Copilul tău este fix cum l-ai făcut tu

11 Aprilie 2017, 12:49    •   
comentarii

Așa că acceptă-l și iubește-l! Uită-te bine la el și descoperă-l. Privește-l din cap până în picioare. Uită-te la el, nu la ce n-ai vrea tu să vezi. Înțelege că nu toți copiii sunt la fel.

Nu te aștepta să vezi în el ceva ce nu există. Încearcă să înțelegi ce fel de copil ai în casă și să îl lași să fie așa cum e el. Nu te scuza pentru cum e el în fața nimănui.

“Scuzați-l, e timid”, “îmi pare rău că e cam mototol”, “nu vă supărați pe el, dar e plin de energie”, ”scuzați-mă că râde asa de tare”, “iertați-l că nu vorbește deloc și stă cu capul în pământ”.

Aud nenumărate astfel de scuze și de fiecare dată mă gândesc: dar de ce nu spun părinții ăștia adevărul: “Iertați-mă, vă rog, că l-am facut Eu altfel decât mi-ar fi plăcut Mie să fie”?

Da măi mami și măi tati – fix voi l-ați făcut. Genial, mediu sau chiar mediocru, frumos de pus în reclame sau nu, cu părul cârlionț sau câlț, cu ardei iuți în tălpi sau cu reluarea în picioare. Fix voi l-ați făcut. Fix noi i-am făcut, fix cum sunt. Fix, fix, fix. Și atunci, corect ar fi (dacă vrem neapărat să ne scuzăm) să spunem tot adevărul: “mă scuzați că l-am făcut așa. L-aș fi vrut altfel, dar acum nu mi-l mai schimbă nimeni”. Stop. Pauză de râs. Sau de zâmbet amar.

Mă doare de fiecare dată când întâlnesc părinți care în loc să se mândrească cu copiii lor simt nevoia să se scuze pentru imperfecțiunile care se văd sau nu.

Copiii noștri nu sunt câini de companie pe care să-i mângâie și să-i laude oamenii cu care ne întâlnim. Nu sunt toți niște bișoni. Unii pot să fie buldogi, alții pechinezi. Acceptăm mai ușor că avem animale diferite, dar vrem să avem copii identici?

Copiii au nevoie de acceptarea noastră. Nu știm să fim mândri și relaxați, pur și simplu. Dar putem să învățăm să nu mai fim atât de critici și să nu ne mai justificăm în fiecare secundă. De dragul copiilor noștri, putem face acest exercițiu. Se învață pas cu pas.

Și așa, într-o zi o să avem un copil liber. Liber să fie simpatic sau rezervat, să râdă sau să tacă, să răspundă cu vorbe sau să dea din cap. Iar tu, părinte relaxat, vei putea să te concentrezi la discuțiile tale de om mare, cu alți oameni mari.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă