Tăierea porcului. Filmul de groază văzut pe viu în copilărie

Când Maya era mică, în vacanțele de iarnă, ajungeam în Ardeal în satul bunicilor mei. Mătușile mele de la țarā încercau să o convingă să vinā si ea la "bojotaie". Ce e aia, întreba copilul? - Omorâm porcul , punem paie pe el și îi dăm foc îi răspundea foarte explicit sora mamei mele. - Mamă, nu e de ajuns că-l omoară, de ce să-i mai dea și foc după asta? Și cum pot niște oameni să facă atâta rău unui biet animal? Și mai ales cum pot să ducă și copiii să privească asta?- mă întreba Maya plângând în hohote. Copilul meu a refuzat orice obicei legat de porc, nu a văzut niciodată măcelul pentru care eu și toată generația mea așteptam luna decembrie. Ne trezeam dimineața devreme, pe întuneric, ne îmbrăcam gros și ieșeam în curte unde un vecin alerga porcul prin cotețul bunicii și apoi îl scotea de urechi în curte. Acolo, susținut de câțiva vecini, un bărbat mai curajos îi dădea lovitura ucigătoare. Bunica stătea tot timpul cu un lighean pregătită să strângă sângele care curgea prin gaura făcută în gâtul porcului. Era pentru sângerete. Mult mai târziu am făcut legătură cu Dracula și mi-au revenit de fiecare dată în față acele imagini horror pe care eu nu le-am văzut pe vreo tabletă. Youtube-ul meu era fix acolo în ograda bunicii, în diminețile în care zăpada păstra multă vreme picăturile de sânge lăsate drept urmă a întâmplării groaznice. Apoi venea rugul. Balotul de paie era pregătit și noi, cu mânuțele noastre, îmbrăcam porcul din cap până în picioare iar un singur chibrit îl transforma într-o torță. Mărturisesc că nu m-am gândit niciodată la aceste aspecte atunci când eram mică și singura mea preocupare era să prind o bucățică din codiță sau de ureche. Maya nici nu a vrut să audă, darămite să asiste la așa ceva. A refuzat categoric. Nu știu de unde i-a venit copilului meu.

"Eu joc purcica în Cei trei Purceluși, cum aș putea să mă uit la niște oameni care ii dau foc?" Datoritā ei am privit cu alți ochi acest obicei. Nu am vorbit cu ea despre asta, nu sunt o militantă pentru drepturile animalelor, habar nu am de unde a știut dintodeauna Maya că invitația care îi era făcută nu era pentru un eveniment fericit din viață unor oameni ci pentru cel mai trist eveniment din viață unui porc.

Share

share

COMENTARII (0)