Crește-l să fugă spre tine nu de la tine

02 OCTOMBRIE 2016, 19:27   •    comentarii

Adolescența e momentul critic din viața fiecărui părinte. E momentul zero care pune la încercare tot ce ai construit și tot ce ai gândit 13, 14 ani în legătură cu copilul tău. Indiferent cât de bun e copilul, indiferent cât de înțelegător și răbdător e adultul, adolescența vine ca o tornadă și din ea scapă cine poate. Sau cine știe să înoate. Sunt relații de părinți- copii care se zguduie rău de tot dar rămân în picioare atunci când vine tornada Adolescență. Dar sunt și relații construite fragil, fără o fundație prea solidă, iar tornada Adolescență dărâmă tot în calea ei și din relația părinte-copil se alege praful.

Oricum am lua-o, oricum am întoarce-o, perioada de adolescență a copiilor noștri este cea mai solicitantă din tot ce putea fi solicitant în creșterea unui copil. Toate transformările hormonale ne fac zile fripte și nouă și lor. Ș i cum de la ei nu prea avem dreptul să ne așteptăm la mare lucru, cel mai mult ar trebui să facem noi. Cea mai mare frică a unui părinte e fugitul de-acasă al copilului. Ș i-apoi fumatul, băutul, drogurile, sexul. Mă voi opri la fugitul de-acasă pentru că deja mă apucă groaza numai gândindu-mă la celelalte. Eu îmi cresc copilul să fugă. Dar să fugă din orice loc s-ar simți în cel mai mic pericol. Să fugă mâncând pământul atunci când în jurul ei se întâmplă lucruri nesănătoase. Să fugă din compania celor care creează și alimentează conflicte. Să fugă din calea oamenilor răi. Să fugă din găștile care demolează. Să fugă din locurile din care nu are nimic de învățat. Să fugă de la petrecerile plictisitoare, de cărțile care nu au nimic de spus, de oamenii care nu i se potrivesc, de muzica aia care nu o reprezintă.

O învăț de mică să fugă. Ea trebuie să știe că are voie și că, uneori, fuga e foarte sănătoasă. Unde să fugă? La mine. Locul cel mai sigur de pe planetă. La mine va găsi mereu pace, liniște, iubire, lucruri sănătoase și armonie. Ușa mea este deschisă pentru ea de oriunde-ar trebui să fugă. Îmi învăț copilul să fugă spre mine atunci când viața îi ridică tot felul de obstacole. Atât timp cât la mine e cel mai bine, e cea mai fericită, e locul cel mai bun de pe planetă, copilul meu nu va simți nevoia să fugă în altă parte. Va simți nevoia să plece. Așa cum am plecat toți la un moment dat din locurile în care stăteam. Dar nu va vrea să caute un loc în care să se ascundă de MAMA. Nu va cauta un loc în care să fugă pentru că mama e isterică, mama urlă și face gălăgie toată ziua, mama o umple de reproșuri, o controlează excesiv, o terorizează cu predici, o obligă să facă anumite lucruri, mama o ține în casă, o face să plângă, urlă la ea și o ceartă pentru orice fleac, mama o bate, mama, mama, mama... - Ș tii mama că locul în care eu mă simt cel mai în siguranță e locul în care ești tu? când mi-a spus asta mi-au țâșnit lacrimile și i-am spus că eu nu imi amintesc să fi avut la vârsta ei un astfel de loc. - De-aia, probabil, tu ai fost pentru tine locul în care te-ai simțit cel mai în siguranță. Pentru toate motivele de mai sus, creșteți-vă copiii să fugă spre voi când au o problemă și nu de la voi.