recunoscut replici și cântări. Am recunoscut momente și chemări. Am asistat la o slujbă de Înviere plină de emoție și de surprize.

Apoi, la hotel, am putut opta pentru o masă festivă: ca la mama acasă. Ouă roșii, vin, cozonac, miel, salate, pateuri, prăjituri. Mese aranjate festiv și oameni frumos îmbrăcați, veniți din toate colțurile lumii, participau la o singură sărbătoare: a Învierii. Se vorbeau toate limbile pământului și se gustau bucatele tradiționale de Paște. Toți am fost de acord cu aceeași concluzie: grecii știu sigur să gătească și mai ales să sărbătorească.

În duminica de Paște am revenit la biserică. Era închisă. Nici țipenie de om. Toată lumea se odihnește. La singura terasă deschisă în zonă cafeaua se servește asortată cu oul roșu.

Hristos a Înviat!

Share

share

COMENTARII (0)