Maya avea 8 ani când am bifat un vis: L-am vizitat împreună pe eroul nostru preferat, pe Moş Crăciun, chiar la el acasă. Nu ştiu dacă mai există cineva care să nu ştie unde locuieşte Moşul cel bărbos, dar pentru cei care au uitat, căsuţa lui şi atelierul de jucării sunt în îndepărtata Laponie, un fel de… judeţ din nordul Finlandei :), o ţară din Nord unde, cât vezi cu ochii, sunt numai brazi, la fiecare curbă de autostradă vezi vreun lac, iar în mijlocul şoselelor, cum trec pe la noi iepuraşii, aici poţi să dai nas în nas cu elani de 2 metri. Dacă sunt 3 maşini înaintea ta pe şosea înseamnă că e aglomerat în trafic, iar dacă stau 3 oameni la o coadă se cheamă aglomeraţie. Am ajuns chiar într-un oraş locuit numai de bărbaţi. Am prins fiecare rasarit superb şi fiecare cel mai frumos din lume apus. Soarele se arată timid pe cer pe la ora 8, iar la 10 dimineaţa apune. La 3 dupa-amiază e beznă şi aştepţi să mergi la culcare dintr-o clipă într-alta. Ca impresie generală, este o ţară foarte frumoasă . Rece, dar civilizată şi interesantă. Limba pare să fi adunat câte ceva din toate limbile pământului: maghiară şi rusă, japoneză şi engleză, ba chiar uneori ai impresia că spun cuvinte româneşti (cele mai puţin ortodoxe care la ei înseamnă însă cu totul altceva). 5 copii, 3 mame, 2 mătuşi şi un domn finlandez extrem de drăguţ, împreună am străbătut împreună această ţară de la un capăt la altul, cu scopul declarat de a-i spune Moşului ce ne dorim pentru acel Crăciun. Chiar dacă nu am prins prea multă zăpadă, întâlnirea cu el, ADEVĂRATUL, a meritat tot efortul şi toată oboseala. Am fost întâmpinați de spiriduși care ne-au prezentat locul și ne-au acomodat cu împrejurimile. În holul mare din casa moșului tronează un ceas imens, acoperă un perete întreg. Spiridușul șef ne-a explicat că în seara de Crăciun, de la acel ceas, Moșul oprește timpul și astfel noaptea de Crăciun se întinde atâta timp cât e nevoie pentru ca toate cadourile să ajungă în cele mai îndepărate colțuri ale lumii. "Așa se explică.. acum înțeleg cum poate Moșul să ajungă peste tot într-o singură noapte..de fapt, doar noi credem că e o singură noapte. El stă cât are nevoie să împartă darurile. Oprește timpul și când termină de împărțit cadouri dă din nou drumul la ceas " a exclamat Maya fericită că a găsit răspuns la o întrebare care o frământa de multă vreme. Și am intrat în salonul în care pe un scaun în mijlocul încăperii stătea chiar el: Măria Sa Moș Crăciun. Copiii au fost extrem de emoţionaţi, iar noi, adulţii, ne-am simţit de parcă eram scoşi la lecţie, prinşi cu tema nefăcută. Moșul este fix așa cum îl știm din povesti. Doar că se poartă ca tot omul la casa lui. E îmbrăcat lejer, în locul pelerinei poartă o vestă tricotată de mâinile Craciuniței și șosetele lui croșetate îți amintesc dacă ai uitat că te afli în cel mai friguros punct al Europei. De la Poşta lui Moş Crăciun am trimis ilustrate celor dragi şi nu am ratat o mică sesiune de cumpărături în Rovaniemi, unde micul nostru grup era privit ca o apariţie. Am călcat pe cercul polar, am văzut Aurora Boreală (chiar dacă numai într-un film, la muzeul de gheaţă), am mâncat carne de ren (spre disperarea copilului meu care îmi spunea cu lacrimi în ochi: Mama, e totuşi un ren!), am râs mult şi-am văzut o altă lume. Dar, cel mai important, l-am văzut pe Moş Crăciun în carne şi… costum roşu! O singură tristeţe am: Maya i-a făcut o listă Moşului care costă cât o maşină. Iar când i-am zis că exagerează, mi-a răspuns senină: Mama, ar trebui să te bucuri. Mi le aduce Moş Crăciun, nu mi le cumperi tu! Eu am ajuns acolo datorită prietenei noastre Narcisa Suciu și mă bucur mult că i-am oferit copilului meu această experiență unică. Dacă aveți copii merită să luați în calcul eforturi, sacrificii orice alte variante prin care să-i duceți în Laponia să-l vadă pe Moș Crăciun la el acasă.