Ştiţi deja că Banca de Amintiri este cea mai importantă. Şi că acolo investesc cel mai mult. Cheltui timp şi energie să depun în banca mea cât mai multe amintiri frumoase. Pentru mine şi pentru oamenii pe care îi iubesc. Anul ăsta i-am pregătit Mayei surpriza de ziua ei...cu 8 luni înainte. Când şi-a anunţat Adele turneul am văzut-o pe Maya că se tot uită la promo şi ascultă non-stop noul single. Mi s-a aprins beculeţul şi am descoperit că fix de ziua Mayei e concert la Barcelona. Nu am mai găsit bilete fix pe 24, dar mai erau câteva pe 25. Le-am cumpărat automat. Le-a printat Amalia mea şi le-a pus într-un plic. La începutul anului am luat biletele de avion şi am rezervat hotelul. Şi mi-am văzut de ale mele. Biletele din turneu s-au epuizat în două săptămâni aşa că pe la sfârşitul anului când Maya tot mă bătea la cap să o vedem pe Adele am rugat-o să caute nişte bilete într-un oraş din Europa. "Nu mai sunt, e Sold Out în toate oraşele " a venit răspunsul după un scurt research. Au trecut lunile. Eu cu ale mele, ea cu ale ei. S-au terminat şi examenele, se pregătea deja pentru petrecere. Am pus-o să-şi organizeze petrecerea în avans motivând faptul că de ziua ei o să am spectacole în Oradea, SATU Mare şi Zalău. Nu a fost încântată în primă fază, apoi şi-a dat seama că ea se distrează cu colegii mei şi începuse să fie nerăbdătoare să petreacă o săptămână cu noi în turneu schimbând oraşe şi hoteluri în fiecare zi. Tatăl ei a venit de la Londra special pentru ea şi pe 23 dimineaţa pleca spre SATU Mare cu o cursa internă. Fix la aceeaşi oră la care aveam noi avionul. Aşa că era fericită şi relaxată că plecăm împreună la aeroport şi ei se vor întâlni şi în oraşul în care ea s-a născut acum 15 ani. - Ce mi-ai luat de ziua mea? Era deja întrebarea zilnică. - Maya, nu ţi-am luat încă, nu am fost inspirată deloc anul ăsta aşa că o să fie ceva aşa, pe ultima sută de metri, îi răspundeam eu de fiecare dată. - Mama, pe buuuuneeee? Nu te cred. Eşti Mirela Retegan. Eşti mama surprizelor!!! Aşa e. Când cineva îmi intră în suflet şi mă inspiră poate să aibă parte de surprize frumoase din partea mea. Am o voinţă şi-o credinţă atunci când le fac pentru cei pe care îi iubesc că nici un efort nu e prea mare. Îmi place să fac surprize, nu mi-e lene, nu mi-e greu, nu fac economii de nimic: de la resurse până la distanţe, oameni implicaţi. S-a terminat cu bine petrecerea ei unde au dansat şi s-au distrat prietenii Mayei până târziu în noapte (Doamne, e mult mai simplu cât sunt mici. Eram ca un gardian, cu ochii pe ei ca pe butelie), iar luni dimineaţă, pe 23 mai am ajuns la aeroport. Acolo i-am dat cadoul. Un ghid al oraşului Barcelona în care era un plic. " Eram sigură că e o vacanţă la Barcelona cadoul tău şi că nu plecăm acum. Apoi am deschis plicul şi am văzut Adele şi pe bilet scrie 25 mai şi eram extrem de confuză. Eram convinsă că noi plecăm la Oradea şi atunci ce se întâmplă cu bilete la Adele... Nu reuşeam să cuplez datele cu locurile. Îmi doream enorm să ajung la Barcelona iar în mâna mea era o surpriză 2 în 1: şi Adele şi Barcelona în acelaşi timp. Încă nu îmi vine să cred că suntem în Barcelona. Am senzaţia că visez ". L-a îmbrăţişat pe tatăl ei, el s-a dus la terminalul pentru curse interne şi noi ne-am îmbarcat pentru Barcelona. Aglomeraţie luni dimineaţă, 2 ore la coadă pentru checkin ... Am ajuns pe ultima sută de metri în avion. Şi-a pus căştile pe urechi şi la 5 minute după decolare dormea deja cu mintea în nori la propriu și la figurat. 3 ore cât a durat zborul, ea a dormit. A fost în culme fericirii toată ziua. Din 10 în 10 minute repeta: E adevărat, nu e un vis... Te iubesc mama! Chiar sunt în Barcelona? Da, e adevărat :) Avem 2 zile în care să vadă oraşul şi să-l descopere. Apoi, pe 25 seara mergem pe stadion să o vedem pe Adele. Mă bucur că încă am în mine bucuria de-a face bucurii. Nevoia, dorinţa, plăcerea de-a face surprize. Oamenii se tem să facă asta. Nu toţi. Dar cei mai mulţi preferă să nu rişte. Să faci o surpriză înseamnă ceva muncă. E un efort de a construi o poveste. Ştiu oameni care au făcut asta, dar pentru că s-au lovit de reacţii ciudate din partea celor surprinşi, au renunţat să mai facă. Ştiu oameni pe care nu i-a surprins nimeni niciodată şi alţi oameni care nu au mişcat un deget niciodată pentru nimeni. Mie îmi place să fac surprize. Atunci când oamenii mă inspiră totul îmi vine foarte uşor. Eu sunt surprinsă abia de câţiva ani încoace. Se află în jurul meu oameni care au început să mă cunoască şi care nu se tem de orice reacţie aş avea. Şi chiar am avut parte de câteva super surprize. Ceea ce va doresc şi vouă .