Piatra pe inimă ţi-o pui singur. Piatra pe suflet ţi-o aşază alţii

Piatra pe inimă ţi se pune atunci când faci rău cuiva. Când cu vorba, cu fapta, cu gândul răneşti, înşeli, minţi, trădezi. Nu contează din ce motive, am stabilit deja că singura instanţă supremă e inima ta şi că în interiorul ei se află, punctual, ceea ce se numeşte adevărul tău absolut. Acolo se aşază sau nu, piatra greşelii. O piatră grea cu care te târăşti în lume. Şi care se ia numai atunci când îţi recunoşti fapta şi ceri iertare celui rănit. Când vine ziua în care găseşti atâta putere încât să poţi stă drept în faţă celui lovit, să-l priveşti în ochi şi să-i spui că îţi pare rău, iar celălalt chiar să simtă asta din glasul şi din privirea ta. Pe suflet piatra se aşază când ai fost rănită. Doare îngrozitor minciuna şi trădarea şi dezamăgirea. Sufletul ţi-e greu şi cel mai rău e că nu depinde de nimeni să scapi de piatra de pe suflet. Poţi să o dai jos doar iertând. Şi iertarea nu vine peste noapte, nu spui tiribam-tiribum să-l iert pe Gheorghiţă acum şi brusc să îţi simţi iar sufletul un nor pufos, care se mişcă liber pe cerul senin. Şi dacă în situaţia în care răneşti sunteţi o echipă, cel puţin doi oameni implicaţi, atunci când eşti rănit e posibil să nici nu ştie celălalt că ţi-a făcut un rău. E posibil să fi atins cineva, fără voie, o zonă extrem de sensibilă pentru ţine şi să-ţi fi pus piatră pe suflet. Atunci când ţi-e sufletul greu eşti singur, iar iertarea vine într-o zi pe care nu o ştie nimeni. Cred că sunt cele mai mari greutăţi pe care le duce un om într-o viaţă. Piatra de pe inima şi piatra de pe suflet. Atunci când astea două sunt uşoare, nici căratul munţilor în spate nu ni se mai pare greu. E şi motivul pentru care merită să fim buni. Şi oneşti. Şi curaţi. Şi drepţi. Să nu rănim şi să nu ne înconjurăm de oameni care cu asta se ocupă. E atâta loc frumos pe Pământ, sunt atât de mulţi oameni lumină. Pe ei să-i căutăm. Cu ei să facem Gaşcă. Cu cât suntem mai mulţi în partea asta, cu atât vor fi mai puţini de partea cealaltă. Pentru că, oricât ar fi de mare întunericul, un singur chibrit îl poate sparge.  

Share

share

COMENTARII (0)