Cum să-ti cresti copilul liber?

Mi-am lāsat copilul la Cluj. Singur. Cu trenul.Cålåtoria a durat peste 10 ore. Trenul a plecat cu întârziere, a ajuns cu intârziere. Eu am dormit, m-am trezit si ea era tot in tren. In timpul ăsta mergea si venea de la Londra de trei ori cu avionul. A plecat la festivalul care a strans in inima Ardealului peste o sută de mii de tineri din toată tara.

La Cluj, orașul adolescenței și tinereții mele, locuiește la prietena mea, fosta mea colegă de bancā din liceu și se intâlnește cu o gașcă de copii de vârsta ei cu care s-a imprietenit anul trecut in tabăra din Apuseni. De atunci și-au propus să meargă împreuna laUNTOLD- Festivalul Tineretului . Acolo s-a mai intâlnit si cu alti oameni mari care au plecat din Bucuresti sā vadă artistii veniti să concerteze. Si-a luat biletul acum o jumātate de an. Si-a strâns bani să aibă de cheltuială. Oamenii se mirà in jurul meu cand afla că la 14 ani o las să facā atâtea lucruri “de capul ei”. Tinem legătura tot timpul, mă informează, mă linistește. Si totuși, aseară am sunat-o pe prietena mea să o intreb cum i se pare toată povestea. Cum o simte, dacă e vreun motiv să-mi fac griji. M-a asigurat că am un copil cu capul pe umeri si foarte disciplinat. Si-au făcut reguli de comunicare și ea le respectă cu sfințenie. Si Cami mi-a explicat că 60% dintre spectatori au vârsta Mayei. Că e un festival pentru tineri si adolescenti. Că organizatorii au prevazut asta si au facut brățări speciale. Toti minorii poartă brățară roșie. Nu au voie să intre cu tigări chiar dacă au 17 ani si le-au fost cumpărat de tata. Nu li se vinde alcool si dacă sunt vazuți cu un pahare de bauturi în mână dar au bratara roșie pe mână se reactionează. Sigur că abia astept să revină. Sigur că mi-e inima cât un purice si stomacul ghem. Dar trebuie să-i lăsăm să se desprindă de noi. Să invete să aiba grija de ei, să se păzească, să-si gestioneze banii, să deschida ochii, să-si testeze limitele de rezistentă. Cel mai greu e ca părinte să-i dai voie copilului tău să fie liber. Să ia propriile decizii, să-si urmeze drumul. Dar nu avem de ales. Dacă nu ii lăsam să plece, o să fuga. Si nici măcar nu o să stim unde sunt.