Cui ce ai de demonstrat?

Poate sā parā o întrebare banalā, aruncatā pur si simplu. Dar pe mine intrebarea asta mā urmarește de câteva luni și tot amân un răspuns pe care să mi-l dau. Poate pentru că nu-l știu sau poate pentru că nu-l vreau, poate pentru că nu-mi place sau poate pentru că nu există un răspuns în acest moment. Am tot demonstrat. Le-am demonstrat profesorilor că ma descurc în viață și fără să fi fost ajutată sau favorizată de vreunul dintre ei, le-am demonstrat părinților că mi-am asumat toate alegerile făcute, le-am demonstrat foștilor că pot să trăiesc și fără ei, le-am demonstrat angajatorilor că nu am rămas împotmolită in vechile locuri de munca, le-am demonstrat celor care mi-au pus piedici că pot să merg mai departe. Le-am demonstrat celor care mi-au închis uși că pot să deschid ferestre. Le-am demonstrat celor care nu m-au iubit că sunt iubibilă. Le-am demonstrat celor care m-au iubit că nu s-au înșelat. Le-am demonstrat …
Pe bune, de câte ori nu ați spus în viața voastră – lasă că o să demonstrez eu că pot, lasă că o să demonstrez eu că reușesc, lasă că o să demonstrez eu….. Nu mai vreau să demonstrez nimic nimănui. Nici măcar mie. Nu mai vreau. Pur si simplu. Gata. Ajunge. Nu am de dat nimănui socoteală nici pentru succes nici pentru eșec. Nu trebuie să-și roada pumnii pentru că mi-au ieșit lucruri cei care m-au desconsiderat la un moment dat. Nu e nevoie să plângă în pumnii foștii pentru că n-au știut cum să păstreze așa o minune de fată. Nu trebuie să se dea cu capul de pereți foștii angajați văzând cât de bine merge acum firma și nu trebuie sa se arunce de la etaj morți de invidie foștii angajatori văzând că eu am reușit mai mult decât ar fi crezut vreodatâ careva. NU VREAU SĂ DEMONSTREZ NIMIC NIMĂNUI. Vreau doar să mă bucur de toți și toate
.