Întotdeauna mi s-a părut ceva de neatins această lume. Monte Carlo, Cannes, Nisa, Coasta de Azur... Ceva ce părea inaccesibil oamenilor simpli. Toată copilăria am fost convinsă că e super fiță să ajungi acolo. Credeam că ai nevoie de foarte, foarte mulți bani și că numai cei foarte bogați pot să respire aerul acelei lumi.

Asta până într-o zi în care am descoperit o ofertă, un city break foarte avantajos: câteva sute de euro avion și hotel fix la Nisa. Fix în perioada carnavalului, fix la începutul lunii martie. Am luat biletele, am spus tuturor că plec, inclusiv la radio, și când a venit ziua, am decolat împreună cu Maya spre ceva ce toată copilăria am crezut că e doar pentru bogați.

Am aterizat seara cu singura cursă București - Nisa. În aeroport s-a apropiat de mine un bărbat bine clădit. Avea în mână două buchete de flori. - Mă numesc Florin. Te ascult la radio. Îmi dai voie să fiu gazda voastră cât stați aici? Și ne-a înmânat buchetele, mie și Mayei. Am mers la mașina lui, în parcarea aeroportului. De emoții, Florin uitase să plătească parcarea, așa că s-a întors în aeroport. Între timp Maya m-a întrebat: - Ești sigură că nu suntem la camera ascunsă? Îl cunoști pe bărbatul acesta? Ai încredere că ne duce la hotel?

Nu-l cunoșteam! Îl vedeam pentru prima dată, dar instinctul îmi spunea că e un om bun. Și nici de data asta nu m-am înșelat. Florin, un băiat minunat, ne-a arătat toată Coasta de Azur, ne-a arătat locuri și ne-a spus poveștile oamenilor care locuiesc acolo. A fost perfect. Datorită lui, ne-am mișcat ușor și am câștigat mult timp.

Am văzut și Monaco și Monte Carlo și Nisa și carnavalul și piața de pește, și am mâncat homar și am stat pe malul mării ascultând liniștea. Într-una din zile m-am întâlnit cu o altă fată minunată, pe care am cunoscut-o tot acolo și despre care am aflat că se hrănea cu dorul de casă ascultând emisiunea mea de la radio. Raluca trăiește la Cannes, dar a venit la Nisa special pentru mine.

La carnaval am avut ocazia să întâlnesc și o echipă de români.

Cel mai mult la Nisa mi-a plăcut să stau pe malul mării și să fac un exercițiu pe care mi-l doream demult. Am adunat un pumn (mai mare) din pietrele de pe mal și am aruncat una câte una, gândindu-mă la toți oamenii de care doream să mă desprind.

Mi-a adus noroc Nisa. M-am întors de acolo cu mai multe gânduri pozitive și cu mai multe emoții frumoase.

Iar Florin s-a dovedit a fi un super-băiat. Sunt sigură că i-am purtat noroc, pentru că, la scurtă vreme după întoarcerea mea în țară, Florin a întâlnit o fată frumoasă cu care s-a însurat.

Coasta de Azur e un loc special, pe care oricine poate să-l cunoască. Nu e nici mai scump, nici mai ieftin ca alte locuri din Europa. Asta dacă nu vrei să joci la Cazino.

Coasta de Azur este doar o coastă pe malul Mării Mediterane. Locuită de francezi sofisticați și mângâiată de soarele care o face să strălucească. Mie mi-a plăcut, dar nu m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea. Am senzația că o știu. Am văzut-o și dincolo de ce am văzut nu simt nevoia să descopăr. Dar, poate să fie o destinație de văzut măcar o dată în viață.