Am fost în Maroc

Să  ajungi în  Sahara și să prinzi ploi torențiale care se transformă în ploi mocăneşti, nu e puțin lucru. Am făcut asta în  vacanța de Paște 2015. Prima experiență pe un alt continent în care am luat-o și pe Maya. Am considerat că e suficient de mare să reziste la o astfel de călătorie în care trebuie să te adaptezi unui grup și unor condiții  nu neapărat comode. Să străbați de-a lungul și de-a latul Marocul într-o  săptămână este o aventură. Am plecat din Casablanca unde nu am ratat o cină la restaurantul devenit celebru datorită poveștii de iubire dintre Humphrey Bogart și Ingrid Bergman din filmul cu același nume și a doua zi dimineața am început să descoperim acest loc minunat. 1001 Adventures a avut grijă să avem de toate în povestea asta: și cazări in Riad- casele lor tradiționale absolut minunate și ouă roșii pentru ziua de Paște. Am fost în Fes la celebrele vopsitorii de piei de animale. Acolo, la intrare, am primit fiecare un mănunchi de mentă pe care l-am ținut la nas pe tot parcursul vizitei în vopsitorie. Ar fi fost imposibil să  rezistăm prea mult fără el din cauza mirosului. Nu trebuie ratată o vizită în Hammam. Dacă suferiți  de pudoare, nu recomand. Dacă nu aveți o problemă să  rămâneți dezbrăcată complet într-o încăpere cu mai multe femei de toate vârstele, toate la fel de dezbrăcate, puteți să aveți  parte de cel mai revigorant masaj din viața voastră. Pe cât sunt de discrete în scoaterea la iveala a vreunei bucățele  de piele atunci când sunt îmbrăcate, pe atat sunt de dezinvolte și de relaxate să-și arate nuditatea în locurile destinate numai lor. Rar mi s-a întâmplat să văd un grup de femei sporovaind cu atâta lejeritate , ca la șezătoare, doar că nu purtau nici o hăinuță. In Maroc am mâncat cușcuș cât pentru toată viața. Maya nu mai vrea să audă de acest aliment. Taginele sunt niște  tocănițe cu carne, musai carne, legume fierte până la forma naturală de piure și neaparat garnitura tradițională - cușcușul . Ca să ajungem în Sahara am trecut toți Anzii posibili așa că i-am văzut în splendoarea lor. Canioane, trecători, vârfuri golașe și zone pline de vegetație. O spendoare. Din păcate, drumurile lor nu sunt cele mai bune dar nici cele mai rele. Cel mai greu e să reziști în microbuzul care leagă orașele și acestă deplasare nu se poate face altfel. Dar a meritat să batem atâta amar de drum ca să ajungem in Sahara.   Urma să călătorim pe cămile și să străbatem dunele de nisip. Trebuia la apus să prindem cel mai înstelat cer din tot ce-am văzut și la răsărit să descoperim soarele rază cu rază de după dunele de nisip. Din păcate, nu am trăit aceste experiențe dar am avut parte de una la care nimeni nu s-ar fi așteptat. A plouat torențial. Noi.. pe cămile. Cămilele ude, noi uzi până la piele, nisipul ud, corturile ude…nu pot descrie senzația pe care o ai călătorind pe cămilă, pe dunele de nisip din Sahara cu chiloții uzi până la piele. Noroc că s-a organizat Sorin, ghidul nostru, reprezentantul agenției și am luat camere în care am reușit  să facem dușuri calde și să ne mai uscăm puțin  hainele. Majoritatea bagajelor rămăseseră în altă parte noi eram doar cu strictul necesar, cât să ne descurcăm pe cămile. Oricum…a fost o super Aventură . Totul s-a încheiat în Marrackech. Este oraşul în care îmi doresc să revin și să-i acord mai mult timp. Am fost fascinată de amalgamul de oameni și culturi. Gradini superbe, monumente dantelate, flori în toate culorile pământului. Medina, partea veche a orașului este Turnul Babilonului din Maroc. Nu întâmplător se spune despre Maroc că este “un copac cu rădăcini arabo- musulmane ale cărui crengi sunt îndreptate spre Europa”. Dincolo de ceea ce am văzut, am trăit experiențe frumoase și amuzante legate de oamenii cu care am fost și pe care i-am întâlnit. Nu înțelegeam de ce toți cei cu care mă întâlneam îmi spuneau Fatima. Am întrebat la un moment dat ghidul și mi-a spus legenda acestei femei, fiică a lui Mahomed. Fatima a orbit un bărbat care o privea doar îndreptând mâna spre el. Spre amuzamentul întregului grup, ghidul mi-a spus că eu semăn cu Fatima pentru că  sunt frumoasă  ca și ea, adică arăt ca o sticlă de Coca-Cola. Concluzie: marocanilor le plac femeile cu forme. Rotunde. Am atras toate privirile, fetele din grupul nostru, înalte și slabe, păleau în fața rotunjimilor mele. Cred că nu m-am mai simțit niciodată  atât de admirată. Evident a fost un bun motiv de amuzament pentru tot grupul. Am vizitat  o familie de berberi și am mâncat la ei, în căsuțele lor de lut, simple, sărăcăcioase, dar foarte curate. Toată  familia era acolo bucuroasă  de oaspeți și noi le-am mulțumit  pentru deja tradiționalul cușcuș. Mi-a plăcut mult Marocul. Mă amuzam cum ciobanii lor, cred că  așa  se numesc cei care au grijă de cămile, vorbesc franceza. Eu asociez limba franceză cu discuțiile legate de artă, cultură...iar contrastul între ținutele lor, activitățile  pe care le aveau și limba vorbită era destul de mare. Aș vrea să revin în Maroc. În special pentru Marrackech. Să stau în tihnă într-un Riad, să iau micul dejun la umbra mandarinilor din grădinile interioare și să mă bucur de piața din oraș. Dacă vreți să vedeți o cultură altfel,  sigur acolo găsiți de toate. Iar pentru femeile rotunjoare, poate să fie o terapie minunată pentru încrederea în sine.

Share

share

COMENTARII (0)