Daca nu-mi dai, fug la tata!

“Mama, tu ştii că sunt copii care îşi ameninţă părinţii că fug de-acasă dacă nu se întâmplă lucrurile asa cum vor ei”? Mi-a mărturisit Maya într-o discuţie depre prietenii ei, despre cum văd ei relaţiile cu părintii lor. I-am povestit atunci că şi eu am fugit de-acasă. Şi nu aveam 13 ani, ci 19. Eram îndrăgostită pentru prima oară. Nu era relaţia perfectă, dimpotrivă. Mă îndrăgostisem de un bărbat cu 10 ani mai mare decât mine, separat de nevastă şi copil. Cum să le mărturisesc asta alor mei? Am ţinut relaţia ascunsă şi furată până în ziua în care a aflat mama. Şi-atunci a tunat ultimatumul: “Până diseară alegi – ori el, ori noi!” Cum să renunţ la primul bărbat care mă ducea dimineaţa să vedem răsăritul pe linia ferată?! Ne plimbam cu ZENOBIA lui Gellu Naum în buzunar şi mă convinsese că noi o să trăim toată viaţa într-o scorbură, hrănindu-ne cu ce o să găsim în natură. Pentru părinţii mei a fost imposibil să gestioneze o astfel de situaţie. Se pregătiseră pentru orice, dar pentru asta nu. Maya a făcut ochii mari şi m-a întrebat curioasă ce am ales. I-am mărturisit că am ales să plec. În toiul nopţii, am fugit de-acasă şi dusă am fost. Am plâns tot drumul pentru că ştiam că se încheie un capitol important din viaţa mea şi voi începe o nouă etapă. Era de fapt prima mea cumpănă serioasă. N-am mai revenit acasă decât în vizită. Viaţa mea era în mâinile mele şi am făcut cu ea ce m-am priceput mai bine.

Mama nu a vorbit cu mine câteva luni, tata a venit a doua zi să-mi lase nişte bani şi să-mi spună că el e acolo oricând am nevoie, că e viaţa mea şi, chiar dacă nu e de acord cu mine, îmi respectă decizia. Îi vorbesc Mayei despre greşelile mele pentru că vreau să ştie că nu sunt perfectă. Vreau să nu se teamă să-mi vorbească despre greşelile ei şi să fie convinsă că pot înţelege orice. Sigur că asta îi dăun oarecare avantaj în faţa mea. Dar beneficiile sunt imense. Minusurile sunt la capitolul riscuri asumate. M-am temut de momentul acesta, de vârsta fugitului de-acasă. Vorbim despre alte generaţii. Dacă pe mine m-a lovit la 19 ani, pe ei îi apucă la 12. Şi pentru că n-am vrut să fim masă de ping-pong, iar ea să poată să ne şantajeze, am avut grijă să ducem relaţia noastră de părinţi într-o zonă în care facem o echipă imbatabilă. Vorbim aceeaşi limbă, nu ne sabotăm, nu încercăm să o atragem de partea unuia sau a celuilalt. Nu există nicio clipă teama că, dacă nu o să fac tot ce pot ca să-i placă aici cu mine, există riscul să plece la el. Iar la Londra coafura rezistă. Nici acolo lucrurile nu se întâmplă altfel. Maya se află în locul cel mai bun pentru ea în acest moment şi ştie că e la vârsta la care noi, adulţii, luăm decizii care ţin de viaţa ei socială. “Eu le-am spus copiilor că nu risc. Fiindcă dacă te-aş ameninţa că fug la tata, tu eştiîn stare să-mi cumperi bilete de avion şi să mă trimiţi la Londra. Doar că acolo tata m-ar aştepta cu alte bilete şi m-ar trimite înapoi acasă”.

Daca nu-mi dai, fug la tata!

COMENTARII (0)