Angajaţii mei care se lasă de fumat primesc primă 500 de ron

Angajaţii mei care se lasă de fumat primesc primă 500 de ron. Deja am premiat doi dintre ei. S-au lăsat de câteva luni.

Eu am renunţat la ţigări 6 ani. Într-o noapte m-am ridicat din pat și-am spus: Începând de astăzi eu nu mai fumez!. Era pe 1 decembrie și de-atunci nu am mai fumat niciodată. Ca și când nu aș fi pus țigara în gură în viața mea. O jumătate de an am tușit și am expectorat. A fost cumplit. Apoi am început să respir normal. Chiar dacă m-am lăsat brusc șocându-i pe toți cei care mă știau fumătoare disperată, la decizie au contribuit tot felul de întâmplări antnerioaRE. Cel mai tare m-a marcat o imagine din Aeroportul Helsinki. Fusesem la Roveniemi, în vizită la Moș Crăciun. La întoarcere, în aeroport, împreună cu prietenele mele la fel de fumătoare, am căutat disperate un loc unde să ne bucurăm de viciul nostru. L-am găsit . Era un acvariu din sticlă plin de fum și de oameni cam prost îmbrăcați și care mi s-au părut murdari. De toate culorile și rasele. Noi eram cele mai spălate și mai bine îmbrăcate. Toți oamenii ok erau dincolo de geam. În acel moment am avut o revelație și i-am văzut pe fumători ca pe minoritate învăluită în fum, cenușie, urât mirositoare și din care nu am mai vrut să fac parte.

Am fumat douăzeci de ani.  Nu m-am gândit niciodată să mă las. Tineam țigările în mână, mai pufăiam câte una. Mi-era o groază de inutulitatea mâinilor fără mișcarea regulată care duce țigara la buze și mă rodeau întrebările: cum o să beau cafeaua, ce fac în club noaptea, ce fac în timp ce stau de vorbă cu cineva… încet, încet în jurul meu oamenii se lasă de fumat. Tot mai mulți și din categoria despre care n-ar fi spus nimeni niciodată că o să se lase de țigară. Mă bucur că s-a votat legea care interzice fumatul în spațiile publice. Din păcate am văzut mult prea multe situații în care copiii sunt expuși țigărilor părinților lor sau ale altor părinți. Nu am înțeles niciodată cum niște oameni maturi, altfel educați și de bun simț pot să fumeze în sălile în care copiii lor urmează să cânte, să recite, să inhaleze aer mai mult decât o fac niște simpli spectatori. Sunt fericită că mai ieșim din fumul care ascundea lucruri și acoperea într-o perdea deseori, mizerii. Am sentimentul că nu am fumat niciodată. Iar cu banii pe care îi dădeam pe țigări, în fiecare an, mă duc într-o vacanță exotică. Pe care și-ar putea-o permite toți cei care dau banii pe țigări.

Share

share

COMENTARII (0)