Dacă e adevărat că Dubaiul e din viitor atunci eu vreau să trăiesc mult şi bine în prezent.

Încercam să-mi amintesc ce ştiam despre Dubai de la toate cunoştinţele care au trecut pe aici. Îmi amintesc doar impresii legate de grandoare şi lux. Eu nu am văzut asta. Nici măcar opulenţă nu mi s-a părut. Am sentimentul că am trăit o săptămâna într-o lume pentru care contează doar ce se vede din exterior. O formă mare în care fondul nu se vede. Nu am spus că nu există, ci că nu se vede. Totul e concentrat pe "afară-i vopsit gardul". Clădirile mi se par nişte beţe de scobitori rupte mai lungi sau mai scurte şi înfipte într -un castron cu nisip. Totul pare un joc de lego şi aştepţi în orice moment să vezi o mâna mare care le mută dintr-o parte în alta. Mi se par locuri lipsite de viaţă atât de evident de artificiale încât e greu să te prefaci că nu simţi asta. Lumea lor pentru noi e o prelată care acoperă ceva. Exact cum hainele lor, negre pentru femei şi albe pentru bărbaţi, acoperă alte haine pe care nu trebuie să le vadă decât cei din familie. Maşinile lor mari au geamuri fumurii şi plajele garduri foarte înalte care nu te lasă să vezi nici un colţ din lumea lor privată. Totul este foarte scump,distanţele foarte mari. Îţi mănâncă foarte mult timp în care nu ai la ce să priveşti pe fereastră alergând între nişte obiective care numai turistice nu sunt. Plajele lor sunt mult sub cele din Grecia, clădirile nu se compară cu cele din Barcelona iar viaţa de noapte din Bucureşti le dă peste cap tot ce ştiu ei despre distracţie. Recomand o tură de Dubai şi nu am nicio problemă dacă mă contraziceţi. În ceea ce mă priveşte sigur nu mi se potriveşte.

Eu am ales această destinaţie pentru revelionul 2014-2015 fiind cea mai apropiată oferta în care să fie cald. Veneam după o toamnă în care am străbătut România de-a lungul şi de-a latul prin frig şi ceaţă. Aşa că, hai de Revelion în Dubai! Le-am luat pe fetele mele, Maya- copilul meu natural şi Vero- copilul meu de suflet şi am zburat spre o lume nouă.

E greu să-ţi faci program pentru ultima zi din an. Toate plajele sunt închise, lumea se pregăteşte de revelion. Am acceptat invitaţia făcută de Adham- un iordanian care trăieşte acolo, să ne facă program. Ne-am cunoscut în barul hotelului unde am petrecut o noapte. El şi Mohamad s-au calificat pentru ceva mai multă atenţie. Puteam face concurs pe naţionalităţi la cum roiau în jurul nostru. Ca femeie, aici poţi să te crezi superbitatea superbităţilor pentru că bărbaţii sunt foarte atenţi. Aşa că ne-am înţeles cu Adham că acceptăm să trimită şoferul şi să ne ducă unde vrem noi. Surpriză. A venit chiar el. Conducea un Bentley. Ne-a invitat să-i cunoaştem familia. Mama lui a gătit pentru noi. Ne-a lăsat la piscină până a mai bifat el nişte afaceri. Apoi, după masă, la un ceai tradiţional am vorbit multe: despre căsătoriile noastre şi divorţuri, despre copii, zestre şi ţigani, muzică şi afaceri, destinaţii turistice şi mâncare iar Vero nu a ratat ocazia să o înveţe pe nepoata lui jocul "clopoţel". Nu am recunoscut decît orezul din tot ce am mâncat. Vizita s-a încheiat cu invitaţia de a vedea din balconul lui, cele mai frumoase artificii din lume. Casa lui peste drum de Burj Khalifa. A doua zi era ziua lui şi ne-a invitat pe yacht. Hai că aşa. ..parcă mai venim din Dubai.

Prima zi din an am petrecut o la înălţime: în Burj Khalifa. O experienţă care nu e nicio experienţă. Stai la coadă până ninge. ...te încolonează pe diverse rânduri, urci într-un târziu în liftul care te zboară 125 de etaje într-un minut, ţi se înfundă urechile de câteva ori şi ajungi aproape la 800 de metri. Cel mai înalt din lume. Dar şi cel mai plictisitor din ce am văzut.

A fost mai multă poezie în Eiffel şi mai multă adrenalină în Tower-ul din Canada. Acolo am simţit că sunt la înălţime deşi e de vreo 5 ori mai mic. Aşa că m-am distrat făcând poze în oglindă cu alţi vizitatori şi m-am jucat cu piticii de la coadă. A costat vreo 50 de euro biletul şi trebuia rezervarea făcută cu 2 zile înainte. Tot frecuşul a durat vreo oră. Dar m-am răzbunat în Victoria Secret unde erau reduceri la chiloţi (să cumperi VS cu 15 lei, e ceva) şi la sutiene care păcălesc şi unde am văzut cea mai mare înghesuială de femei şi cei mai mulţi bărbaţi stând la coadă

Au şi ei o zona veche în care am ajuns trecând cu barca peste rău, un loc pitoresc în care am stat cu drag. Piaţa de mirodenii şi piaţă de aur sunt de neratat.

În Deşert a fost o păcăleală tipic arăbească. Ne-au dus pe dune, ne-au învârtit de trei ori şi după 5 minute ne-au spus să urcăm în maşini. Puteam să jur că ne duc mai departe, spre inima deşertului. Ne-au dus la vatra unde am asistat alături de alte câteva sute de turişti într-o pseudo oaza la nişte dansuri în buric executate de nişte doamne care m-au făcut să mă simt slăbuţă.

Nu aş vrea să revin în Dubai. Pentru nici un motiv. Preţurile în Mall mi s-au părut mari, distracţia ieftină pentru cât era de scumpă.

Norocul meu că a fost cald. În fond asta am căutat, asta am găsit.