Câteva metode prin care poți să te distrezi gratis. Oriunde în lume.

Când distracția ți se pare departe, amintește-ți că de fapt te desparte de ea un singur pas. Trebuie doar să-l faci. Să lași teama de-a fi judecat de lume, analizat și etichetat și să te distrezi pur și simplu. Eu nu am nevoie să mă duc în cluburi ca să mă distrez. Mă distrez acolo, fix cum mă distrez oriunde. Pentru că îmi place să mă joc. Nu mi-e lene să-mi găsesc cele mai ieftine jucarii. Nu mă tem să explorez, nu am nicio frică să încerc lucruri absolut noi. Intru în vorbă cu oamenii și ii fac să intre în joaca mea. Și așa ne jucăm împreună. Eu făcând ceea ce fac ei in mod normal, ei distrându-se pe seama strădaniei mele. Nu am stare să zac întinsă pe un șezlong. Mintea mea dospește non-stop acțiuni. Formatul de jurnalist mă ajută să nu-mi fie rușine să pun o întrebare: Excuse me, it's possible to ...? După care le explic in limba română, cu toată convingerea, ce vreau să fac. Am vândut pentru o bătrânica "Bali sweet ", o prăjiturică tradiționala făcută pe stradă, din orez, zahăr si nuca de cocos. M-am așezat în locul ei pe scaun și în timp ce dădeam prin răzătoare nuca de cocos, făceam reclama în gura mare: Veniți să cumpărați cea mai bună prajiturăăă!!! Normal că s-au strâns ca la urs și s-au distrat teribil. Mi-am câștigat o prăjiturică. Am vrut să văd cum pot femeile să care toata greutatea pe cap. Balineza m-a ajutat să-mi pun coșul și apoi să strâng toate mărgelele din nisip:))))). Nu stiu cum pot sa țină pe cap, într-un echilibru perfect, atâta greutate. Am învățat să fac ofrande din nucă de cocos și să greblez algele de pe plajă. Cea mai grea dintre încercări a fost sa căr la o navetă cu bere dorind să ajut o bătrânică să coboare pe plajă. Când am văzut-o că vrea să-și pună naveta pe cap am sărit să-i spunem că o ducem noi. Bătrâna, în limba ei ne-a zis să așteptăm și a mai scos de după colț și două baxuri cu biscuiți. Asa că i-am pus și pe prietenii mei să participe la această facere de bine. Ce nu știam noi era ca trebuia să coborâm peste 100 de trepte, printr-o grotă, pe un drum extrem de îngust. I-am dat băbuței  cutia mea de cola și i-am zis să ne arate drumul. Eu spun că joaca e limbajul iubirii dintre parinți și copii. Iar la noi adulții distracția, se traduce în joacă. E cel mai simplu și frumos mod prin care ne aducem aminte de copilul din noi.

Share

share

COMENTARII (0)