Lamurirea este buna

Ce înseamnă “să lămurim cum stau lucrurile” între doi oameni? Însemnă să ne așezăm la o masă, față în față și să începem să vorbim. Eu să-ți spun ce cred că trebuie să spun ca tu să înțelegi ceea ce vreau eu să înțelegi, iar tu să spui ceea ce crezi că trebuie să spui pentru ca eu să înțeleg ceea ce vrei tu să înțeleg. Bun așa. Și după ce vom fi terminat de spus fiecare ceea ce trebuia să spună și nu ceea ce ar fi vrut, putut, simțit…e gata? Adică, suntem lamuriți? Plecăm fiecare la treburile noastre mai limpezi, mai curați ca apa cristalină? Am lăsat acolo la masa aceea orice nelămurire și, mai lămuriți decât am fost vreodată, ne ducem să ne vedem de viață mai departe? Ce tare e să-ți vezi de viață lămurit! Lămurit de celalalt că lucrurile stau în felul în care vrea el să le prezinte.
“A lămuri”în DEX este sinonim cu “a explica”, însă două rânduri mai jos vei găsi tot și completarea: „a lămuri buștean” adică taman “a rămâne nedumerit”. Așa că să nu te miri dacă, atunci când mă chemi să mă lămurești, mie îmi vine să mă tot duc. Între a sta nelămurită și a fi lămurită buștean, prefer niciuna. Eu nu mai vreau să lămuresc nimic. Cu nimeni. Acolo unde e ceva de lămurit sigur e ceva de părăsit. Decât să te lămuresc sau, și mai rău, să te las să mă lămurești, mai bine plec. Dacă vrei să înjuri pe cineva, poți spune simplu: du-te-n lămurirea mea. Și sigur l-ai băgat într-o ceață din care n-o să-i fie prea simplu să iasă. “Lămurește-mă și pe mine” e o expresie care ar putea fi liniștit înlocuită cu “încurcă-mă, te rog, mai rău decât sunt încurcată”. Concluzie. Nu mai vreau sălămuresc nimic cu nimeni. Nu mai vreau să mă lămurească nimeni și să lămuresc pe nimeni. Vreau să trăiesc așa,într-o dulce-amară nelămurire. Caut oameni care nu au nevoie de lămuriri și vreau în preajma mea oameni care să nu simtă nevoia să mă lămurească.